Published On: mar, apr. 17th, 2018

Calendarul zilei de 17 aprilie. În 1647 a murit Grigore Ureche, primul cronicar moldovean

Calendarul zilei de 17 aprilie. 69: După Prima Bătălie de la Bedriacum, Vitellius a devenit împărat roman.
  • 1080: Regele Danemarcei Harald al III-lea moare și este succedat de Knut al IV-lea, care mai târziu va deveni primul danez canonizat.
  • 1524: Giovanni da Verrazzano a ajuns în portul New York.
  • 1880: S–a înființat Banca Națională a României.
  • 1907: În urma fuzionării principalelor grupări conservatoare, Petru P. Carp a devenit șeful Partidului Conservator.
  • 1917: S-a înființat, la Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, sub președinția lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino; a militat pentru independența Transilvaniei și unirea acesteia cu România. (17/30)[1]
  • 1924: A luat ființă studioul Metro–Goldwyn–Mayer.
  • 1931: La Calcutta, Indiaa avut loc un accident aviatic, în urma căruia aviatorul Radu Beller a murit, iar principele G.V. Bibescu a fost grav rănit.
  • 1937:Apariția personajului de desene animate Daffy Duck.
  • 1942: Prizonierul francez de război, generalul Henri Giraud evadează din castelul închisoare Festung Königstein.
  • 1946: Siria a obținut independența sa față de ocupația franceză.
  • 1954: A fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces, Lucrețiu Pătrășcanu, unul din liderii PCR, participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944, jurist, sociolog și publicist, profesor la Universitatea București, ministru al Justiției române între 1944–1948.
  • 1963: Compania Ford a lansat mașina Mustang.[2]
  • 1964: Geraldine Mock a devenit prima femeie din lume care a zburat singură în jurul lumii.
  • 1969: Alexander Dubček, părintele “Primăverii de la Praga”, a fost înlocuit în funcția de prim–secretar al CC al PC din Cehoslovacia de către Gustav Husak.
  • 1969: Shirhan Sirhan a fost condamnat pentru asasinarea lui Robert F. Kennedy.
  • 1970: Nava spațială Apollo 13, care a suportat un eșec, s-a întors pe Terra în siguranță.
  • 1975: Războiul Civil Cambodgian se sfârșește: Khmerii Roșii au preluat puterea la Phnom Penh, instituind cel mai cumplit regim de teroare din sec. XX, care a plasat Cambodgiaîn umbra istoriei contemporane.
  • 1982: Patriația Constituției canadiene in Ottawa prin Proclamația Reginei Elisabeta a II-a, care domină și Canada.
  • 1986: Războiul de trei sute și treizeci de ani dintre Olanda și Insulele Scilly s’a terminat.
  • 1991: Delegației Parlamentului României s-a acordat statutul de delegație asociată la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14 noiembrie 1998, AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO).

Nașteri

Maximilian I, Elector de Bavaria

  • 1278: Mihail al IX-lea Paleologul, co-împărat al Imperiului Roman de Apus (d. 1320)
  • 1573: Maximilian I, Elector de Bavaria (d. 1651)
  • 1598: Giovanni Riccioli, astronom italian (d. 1671)
  • 1735: Johann Seivert, lexicograf transilvănean (d. 1785)
  • 1885: Karen Blixen, romancieră daneză (d. 1962)
  • 1894: Nikita Hrușciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (d. 1971)
  • 1895: Ion Vinea, poet, prozator și traducător (d. 1964)
  • 1897: Thornton Wilder, scriitor american, laureat al premiului Pulitzer pe anul 1926 (d. 1975)
  • 1900: Willy Burkhardt, compozitor elvețian (d. 1955)
  • 1911: Hervé Bazin, scriitor francez (d. 1996)
  • 1916: Magda Isanos, poetă (d. 1944)
  • 1920: Stere Popescu, coreograf român (d. 1968)
  • 1923: Gianni Raimondi, tenor italian (d. 2008)
  • 1974: Victoria Beckham, cântăreață britanică
  • 1985: Jo-Wilfried Tsonga, jucător francez de tenis de câmp
  • 1998: Andra Gogan, prezentator TV și Voice over

