Activitatea la E.M Lupeni și Lonea continuă, chiar dacă sunt pe programul de închidere

Mineritul merge mai departe

Oamenii din Valea Jiului se confruntă acum cu o provocare majoră din punct de vedere economic și social, în condițiile în care extracția cărbunelui nu va mai fi principalul motor de dezvoltare a regiunii. Nu este o problemă nouă, ci este o problemă care s-a cronicizat în timp – și, prea puțini, politicienii de-a lungul timpului au fost preocupați de soarta acestei zone și a acestui domeniu.

Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA anunță că, în ceea ce privește activitatea la cele două exploatări miniere Lonea și Lupeni aflate în program de închidere conform Deciziei 2010/787/UE, aceasta va continua cu luarea în considerare a respectării prevederilor art. 3 din respectiva Decizie, și anume încetarea acordării ajutorului de închidere pentru producția de cărbune. În considerarea prevederilor art. 4 din aceeaşi Decizie, costurile care rezultă din activitatea de închidere și care nu sunt legate de producția curentă și sunt compatibile cu prevederile Deciziei 2010/787/UE și cu reglementările interne vor continua să fie susţinute din ajutor de stat.Trebuie precizat că în activitatea de închidere au apărut premise ce pun în discuție o eventuală insecuritate a zăcământului astfel încât au fost efectuate cercetări prealabile și implementate măsuri de preîntâmpinare a oricăror categorii de riscuri. În acest sens, au fost elaborate studii de către specialiștii INSEMEX Petroșani și studii preliminare de către GLOWNY INSTYTUT GORNITCTWA Polonia care confirmă necesitatea extragerii rezervelor de cărbune pentru asigurarea zăcământului în scopul implementării corecte a programului de închidere la cele două exploatări miniere Lonea și Lupeni şi evitării oricăror riscuri potenţiale. În acelaşi timp, activitatea de exploatare a cărbunelui la Exploatările Miniere Livezeni și Vulcan se desfășoară în condiții normale.

Mineritul și CEH cu bune, cu rele

Complexul Energetic Hunedoara este practic urmaşa Companiei Naţionale a Huilei, după ce a acumulat datorii de aproape 600 milioane de euro. Statul a pompat în mineritul hunedorean ajutoare de aproape 6,5 miliarde de dolari. Aceşti bani, după cum am văzut, nu au fost însă de ajunsă căci am făcut referire la datoriile CNH şi ale CEH. La aceste “performanţe” se mai adaugă şi procesul de închidere a minelor, fenomen cu un impact devastator pentru unele oraşe care au rămas fără nicio activitate economică. De asemenea, minerii din Valea Jiului prestează cea mai periculoasă meserie din România. Statisticile arată că mai bine de două treimi din accidentele de muncă vin din acest sector. Din 1990 şi până azi şi-au pierdut viaţa 80 de muncitori, 75 dintre ei provenind de la minele din Valea Jiului, în special de la Petrila, Vulcan şi Uricani. Datoriile, ineficienţa economică, accidentele de muncă, situaţia precară a industriei, viitorul incert sunt rodul moştenirii în 1990 a unei industrii supradimensionate. Strategia de dezvoltare gândită de Ceauşescu avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor. După căderea lui, noii guvernanţi au preluat un sector dezvoltat mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispunea ţara la momentul respectiv. Singurele măsuri luate de guvernele care s-au perindat au fost pomparea de bani în sector, închiderea minelor, disponibilizarea salariaţilor, ţinerea companiilor pe pierderi pentru a nu scumpi energia electrică, în timp ce investiţiile au lipsit aproape deloc . Marea restructurare din Valea Jiului a început în vremea guvernării lui Victor Ciorbea, când au fost disponibilizați zeci de mii de mineri . Situaţia de azi a mineritului carbonifer şi a CEH în special este cruntă. Morile de vânt din Dobrogea se învârt cât să ţină pe bară multe termocentrale, iar Uniunea Europeană cere imperios restructurarea sectorului.
“Cea mai mare problemă identificată de membrii Comitetului pentru activitatea minieră este lipsa acută a investițiilor din ultimii 20 de ani, lipsa retehnologizării și modernizării metodelor de extracție. După Revoluție, nivelul investițiilor în minerit a scăzut la 5% din valoarea celor de dinainte de 1989, iar după anul 2007, nu a mai fost demarată nicio investiție. Complexurile mecanizate asigură, potrivit specialiștilor din Comitet, productivitate dublă față de metodele clasice de exploatare, folosite în mare parte dintre minele actuale. Costurile de achiziționare a unui astfel de complex mecanizate sunt evaluate de circa 11-12 milioane de euro. Potrivit calculelor făcute de membrii Comitetului, cheltuielile de retehnologizare a minei Livezeni ajung la 127 de milioane de lei. Astfel, la nivelul anului 2015, 70% din costul de producție al cărbunelui a reprezentat cheltuiala cu „munca vie”, ceea ce înseamnă că extracția se face cu tehnologii vechi de mai bine de un sfert de secol. De asemenea, un alt aspect prezentat de membrii grupului de lucru Huilă este faptul că închiderea minelor, după actualele metode, nu ar mai permite redeschiderea acestora, făcând mai rentabilă săparea unui nou puț decât deschiderea celui închis prin rambleiere”, se arată într-o comunicare primită de la Ministerului Energiei.

