Aveti dreptul la o bucata de paradis. Nu trebuie sa se sacrifice toti pentru cativa, ci invers

Aveti dreptul la o bucata de paradis. Nu trebuie sa se sacrifice toti pentru cativa, ci invers. Unii, insa, cand au o functie publica, isi permit sa dea contracte de afaceri fratelui, mamei sau sotiei, dupa caz. Acolo sunt banii dumneavoastra, acolo va sunt drepturile si libertatile calcate in picioare.

Eu stau intr-un apartament, platesc o chirie, imi achit facturile la limita, dupa cum reusesc. Stiu ca pot avea mai mult dar nu vreau. Uneori ma intreb cui foloseste? In primul rand mie, fiindca altfel m-as fi facut popa sau politician -sa fiu iertat de cei buni, ca exista si de-astia-, sau manelist. Nici macar popii si politicienii nu castiga suficient daca nu au functii de conducere sau afaceri cu “statul”. Iar manelist nu mai pot fi, nu pentru ca n-am voce, dar am apucat “sa invat carte”. In cei “sapte ani de-acasa” mi s-a spus ce e bine, frumos si corect. Sunt cumva captiv educatiei, pentru ca altfel as fi milionar si mi-as petrece vacantele in Dubai. Si nu este vorba despre bagajul cultural -ca am intalnit prostanaci care sunt adevarate enciclopedii- ci genul ala de educatie, in care faci lucrurile drept, in care pui umarul sa-l ajuti pe cel de langa tine. Sa-i ajuti pe ceilalti…ma intreb din nou, cui foloseste? Ultimii 17 ani de viata mi i-am dedicat celorlalti.

Privesc in jur si vad ghetele uneia dintre fiicele mele, pe calorifer. Le-am cumparat anul trecut in noiembrie ca venea iarna. Le-am luat de la un “second-hand” cu 3o lei. Sparte. In fiecare zi cu zapada sau ploaie fata mea sta cu picioarele ude si inghetate. De ce? Pentru ca am oprit bani doar pentru supravietuit, nu pentru un trai decent. Si iar ma intreb daca este corect si daca este, atunci fata de cine?

O … sa vezi stralucirea din ochii unei mame cand nu mai mananca faina pe plita sau terci de malai, ochii aia inlacrimati care ti se inchina ca unui Dumnezeu. Sa vezi linistea unui copil care plange cu sughituri cand nu-si gaseste mama printre bucati umane imprastiate de explozii si tu… tu i-o aduci vie. Linistea aia e ca o renastere, iar copilul te priveste ca pe un zeu. Dar nu de divinizare am avut nevoie. Fiindca am facut lucrurile, anonim, si am disparut in lumea mea. Am ales sa fac asta datorita educatiei. Educatia aia in care am invatat sa ofer binele, sa realizez actiuni corecte. Ghinion? Nu. E ceva necesar. Cineva trebuie sa faca asta pentru a pastra planeta vie, pentru echilibru, altfel omenirea ar pieri. Si sunt multi ca mine, iar fiecare dintre noi are o forta de o mie de ori mai mare decat ceilalti indivizi care detin puterea.

Toata averea mea o bag in trei genti mari. Dar la ce avere ma refer cand traiesc? Puteam cu banii castigati sa cumpar un camion de “nimicuri”. Sa cumpar si camionul. Si excursii in Dubai. Dar as fi ramas un prostanac cu X5, un las, un barbat fara c…ie, un maimutoi cu iaht si avion personal. “Fii brav” -mi-a zis mama- si n-am uitat niciodata. Si iar ma uit la ghetele sparte ale fiicei mele si ma intreb qui prodest? Ba mai mult, cealalta fiica a mea, o doamna bine pregatita, un om de o inteligenta deosebita, spala copilasi de la marginea… “civilizatiei”, ii curata de paduchi, ii invata sa scrie si sa citeasca, le da de mancare in timp ce unii o pupa si altii o injura in limba romanes. Pentru ea -cu toate facultatile si masterele ei- asta e ceea ce conteaza. Alt om brav, cu o forta de o mie de ori mai mare decat cei care detin puterea.

