Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Calendarul zilei de 10 iulie. În 1830 s-a născut Camille Pissarro, pictorul francez al impresionismului

Calendarul zilei de 10 iulie. 1985: Nava Greenpeace Rainbow Warrior este bombardată și scufundată în Auckland, Noua Zeelandă de către agenții francezi DGSE, omorându-l pe Fernando Pereira.

  • 1890: Wyoming a fost admis ca cel de-al 44-lea stat al Statelor Unite.
  • 1925: A fost înființată agenția rusă de presă TASS (din 22 ianuarie 1992, ITARTASS).
  • 1943: Armatele anglo–americane debarcă în insula Sicilia, deschizând un nou front în cel de–Al Doilea Război Mondial (Operațiunea Husky)
  • 1955: S-a înființat Comitetul pentru Energie Nucleară.
  • 1955: Uniunea Sovietică – Primul zbor al avionului TU–104, pionier al aviației civile cu reacție
  • 1962: A fost lansat, de la Cape Canaveral, Telsar, primul satelit de telecomunicații, făcând posibilă transmiterea de programe de televiziune peste Oceanul Atlantic
  • 1970: A fost creată Banca Internațională de Investiții (BII)
  • 1997: Președinții S.U.A. și Franței, Bill Clinton și Jacques Chirac, au devenit cetățeni de onoare ai Capitalei, printr-o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București.
  • 1985: A fost reintrodusă în Statele Unite ale Americii vechea formulă clasică a „Coca-Cola”, în urma controverselor legate de schimbarea numelui din „Coca-Cola” în „New Coke”.
  • 1985: Nava Greenpeace Rainbow Warrior este bombardată și scufundată în Auckland, Noua Zeelandă de către agenții francezi DGSE, omorându-l pe Fernando Pereira.
  • 1991: Boris Elțân a devenit primul președinte rus ales de un electorat.
  • 1992: La Miami, Florida, fostul lider panamaian Manuel Noriega este condamnat la 40 de ani de închisoare pentru trafic d edroguri.
  • 1994: România pierde în fața Suediei, calificarea în semifinale Campionatului Mondial de Fotbal din SUA, unde putea întâlni echipa Braziliei
  • 2000: 30 milioane de oameni, din peste 2.000 orașe, au participat la un „Marș al lui Isus” pentru celebrarea celor 2.000 ani de creștinism.
  • 2000: Israel: Președintele Ezer Weizman își dă demisia, cu trei ani înainte de încheierea celui de–al doilea mandat în fruntea statului.
  • 2016: Echipa națională de fotbal a Portugaliei câștigă finala Campionatul European de Fotbal 2016 cu scorul de 1-0 în fața echipa națională de fotbal a Franței