CEH și viitorul Văii Jiului

La nivelul Comisiei Europene, cât și a guvernului, a fost constituit anul trecut un grup special de lucru, care evaluează deja necesităţile de investiţii în Valea Jiului, pentru a ajuta această regiune carboniferă să facă mai uşor faţă tendinţei mondiale de reducere a consumului de cărbune.

În expunerea sa, comisarul european Corina Crețu a făcut precizarea că: ”nu Comisia Europeană este cea care dictează închiderea minelor, nici dezvoltarea economică. Există o corespondență între guvernul României și comisarul care răspunde de competiție și potrivit regulamentelor, la sfârștitul acestui an, U.E nu mai finanțează ajutorul de stat pentru mine. Eu voi verifica, când mă întorc la Bruxelles, dacă există această corespondență și în ce măsură sunt argumente concrete solide, pentru a determina Comisia Europeană să facă o excepție(…) Valea Jiului este o zonă specială, atât pentru România, cât și pentru Europa – ea reprezintă a doua cea mai mare regiune carboniferă din Uniunea Europeană, în ceea ce privește numărul angajaților în sectorul extracției și exploatației cărbunelui. Oamenii din Valea Jiului se confruntă acum cu o provocare majoră din punct de vedere economic și social, în condițiile în care extracția cărbunelui nu va mai fi principalul motor de dezvoltare a regiunii. Nu este o problemă nouă, ci este o problemă care s-a cronicizat în timp – și, prea puțini, politicienii de-a lungul timpului au fost preocupați de soarta acestei zone și a acestui domeniu. Personal, nu am uitat de unde am plecat – și sunt bucuroasă să anunț că inițiativa privind tranziția regiunilor carbonifere este unul dintre principalele instrumente prin care UE poate ajuta Valea Jiului. Echipa operațională de țară a fost înființată în aprilie 2018, și și-a început deja activitatea, colaborând cu toți actorii locali și naționali relevanți.

Am convenit primii pași importanți de făcut, așa cum sunt evaluarea necesităților și potențialului investițional în Valea Jiului, precum și identificarea proiectelor deja existente, care vizează relansarea regiunii. Prin Politica de Coeziune pe care o coordonez, au fost deja investite mai mult de 2,5 miliarde de lei în perioada 2007-2013 în județul Hunedoara și în orașele din Valea Jiului(…).

Ca întotdeauna, atât eu, personal, cât și experții Comisiei Europene suntem gata să sprijinim implementarea rapidă a proiectelor de bună calitate, pentru că doar acestea pot ajuta Valea Jiului, în plan economic și în plan social. Contează mai puțin declarațiile și mai mult faptele, iar noi, cei care lucrăm în Comisie alături de autorități, ne dorim să ajutăm direct, cu decizii și fonduri, pentru ca această regiune să nu rămână în urmă. Nu putem face însă asta singuri. Depinde mult și de toți cei de aici, de la cetățeni, la autorități, și reprezentanți ai mediului de afaceri și societății civile să fie definite prioritățile pentru regiune și cea mai bună viziune pentru realizarea acestora. Procesul de tranziție trebuie susținut și de un angajament politic puternic și cred că prezența Premierului și miniștrilor responsabili la această conferință, este un semnal foarte bun în acest sens. În sfârșit, coordonarea este esențială – coordonarea tuturor actorilor relevanți și a tuturor resurselor financiare disponibile la nivelul UE și la nivel național.

