Acad. Ovidiu Bojor: Omenirea a înaintat prin vârfuri, nu prin gloată

Cine ne poate oferi cea mai buna “pledoarie pentru o viata lunga” decat sufletul radiant de copil al prof. dr. Ovidiu Bojor, ascuns in spatele varstei intimidante de 92 de ani? “Cum reusiti?” e poate cea mai banala intrebare pe care “un pacient”, un jurnalist sau doar un curios i-o adreseaza, insa dumnealui raspunde neobosit: “Eu nu concep notiunea de batranete. Sunt vesnic tanar!”

Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata.

CITEȘTE ȘI: OVIDIU BOJOR: “Lumea sta sa se prabuseasca moral, etic si spiritual. Lipiti-va de oameni bogati spiritual!”

-Sunteti cunoscut drept “parintele fitoterapiei romanesti”. In cercetarile dumneavoastra, ati regasit o forma de comunicare spirituala intre plante si om? Cum poate omul de rand sa o acceseze?

Activitatea mea stiintifica a fost axata pe studiul utilizarii plantelor atat pentru prevenirea, cat si pentru vindecarea diferitelor afectiuni, de la traditional la modern. Intre noi si regnul vegetal exista o comunicare senzoriala si, mai mult, o legatura spirituala prin faptul ca atat noi, cat si plantele si toate fiintele care au viata sunt rezultatul creatiei universale. Ne uneste originea comuna. Fiecare dintre noi poate accesa si intelege acest lucru folosind metode de cercetare fizica, chimica, energetica a celor vazute si metode specific celore nevazute decat cu “ochii mintii si sufletului”.

-Cum ne pot ajuta plantele sa ne eliberam de emotii negative precum invidia, gelozia sau furia?

Relatia dintre noi si plante, tot ceea ce inseamna viata, este permanenta. Legatura dintre noi se bazeaza pe iubire si perceptie de o parte si de alta. In primul rand, trebuie sa le intelegem limbajul. La fel ca si noi, plantele au un mic sufletel. Ele se bucura cand ne apropiem de ele cu ganduri bune si se supara cand le bruscam, iar unele chiar plang. Simt dragostea noastra asa cum simt si o muzica sacra sau de buna calitate. Se ofilesc cand sunt bombardate de muzica din discoteci sau de manele. Spre deosebire de noi, daruirea lor este mai profunda decat a noastra. Ele parfumeaza mainile celor care le strivesc. 

-Care este cea mai profunda lectie sufleteasca pe care ati invatat-o studiind natura?

Cea mai profunda lectie sufleteasca pe care am invatat-o de la Natura este Crezul meu: Iubirea fata de Creator si fata de Creatie incepand de la furnica, la girafa, hipopotam pana la dumneavoastra personal si pana la “Homo sapiens” in general, dar numai in masura in care merita acest nobil titlu.

-La un moment dat, ati mentionat ca urmati zi de zi “Regula celor trei opt” (8 ore de munca activa, 8 ore de odihna activa si 8 ore de somn). Poate fi aceasta valabila pentru oamenii de astazi care traiesc contracronometru si care stau peste program aproape in fiecare zi?

Da, se poate si asa in caz ca dorim o schimbare pozitiva in viata. Viata contracronometru? Cine ne-o impune? Noi. Primul motiv: in prezent, pentru castigarea painii cea de toate zilele, adica o viata materiala decenta, trebuie sa muncim mai mult de 8 ore. Alta categorie munceste mai mult din setea nepotolita pentru bani… Respectarea celor “trei opturi” este decizia noastra. Mai special este al doilea 8 – odihna activa – partea cea mai frumoasa si importanta din viata noastra dupa ce ne-am eliberat de povara castigarii existentei. Iar al treilea opt – somnul de 7-8 ore – este absolut necesar pentru odihna si refacerea cerebrala si fizica. De multe ori nu putem respecta integral cele trei 8-uri. Important este sa nu facem din exceptii reguli de viata.

-In mai multe interviuri, ati vorbit despre legatura dumnevoastra cu Dumnezeu. V-ati simtit vreodata “tradat” de Dumnezeu?

Niciodata nu am fost tradat de Dumnezeu. Totusi rareori am fost acela care l-a tradat prin indoiala.