Calendarul zilei de 10 iulie. Nașteri

  • 1419: Împăratul Go-Hanazono al Japoniei (d. 1471)
  • 1452: Iacob al III-lea al Scoției (d. 1488)
  • 1509: Jean Calvin, reformator religios francez (d. 1564)
  • 1682: Roger Cotes, matematician englez (d. 1716)
  • 1736: Maria, Ducesă de Gloucester și Edinburgh (d. 1807)
  • 1792: George Mifflin Dallas, politician american (d. 1864)
  • 1830: Camille Pissarro, pictor francez al impresionismului (d. 1903)
  • 1835: Henryk Wieniawski, compozitor și virtuos violonist polonez (d. 1880)
  • 1851: Friedrich von Wieser, economist austriac (d. 1926)
  • 1856: Nikola Tesla, fizician și inventator american de origine sârbă (d. 1943)
  • 1867: Prințul Maximilian de Baden, politician german, cancelar al Germaniei (d. 1929)
  • 1869: Prințul Johann Georg al Saxoniei (d. 1938)
  • 1871: Marcel Proust, scriitor și critic francez (d. 1922)
  • 1872: Aristide Demetriade, actor și regizor român (d. 1930)
  • 1888: Giorgio de Chirico, pictor și grafician italian (d. 1978)
  • 1895: Carl Orff, compozitor și dirijor german (d. 1982)
  • 1902: Nicolás Guillén, poet cubanez (d. 1989)
  • 1902: Kurt Alder, chimist german, laureat Nobel (d. 1958)
  • 1903: John Wyndham, scriitor britanic (d. 1969)
  • 1918: James Aldridge, scriitor australian
  • 1919: Pierre Gamarra, scriitor francez (n. 2009)
  • 1920: Teodor Oroveanu, inginer român, membru al Academiei Române (d. 2005)
  • 1920: Owen Chamberlain, fizician american, laureat Nobel (d. 2006)
  • 1926: Tony Settember, pilot american (d. 2014)
  • 1928: Alejandro de Tomaso, pilot argentinian (d. 2003)
  • 1931: Alice Munro, scriitoare canadiană, laureată Nobel
  • 1933: Peter Jankowitsch, diplomat și politician austriac
  • 1937: Kurt Bartsch, poet german și prozator
  • 1942: Ronnie James Dio, cântăreț american și textier
  • 1945: Andrei Voiculescu, jurnalist român
  • 1951: Vasile Șeicaru, autor și interpret român de muzică folk
  • 1954: Neil Tennant, muzician britanic
  • 1972: Sofía Vergara, actriță columbiană
  • 1976: Ludovic Giuly, fotbalist francez
  • 1980: Jesse Jane, Starlet-Porno americană
  • 1980: Jessica Simpson, cântăreață americană și actriță
  • 1984: María Julia Mantilla, model peruvian, Miss World 2004
  • 1984: Mark González, fotbalist cilian
  • 1985: Mario Gómez, fotbalist german

Calendarul zilei de 10 iulie. Decese

Împăratul roman Hadrian

  • 138: Hadrian, împărat roman (n. 76)
  • 1086: Knut al IV-lea al Danemarcei (n. 1042)
  • 1096: El Cid, erou național spaniol (n. 1043)
  • 1103: Eric I al Danemarcei (n. 1060)
  • 1510: Caterina Cornaro, regină a Ciprului (n. 1454)
  • 1557: Giambattista Ramusio din Treviso, om politic italian, geograf și literat de formație umanistă (n. 1485)
  • 1559: Henric al II-lea al Franței (n. 1519)
  • 1584: Wilhelm de Orania (supranumit “Taciturnul”), prinț olandez (n. 1533)
  • 1590: Carol al II-lea, Arhiduce de Austria (n. 1540)
  • 1851: Louis Jacques Mande Daguerre, pictor, decorator francez, inventatorul daghereotipului (n. 1787)
  • 1863: Clement Clarke Moore, compozitor și poet american (n. 1779)
  • 1884: Karl Richard Lepsius, lingvist prusac (n. 1810)
  • 1902: Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (n. 1811)
  • 2005: A. J. Quinnell, scriitor britanic (n. 1940)
  • 2015: Omar Sharif, actor egiptean (n. 1932)
  • 2017: Augustin Buzura, scriitor român (n. 1938)

Calendarul zilei de 10 iulie. Sărbători

    • Sf. 45 Mucenici din Nicopolea Armeniei (calendar ortodox)
    • Sf. Mucenici: Apolonie, Vianor si Siluan (calendar ortodox)
    • Wilhelm de Orania (calendar evangelic)
    • Sf. Knut al IV-lea (calendar catolic)
  • Zile onomastice
    • Alexander, Erich, Oliver
  • Sărbători naționale
    • Insulele Bahamas: Independența de stat (față de Marea Britanie) (1973)

Camille Pissarro (n. ,Charlotte Amalie, SUA[10] – d. ,[9] Paris, Franța) a fost un pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut ca atare cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții a influențat, deși mai puțin remarcat, apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.