Știu că toate aceste transformări necesare nu sunt ușoare și nu se vor întâmpla peste noapte. Uniunea Europeană are însă experiența susținerii cu succes a unor astfel de procese complexe, prin Politica de Coeziune, și în alte state membre. Am toată încrederea că viitorul Văii Jiului, cu suportul UE, cu implicarea autorităților, mediului de afaceri, a societății civile, poate fi unul mai bun. Ca român, am fost martorul istoriei recente tumultoase prin care a trecut Valea Jiului și tocmai de aceea este important ca oamenii de aici să aibă o speranță. Nimeni nu trebuie lăsat în urmă, iar de procesul de integrare în Uniunea Europeană, de modernizare economică și socială trebuie să beneficieze fiecare cetățean”.

Discuțiile s-au purtat mai bine de șase ore și în final, a fost adoptată o declarație comună, care v-a fi întaintată spre aprobare și punere în practică guvernului și prin care, se cere, în mod special prelungirea cadrului legal privind acordarea ajutoarelor de stat pentru producția de cărbune și implementarea unui plan de măsuri ( n.r. 10 pct) prin care să fie garantate perspectivele de dezvoltare economic și social, prin angajamente politice concrete și cuantificabile.

În plenul conferinței, dar și în cadrul declarațiilor de presă, ministrul Rovana Plumb a anunțat că pentru Valea Jiului sunt bani și 800.000 de euro pentru o strategie de dezvoltare, urmând să fie finanțate proiecte care țin de turism, alocări financiare destinate mediului de afaceri, investiții în reabilitarea rețelei de termoficare și reabilitarea clădirilor instituționale și a locuințelor pentru creșterea eficienței energetice, investiții în infrastructura de transport cu prioritate DN66AUricani – Cerna Sat, DJ 664- Merișor- Schela, investiții în infrastructura de turism și cultural – sportivă, înființarea la Petroșani a unei Companii Naționale de Tuneluri și Infrastructură Strategică Subterană, a unui Centru Național de Educare și Formare a Salvatorilor, înființarea la Lupeni a unui Muzeu Național al Minelor de Huilă, susținerea unui program de finanțare pentru activitățile de agroturism din regiunile miniere în tranziție energetică, etc.

”Va fi deschisă special pentru Valea Jiului și o axă de finanțare pentru a crea noi locuri de muncă, și până a sfârșitul acestei luni, Ministerul Fondurilor Europene va aloca 1,5 milioane de euro prin care se vor dezvolta atât competențele profesionale, antreprenoriale și aici, vreau să salut inițiativa Universității din Petroșani, pentru că a înființat o disciplină opțională în ceea ce privește antreprenoriatul, iar în cadrul acestei linii, vom avea 100 de persoane care vor fi formate pe competențe antreprenoriale și 25 dintre acestea care vor prezenta un plan de afaceri viabil, cele mai bune, vor primi câte 40.000 de euro. Iar pe noua strategie, vom lucra după modelul GAL-rilor din care vor face parte toți primarii, în parteneriat cu parlamentarii, guvernul și partenerii sociali”, a concluzionat ministrul Rovana Plumb.

Și președintele Confederației MERIDIAN, Ion Popescu a spus celor prezenți că: ”Valea Jiului este o zonă specială, foarte importantă pentru economia României și ne dorim ca mineritul să-și continue activitatea. Încercăm pe orice căi să sprijinim această zonă și trebuie să spunem că, încă, este nevoie de cărbune pentru SEN. Întâlnirea de azi este foarte importantă, pregătim prelungirea activității miniere”.

În declarația comună prezentată la Petroșani se mai arată că ”pentru a sprijini în mod concret regiunile miniere, carbonifere, instituțiile europene trebuie să accepte ideea că ajutorul de stat conform prevederilor deosebit de restrictive și nerealiste ale Deciziei Consiliului nr.787/2010 nu trebuie să fie returnat pentru că, în caz contrar, acesta ar pune în pericol însuși procesul de tranziție energetică”.