-In majoritatea cazurilor, oamenii din zilele noastre ajung sa-L caute pe Dumnezeu atunci cand se confrunta cu o criza existentiala. Ce sfat i-ati da unui astfel de om, care si-a pierdut credinta si speranta?

Este adevarat, cei mai multi cer, cer de la Dumnezeu: sanatate, impacare si zeci de acatiste. Deviza mea este: “Nu cere niciodata ce poti sa faci singur”. Rugaciunea adevarata este cea de multumire.

-Candva, ati spus: “Cel mai bun medicament este iubirea”. E un “medicament” la indemana, pe care il putem accesa oricand in sufletul nostru si pe care il putem darui oricand. Cu toate acestea, de ce apelam la el tot mai rar?

Iubirea este cel mai bun medicament

Da, intr-adevar. Iubirea este cel mai bun medicament. Iubirea fata de creator si fata de Creatie, incepand de la prima celula din Oceanul Planetar pana la furnica, girafa, hipopotam si pana la “Homo sapiens” daca merita acest nume nobil. La iubire trebuie sa apelam nu cat mai rar, ci in fiecare zi, in fiecare clipa, incepand de la un zambet, la o mangaiere, pana la daruire totala. Dumnezeu da celui care daruieste, Dumnezeu da celui care I se daruieste.

-La 92 de ani, inca va pastrati senintatea din suflet si din privire. Cum reusiti sa faceti acest lucru?

Seninatatea sufleteasca am incercat sa o pastrez prin pastrarea copilariei pana in ultima clipa a vietii.

-In final, daca ati dori sa lasati drept mostenire spirituala generatiei urmatoare un singur sfat care v-a calauzit de-a lungul vietii, care ar fi acela?

Omenirea a inaintat prin varfuri, nu prin gloata

Cea mai buna mostenire este ca fiecare tanar sa-si aleaga modelele, mentorii spirituali in stiina, in arta, in muzica, in toate domeniile. Omenirea a inaintat prin varfuri, nu prin gloata. Dupa ce ajungi la modelele alese, fa un pas in fata pentru a le depasi. Aceasta inseamna evolutie. Indepartati-va de “Zvon politikon”, hapsani, hrapareti, politeisti. Urmati mostenirea spirituala a stramosilor nostri, Traco-Geto-Dacii, cu credinta in Zamolxis, singura zeitate din varful piramidei si propovaitor al vietii vesnice.

Spuneaţi că aţi re­nunţat la multe lucruri nefolositoare. E şi ăsta un secret al longevităţii?

– Întâi m-am debara­sat de mărunţiş, de lu­cru­rile care nu-mi serveau decât, cel mult, orgoliului per­so­nal. Am renunţat la tot ce e negativ. Dacă simţi că te chinuie un sâm­bure de invidie, de ciudă, de enervare, arun­că-l imediat la pubelă, nu-l lăsa să stea, se poate amplifica. Nici nu ştiţi cât de mult ne îmbolnăveşte şi ne îmbătrâneşte răul. Dar dincolo de asta, n-am trăit ca un sfânt. Puteam să mă izolez de oameni şi să mă călugăresc. Dar eu am gustat din toate plă­cerile vieţii, să ştiţi. Atâta doar, că am simţit de mic că e nevoie de cumpătare. Făceam în fiecare zi gim­nastică, mer­geam regulat la schi, la patinaj, la înot. Mă opream din mâncat înainte să mă satur. Niciodată n-am avut prea multe haine sau prea multe bunuri şi nici n-am alergat după bani.

Simplitatea e cel mai de preţ dar. Sfânta simplitate! 

Să te arăţi oamenilor exact aşa cum eşti. Să nu încerci să fii alt­cineva. Câtă uşurare îţi adu­ce! Cu timpul, sigur că am renunţat şi la lucrurile care nu se mai potriveau vârstei. Omul a fost clădit în­tr-un echilibru perfect, de trei etaje. Sus e mentalul (creierul), la mijloc e sentimen­talul (inima) şi jos de tot e biologicul (vis­cerele). A înainta frumos în vârstă înseamnă să urcăm de jos, de la viscere, spre raţiune. Exact ca pe munte, pe măsură ce urci în toate, şi-n iu­bire, şi-n dăruire, se deschide orizontul. Şi sus de tot e infinitul.

sursa: E-mail

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media