 

Viața și opera

Camille Pissarro s-a născut la 10 iulie 1830 la Charlotte-Amalie, un port pe insula Saint-Thomas (pe atunci Antilele Daneze), azi Insulele Virgine Americane. Este cel de-al treilea fiu al lui Abraham (Frederic) Gabriel Pissarro și Rachel Manzano-Pomie. Părinții săi, de origine evreiască, sefarzi portughezi, provenind din Bordeaux, se stabiliseră pe insulă în anul 1824, tatăl fiind proprietarul unui prosper magazin cu articole de fierarie. La vârsta de 12 ani, Pissarro este trimis la o școală din Franța. Timp de cinci ani va locui în Passy, în apropierea Parisului. Timpul liber și-l petrece adesea la muzeul Luvru; de atunci devine vizibilă înclinația lui spre desen. Întors pe insula natală, se întâlnește cu Fritz Melbye, peisagist danez, în compania căruia Pissarro pictează primele sale tablouri. După câteva luni de colaborare, animat de ideile anarhiste, idei de care va fi atras tot restul vieții sale, Pissaro fuge împreună cu prietenul său la Caracas, în Venezuela. Revine acasă și reușește, cu greutate, să-și convingă tatăl că nu are aptitudini pentru comerț. În 1855, pleacă la Paris pentru a studia pictura.

La Paris ca pictor

Camille Pissarro: Peisaj la Pontoise, 1867 – Metropolitan Museum of Art, New York

Sosirea în orașul de pe Sena coincide cu „Expoziția Mondială”, unde descoperă pictura generației mai vârstnice: Corot, Millet, Daubigny, Delacroix. Este entuziasmat în special de operele lui Gustave Courbet, expuse simultan cu expoziția „Pavilionul Realismului”. Va avea nevoie totuși de zece ani pentru a înțelege și aprofunda arta lor. Frecventează câteva școli, se duce prin ateliere, dar nicăieri nu rămâne pentru mult timp. Încă de la început are o simpatie pentru pictura peisajelor, de aceea este interesat mai ales de cercul de la Barbizon (Millet, Daubigny) și de creațiile lui Corot, în care vede pe maestrul său și căruia îi va arăta picturile sale și va urma fiecare observație a acestuia.

Impresionismul

Camille Pissarro: Primăvara la Louveciennes, 1870 – National Gallery, Londra

Urmează o perioadă de cotitură pentru Pissarro. La „Academia Elvețiană” întâlnește pe viitorii impresioniști, în primul rând pe Monet, apoi pe Renoir, Sisley și Cézanne. În anul 1859, Salonul Oficial îi primește primele lucrări. Locuiește pentru început la La Varenne Saint-Hilaire, la sud-vest de Paris, după aceea la Pontoise. Pictează în aer liber („plein air”); pictura sa ia amploare, dar, din păcate, nu se prea vinde. Căutând o ieșire din dificultățile financiare, este nevoit să picteze ornamente decorative pentru evantaie. Pissarro devine un adevărat impresionist începând din anul 1869. După mutarea la Louveciennes, întărește legăturile de prietenie cu Monet, Renoir și Sisley, ceea ce duce la schimbarea stilului său în pictură. Vor crește expresivitatea și sensibilitatea față de lumină, îl va cuprinde fascinația schimbărilor care au loc în diferite momente ale zilei sau perioade ale anului.

În timpul războiului franco-prusac (1870-1871), Pissaro pleacă la Londra împreună cu familia, după ce se căsătorește cu Julie Velley, cu care conviețuia deja de zece ani. În Londra se întâlnește cu Monet, cu care vizitează muzee și se entuziasmează de arta peisagiștilor englezi, în mod deosebit de Constable și Turner. După reîntoarcerea în Franța, anii 1872-1874 par a fi mai buni, pentru prima oară picturile sale găsind cumpărători.