Exista inca o realitate, una in care as putea lua fiecare individ de ca..at, care imi exploateaza semenii, sa-l “educ” eu insumi. Recunosc ca mi-e teama de momentul in care s-ar strica mecanica mea emotionala, fiindca mi-e usor sa imputinez planeta cu zece paraziti pe minut. Luati-o metoforic. Oricum, qui prodest? Nu as fi mai bun decat ei, nu ar mai fi vorba de forta, ci de putere. A fi brav inseamna sa faci totul corect si mai ales sa faci… binele. Va asigur ca lucrurile vor sta din ce in ce mai bine. Nu va mai temeti pentru voi si existenta voastra. Aveti dreptul la o bucata de paradis. Iar daca bucatica aia se afla la altcineva, impreuna o vom lua inapoi. Vreau sa stiti ca avem nevoie de oameni buni care sa ne reprezinte conform legilor drepte si constitutiei. Vreau sa stiti ca ei exista, iar eu nu ma las pacalit de aparente. Scrisoare mea catre dumneavoastra, cititorii, vine intr-un moment politic important, in care trebuie sa luam decizii. Vreau sa stiti ca pentru orasul nostru, pentru Targoviste, am sa accept doar pe acela pe care il consider cel mai potrivit, cel mai hotarat sa transpire muncind pentru noi. Si daca avem ghinion sa nu fie niciunul, atunci cu siguranta veti afla. Insa acel om exista. Trebuie doar sa-l sprijinim.

M-am retras in orasul meu, de cativa ani, si caut sa pun si eu umarul cum pot si …pot, astfel incat concetatenilor sa le fie mai bine, sa stiu ca undeva, candva, daca nu pentru generatia noastra, macar pentru cei care vin din urma, sa existe armonie si oamenii sa nu mai aiba nevoi materiale, grija zilei de maine. Iar asta se face cu multa educatie, cu informare reala. Nu sunt profesor. Ma ocup cu ce stiu: turism, editare, sport si toti banii pe care ii castig de vreo trei ani incoa ii investesc aproape pe toti in ziarul asta. In Oficial Media. Ma intreb cui foloseste, mai ales ca e ora cand fiica mea pleaca la scoala si ma scotocesc prin buzunare sa gasesc doi lei. Gata. I-am dat. Nu sunt nici victima nici salvator. Fiecare cititor are libertatea sa interpreteze cum vrea. Eu fac ce am ales. Si sunt de o mie de ori mai liber decat altii.

Nu v-am oprit de la crezul religios si de constiinta niciodata, oricare ar fi fost acelea, insa am scris aici ori de cate ori cineva si-a batut joc de fiinta voastra. Nu am afirmat ca tara asta poate fi condusa fara politicieni, dar am adus in atentia dumneavoastra toate nelegiuirile unora dintre ei. Pamantul se afla intr-un echilibru perfect chiar daca oamenii nu sunt egali. Planeta ofera tot ce este necesar fiecarei fiinte pentru a-si trai bucata ei de paradis. Atunci cand dementa unora ia forme grave, sute de oameni devin sclavii acestor indivizi. Ratiunea pentru care copilul meu are cizmele sparte si sta uda o jumatate de zi, ratiunea pentru care mananca o ciocolata o data pe luna, este aceea ca am nevoie sa va spun ADEVARUL. Asta ne foloseste noua, copiilor nostri si copiilor copiilor nostri.

NIMENI NU TREBUIE SA SE TARASCA, NIMENI NU TREBUIE SA STEA IN GENUNCHI.

Daca o singura persoana are nevoie de Adevar -asa cum il vad eu- pentru acea persoana voi continua sa-l scriu. Astfel incat orice comentarii sunt de prisos. Stiu. Este foarte greu de inteles ce se intampla, de ce, cine sunt… Intrebari pe care si le-au pus multi de-a lungul anilor, asa ca nu e cazul ca cineva sa-si frece creierul. Se va afla cand voi fi foarte batran sau deloc. Fiicele mele si dorinta de a va spune Adevarul, sunt ratiunea mea de a trai. Si de a o face in stilul acela pe care mi l-a inradacinat mama inainte sa plece. “Fii brav” -zicea ea- si de douazeci de ani incerc in fiecare clipa.

Acum o sa inchei fara incheiere. Va spun doar ca la ora asta, prima nascuta, fiica mea cea mare, da de mancare la o multime de copilasi, undeva intr-un loc uitat de lume. Eu nu am mai vazut-o de trei luni si nici nu prea ne intalnim “online” fiindca nu mai are laptop. Prioritatile ei sunt altele si banii nu ajung pentru orice moft. Mai tarziu o sa le faca baie copiilor, apoi vor invata sa scrie si se vor juca. Qui prodest? Noua, tuturor.

Aveti dreptul la o bucata de paradis. Nu trebuie sa se sacrifice toti pentru cativa, ci invers. Cristi Iordache – Oficial Media

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media