12 inventatori uciși de propriile invenții

Toate lucrurile sunt pentru distracţie şi jocuri … până când ceva ce inventezi se termină prin a te ucide. Inventând produse sau procese noi nu este deloc uşor. Este provocator şi uneori riscant, doar uneori, norocul decide să se uite în altă parte şi printr-o întorsătură de soartă crudă, cu o tentă de ironie, sfârşeşti prin a îţi pierde viaţa în mâinile propriei tale creaţie .

Iată o listă de 12 (doisprezece) inventatori curajoşi care, în procesul de a încerca să facă vieţile altora mai bună, au pierdut-o pe a lor.

1. Thomas Midgley – Benzina cu Plumb şi Patul Mecanic

Thomas Midgley – Benzina cu Plumb şi Patul Mecanic

Thomas Midgley, un chimist american, care a dezvoltat atât benzina cu plumb cât şi clorofluorocarburile (CFC), era notoriu cunoscut ca “un om responsabil pentru mai multe decese decât oricine altcineva în istorie”. Parcă ar fi fost ideea naturii să se răzbune pe el, a fost lăsat cu un handicap în patul lui din cauza intoxicării cu plumb şi a poliomielitei la vârsta de 51.

Pentru a îşi păstra “fluviul” său încă plin de de invenţii, a conceput un sistem complicat de şiruri de corzii şi scripeţi în patul său, astfel că el putea să se înalţe atunci când era necesar. Această invenţie a fost cauza morţii sale, la vârsta de 55 când, accidental, s-a încurcat în corzile patului său şi a murit ştrangulat. Ironie dublă incredibilă.

2. Otto Lilienthal – Planorul

Otto Lilienthal – Planorul

“A inventa un avion nu este nimic. Pentru a construi unul, este ceva. Dar pentru a zbura este totul “- faimoasele cuvinte rostite de Otto Lilienthal, care a fost unul din pionierii aviaţiei şi a inventat primele planoare. El a făcut peste 2500 de zboruri cu succes folosind invenţiile sale timp de cinci ani consecutivi începând de la 1891 până când într-o zi tragică, la mijlocul anului 1896, planorul său a pierdut ascensiunea şi s-a prăbuşit de la o înălţime de 17 metri. Impactul i-a rupt coloana vertebrală şi o zi mai târziu, el a cedat din cauza rănilor.

Ultimele sale cuvinte sunt o sursă de inspiraţie pentru toţi cei care se confruntă cu numeroase obstacole în viaţă în timp ce încearcă să realizeze ceva mare: “Mici sacrificii trebuie făcute!”

3. Franz Reichelt – Pardesiul Paraşută

Franz Reichelt – Pardesiul Paraşută

Franz Reichelt, născut în Austria, croitor celebru din 1800, a fost cel mai cunoscut pentru că a inventat un pardesiu care solicitat acţionează ca o paraşută şi îl putea aduce pe purtătorul său uşor la nivelul solului sau chiar să zboare în condiţii atmosferice bune. Acest inventator, care a fost, de asemenea, numit “Croitorul Zburător”, a încercat să demonstreze invenţia sa printr-o săritură personală de pe prima punte a turnului Eiffel, în loc să folosească un manechin, în faţa unei mulţimi de spectatori şi a echipajului aparatului de fotografiat.

Rezultatul? Parașuta nu a reuşit să se deschidă şi s-a prăbuşit de betonul de la poalele turnului, impactul imediat l-a ucis. Puteţi vedea căderea şi moartea sa în videoclipul cutremurător.

4. Alexander Bogdanov – Transfuzia de sânge

Alexander Bogdanov – Transfuzia de sânge

Un doctor renumit din Rusia, filozof, economist, scriitor SF şi revoluţionar, Alexander Bogdanov a dezvoltat un interes brusc în posibilitatea de întinerire umană prin transfuzii de sânge. În speranţa de a obţine tinereţea veșnică si revitalizarea corpului, el şi-a administrat 11 transfuzii de sânge, în cele din urmă a raportat o îmbunătăţire a vederii şi reducerea a calviției. Mare invenţie, nu? Greşit. Bogdanov a murit în 1928, după ce a făcut o transfuzie pe el însuşi cu sângele de la un student care avea tuberculoză şi malarie.