Camille Pissarro: Acoperişurile roşii, un colţ de ţară, efectul iernii, 1877 – Musée d’Orsay, Paris

Prima expoziție a impresioniștilor din anul 1874, organizată practic de Pissarro împreună cu Monet, nu se bucură de succes și suferă în urma atacurilor criticilor care îi iau în derâdere. Pissarro caută noi direcții de dezvoltare și în pânzele sale încep să apară figuri umane. Se apropie de stilul lui Degas, își perfecționează desenul, începe să lucreze cu pasteluri și se inițiază în arta gravurii. Lucrarea “Acoperișurile roșii, un colț de țară, efectul iernii” a fost prezentată la cea de-a treia expoziție de pictură impresionistă, în anul 1877. Este una din cele mai mature opere din creația lui Pissarro, spontaneitatea și cursivitatea stilului caracteristice pentru anii șaptezeci scăzând ușor în intensitate, cu toate acestea artistul realizează o concentrare deosebită a efectelor. După a patra expoziție a impresioniștilor din anul 1879, operele sale se vând din ce în ce mai bine. La expoziția din anul 1882, prezintă o panoramă a stilului său nou, în cele treizeci și șase de tablouri expuse. Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta să depășească formele impresionismului. Personajele – siluete umane – care până acum jucaseră un rol mai puțin important în opera sa, devin din ce în ce mai prezente.

Camille Pissarro: Tânără fată cu băţ, 1881, – Musée d’Orsay, Paris

Cel mai adesea sunt femei, care execută diferite munci la fermă sau visează cu ochii deschiși. În aceste condiții, peisajul devine numai un fundal pentru prezentarea motivului principal. Tânăra fată cu băț (1881) este poate cea mai caracteristică pictură pentru această perioadă de creație a lui Pissarro.

Vederea din perspectivă și planul apropiat demonstrează stilul componistic observat la Degas, fața fetiței, pe care se citesc pacea și îngândurarea, sau aplecarea capului amintesc de unele personaje din picturile lui Millet sau Renoir.

Între anii 1870-1880, Pissarro lucrează de mai multe ori împreună cu Cézanne – de care l-a legat o lungă și trainică prietenie, învățând unul de la altul. Această colaborare a dat tonul unuia din cele mai importante capitole din istoria picturii secolului al XIX-lea.

Trecerea spre neoimpresionism: pointilismul

Sub influența lui Georges Seurat, Pissaro începe să aplice o altă tehnică în pictură, și anume pointilismul (sau divizionismul), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. În timpul celei de-a opta și totodată ultimei expoziții a impresioniștilor din anul 1886, își prezintă pânzele într-o sală separată, alături de lucrările neoimpresioniștilor Seurat și Paul Signac, subliniind faptul că se identifică totalmente cu noul curent. Tablourile provoacă mirare și sarcasmul publicului și criticii.

Camille Pissarro: Vedere de la fereastra mea, Eragny-sur-Epte, 1886-1888 – Musée d’Orsay, Paris

În tabloul Vedere de la fereastra mea… dispare aproape total capacitatea artistului de observare intuitivă a naturii. Factura tabloului este dată de atingeri delicate și rotunde ale pensulei, care formează tușe în culori diferențiate. Vopselele sunt aplicate una alături de alta, juxtapuse, în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor.

La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și nu este în ton cu „ușurința, libertatea, spontaneitatea și prospețimea impresionismului”.

Din anul 1889, pictorul suferă de o boală cronică a ochilor (conjunctivită), care nu-i mai permite să lucreze în aer liber. Din acest moment va privi lumea prin fereastra atelierului. Pentru a avea posibilitatea unei tematici variate, călătorește des la Rouen sau la Dieppe, în Normandia. Pictează vederi de la ferestrele hotelurilor sau locuințelor, atunci apare seria de picturi reprezentând viața urbană de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Pissarro se bucură în sfârșit de o recunoaștere a publicului și criticii, participă la expoziții în Europa și America. Mulțumită testamentului lui Gustave Caillebotte, membru al grupării impresioniste, care a oferit statului francez întreaga sa colecție de picturi, multe lucrări ale lui Pissarro sunt expuse în Muzeul Luxembourg din Paris încă din timpul vieții artistului.

Pissarro își petrece vara anului 1903 la Le Havre, realizând o serie de lucrări. Moare la Paris, pe 13 noiembrie, de leucemie.

sursa: wikipedia.org

Distribuie acest articol Oficial Media
Share