5. William Bullock – Tiparul Rotativ de imprimare

William Bullock – Tiparul Rotativ de imprimare

În istoria de accidente bizare, povestea lui William Bullock este întotdeauna citată ca un exemplu. Bullock a fost un inventator american a cărui  invenţie a tiparului rotativ de imprimare din 1863, a ajutat la revoluţionarea industriei de imprimare datorită eficienţei sale şi capacitatea de a imprima 10.000 de unități pe oră.

În aprilie 1867, în timp ce el încerca să instaleze o imprimantă nouă într-una din presele sale, într-o încercare frustrată de a face ajustări la maşină, el a lovit o centură de conducere pe un scripete. Ce a urmat, au fost scenele din următoarele filme de top, cele mai înspăimântătoare ca Hostel. Piciorul lui a fost prins în invenţie fără milă, care a fost distrusă fără a se mai putea face reparaţii la ea, şi a dezvoltat o infecţie cangrenă severă în timp de 4 zile. Bullock a murit în timpul unei operaţiuni de amputare a piciorului. Într-adevăr bizar.

6. Cowper Coles – Nava cu Tunuri

Cowper Coles – Nava cu Tunuri

Un celebru om politic chinez a spus odată: “Armele sunt un factor important în război, dar nu decisive, omul este cel care contează şi nu materialele”. Cred că Cowper Coles ar fi trebuit să ia aceea frază mai serios în considerare, înainte de a inventa o navă de război cu tunuri IronClad, cu laturile mici, pe care, tunuri grele sunt montate pe o structură mică, care poate fi rotită.

Nava a fost atât de încărcată cu structuri blindate, încât i-a mutat centrul de greutate şi a cauzat ca aceasta să devină instabilă, rezultând ca nava să se răstoarne pe 6 septembrie 1870. Cowper Coles a fost unul din cei 500 care au murit atunci când s-a scufundat. Doar 18 din echipaj au supraviețuit.

7. Henry Winstanley – Farul

Henry Winstanley – Farul

Necesitatea este mama invenţiei. Destul de sigur, după ce a pierdut nu una, ci două din navele sale pe trădătorul Recif Eddystone. Winstanley, un arhitect şi inginer englez faimos a crezut că este necesar să construiască un far pentru protecţia propriilor sale nave dar şi a altora. La începutul anilor 1700, el a inventat primul Far Eddystone şi a spus cu mândrie lumii, că şi-ar dori ca el să poată “să fie în farul-casă în timpul celei mai mari furtuni care a fost vreodată”.

Puţin ştia că rugăciunea sa avea să fie în curând îndeplinită, în noaptea de 26 noiembrie 1703, atunci când unul dintre cele mai distructive uragane ale Marii Britanii, care a fost vreodată, a zguduit recifele şi a făcut pagube de nemăsurat. În dimineaţa, când cerul era în cele din urmă clar, şi navele au ajuns la Eddystone Rocks, farul mare al lui Winstanley nu a mai fost şi el dispărut odată cu farul.

8. John Godfrey Parry-Thomas

John Godfrey Parry-Thomas

Şoferul de curse de maşini cu motoare Welsh şi inginer J.G. Parry Thomas, cu o puternică dorinţă de a recâştiga titlul de titular al recordului de viteză, un titlu smuls de la el de Malcolm Campbell, a decis să creeze un tip special de vehicul pentru a îşi îndeplini visul. Invenţia lui a fost o mașina pe care el a numit Babs, care a avut mai multe modificări, cum ar fi lanţurile expuse să se conecteze cu motorul la roţii şi capota mare a motorului îl obliga să conducă vehiculul cu capul înclinat doar înspre partea dreapta. În încercarea sa de a îşi recupera recordul de viteză de la Campbell, în cursa finală, lanţul de pe partea dreapta s-a rupt la o viteză de 270 km / h, a zburat în gâtul lui, parţial decapitându-l şi provocându-i un traumatism cranian. A murit instantaneu.

9. Marie Curie – Substanţe Radioactive

Marie Curie – Substanţe Radioactive

V-aţi întrebat vreodată de unde vine cuvântul “Polonium“? Ei bine, a venit de la o poloneză fiziciană şi chimistă şi laureată al Premiului Nobel, Marie Curie, care a numit recenta ei descoperire chimică după ţara ei natală. V-aţi întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu această descoperire de polonium, radium şi teoria de radioactivitate? Ea a decedat la data de 04.07.1934, de la anemie aplastică, ca rezultat al expunerii la radiaţii, după ce a lucrat în permanenţă într-un mic şopron închis fără măsuri de siguranţă, întrucât pericolul radiaţiilor nu a fost bine înţeles la acel moment.

10. Donald Campbell – Viteza motorului pentru şalupă

Donald Campbell – Viteza motorului pentru şalupă

Viteza oferă senzaţii tari, dar ucide. O ştim cu toții dar totuși, cu toţi încă o ignorăm. Este în natura umană să se conteste lucrurile bine cunoscute din viaţă. Natura umană a britanicului, pilot de curse de maşini şi şalupe Donald Campbell nu a fost mai diferită. El a bătut opt recorduri mondiale de viteză între anii 1950 şi anii ’60 şi pentru a îşi potoli pofta nebună de a cuceri viteza a decis să încerce un alt record de viteză pentru apă în 1966. De această dată ținta era de 300 mile/h (483 km/h). El a inventat un motor mai uşor şi mai puternic pentru barca lui Bluebird K7.

Daţi vina pe adrenalină sau prostie pură, dar în loc să realimenteze şi să aştepte ca valurile făcute de barca sa, să se liniştească, aşa cum se obişnuieşte cu cursele de bărci cu motor, Campbell a decis să facă o întoarcere imediată şi rapidă, stabilitatea ambarcaţiunii a început să se clătina, deoarece zbura deasupra apei şi s-a răsturnat la un unghi de 45 grade, s-a scufundat înapoi în lac şi s-a dezintegrat la o viteză de 320 mile/h (515 km/h). Inutil să mai spunem, că inventatorul a murit.

11. Valerian Abakovsky – Aero-Locomotiva

Valerian Abakovsky – Aero-Locomotiva

Valerian Abakovsky

Letonianul, Valerian Abakovsky este cel mai cunoscut ca inventatorul aero-locomotivei. A fost o locomotivă experimentală de mare viteză, echipat cu un motor de aviaţie şi elice de tracţiune. Aceasta a fost iniţial destinat să transporte oficialii sovietici. La data de 24 iulie 1921, un grup de comunişti conduşi de Fiodor Sergeyev au luat aero-locomotiva de la Moscova la mina Tula pentru a îl testa. Abakovsky a fost, de asemenea, la bord.

Deşi au sosit cu succes în Tula, pe ruta de întoarcere la Moscova ero-locomotiva a deraiat la viteză mare, omorând pe toată lumea de la bord. În imagine este Fiodor Sergeyev, revoluţionarul rus care a fost una dintre victimele accidentului.

12. Aurel Vlaicu – Aeroplanorul Vlaicu II

Aurel Vlaicu – Aeroplanorul Vlaicu II

Aurel Vlaicu a fost un român inginer, inventator, constructor şi pilot de avioane. După ce a lucrat în tinereţea sa, la uzinele de maşini Opel, el s-a întors în oraşul său natal şi a construit un aeroplanor cu care a zburat în vara anului 1909. Mai târziu în acel an, a început construcţia avionului Vlaicu I, cu care a zburat pentru prima dată la 17 iunie 1910. În anul următor el a construit şi pilotat Vlaicu II, cu care a câştigat mai multe premii la Spectacolul Aerian Aspern (Aspern Air Show) în 1912.

Doar un an mai târziu, în 1913, avionul său Vlaicu II s-a prăbuşit, în timp ce încerca să zboare printre Munţii Carpaţi. El a murit la impact, la doar 31 de ani.

sursa- oglindadevest.ro

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media