Decese

Benjamin Franklin, inventator, politician american

  • 485: Proclus, filosof grec (n. 412)
  • 1080: Harald al III-lea al Danemarcei (n. 1040)
  • 1647: Grigore Ureche, cronicar moldovean (n. 1590)
  • 1711: Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman (n. 1678)
  • 1790: Benjamin Franklin, scriitor, politician american (n. 1706)
  • 1896: Traian Demetrescu, poet, prozator și publicist (n. 1866)
  • 1902: Francisc, Duce de Cádiz (n. 1822)
  • 1942: Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel (n. 1870)
  • 1945: Ion Pillat, poet și eseist (n. 1891)
  • 1945: Mircea Streinul, scriitor și poet iconarist (n. 1910)
  • 1954: Lucrețiu Pătrășcanu, ministru, avocat, sociolog și economist (n. 1900)
  • 1964: George Vraca, actor român (n. 1896)
  • 1971: Nicu Stănescu, violonist, dirijor și compozitor (n. 1903)
  • 1975: Sir Sarvepalli Radhakrishnan, filosof și om politic indian (1956) (n. 1888)
  • 1985: Dumitru Ion Suchianu, eseist și traducător, critic de film (n. 1895)
  • 1990: Paul Gh. Dimo, inginer, specialist în domeniul electricității (n. 1905)
  • 2006: Mihail-Constantin Eremia, profesor universitar la Facultatea de Drept din Universitatea București (n. 1956)
  • 2007: Gil Dobrică, cântăreț român (n. 1946)
  • 2010: Alexandru Neagu, fotbalist român
  • 2013: Paul Dan Cristea, academician, profesor român la Universitatea Politehnica din București (n. 1983)
  • 2014: Gabriel García Márquez, scriitor columbian, laureat Nobel (n. 1927)
  • 2016: Doris Roberts, actriță americană de film, teatru și televiziune (n. 1925)

Biografie

Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.

Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar.

În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.

A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii [2] și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova.

Opera

Letopisețul Țării Moldovei (titlul original: Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă) a fost scris spre sfârșitul vieții; se crede că Grigore Ureche ar fi muncit la el între anii 1642-1647. Baza informativă a cronicii au constituit-o scrierile slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski și o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică.

Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseț din simplul pretext „ca sî nu se înece … anii cei trecuți“ și să lase urmașilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână „asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“. E de accentuat importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și creșterea conștiinței naționale a poporului, Letopisețul Țării Moldovei constituind începutul istoriografiei în limba română.

Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și până astăzi stând versiunile interpolate ale lui Simion Dascălul. Alți copiști, ca Misail Călugărul și Axinte Uricariul au adăugat la rîndul lor unele pasaje. Majoritatea interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu.

Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă. Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“. Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea polonofilă – izbăvirea Moldovei de turci numai în alianță cu Polonia.

Într-un capitol intitulat Pentru limba noastră moldovenească, remarcă influența altor limbi („așijderea și limba noastră din multe limbi este adunată și ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirmă descendența romană („de la Rîm ne tragem”) și face unele apropieri etimologice între cuvintele românești și cele latinești („…de la rîmleni, ce le zicem latini: pîne, ei zic panis; carne, ei zic caro; găina, ei zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-àm înțălege”. Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie – familia, părinte – parentem). Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor.

A întîmpinat greutăți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba română, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecînd sintaxa slavă cu cea orală românească.

N. Manolescu, în Istoria critică a literaturii române desprinde următoarele trăsături ale operei:

a) atitudinea critică față de izvoare: nu folosește știrile care „nu se tocmesc”;

b) țel patriotic și educativ precis: demonstrează latinitatea limbii cu exemple și vede necesitatea ca românii să aibă și o istorie a lor, cum au alte popoare;

c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie să fie „fierbinți” pentru trecut. Într-o luptă, moldovenii au pierit „cît au înălbit poiana”;

d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esențial, care-i subordonează faptele. Iliaș-vodă, fiul turcit al lui Petru Rareș, „pe dinafară să vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuțit”. Ștefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz.

Portretul lui Ștefan cel Mare

Lui Ștefan îi sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiseț, într-un joc de lumini și umbre, căci cronicarul nu se sfiește să-l judece uneori (de exemplu îl consideră mai curând un războinic de dragul războiului decât un patriot). Celebru este finalul portretului, în care moartea voievodului este prezentată secvențial:

a) împrejurările morții lui Ștefan (anul, luna, ziua);

b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) și cel moral, alcătuit dintr-o enumerare de însușiri: impulsiv („mînios și degrabă a vărsa sînge nevinovat”), uneori nedrept cu boierii („deseori la ospețe omorîia fără giudeț”), dar bun gospodar („și lucrul său îl știa a-l acoperi”), neîntrecut strateg („la lucruri de războaie meșter”), știind să-și transforme chiar înfrîngerea în victorie („…că știindu-se căzut gios se rădica deasupra învingătorilor”);

c) sentimentele poporului la moartea lui Ștefan (jalea, intrarea în legendă à domnitorului);

d) participarea naturii la durerea generală;

e) o scurtă și precisă informare istoriografică.

Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifică îndeosebi în capacitatea de a creiona portrete.

wikipedia.org

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Perfect Body – Suplimente nutritive Targoviste

Cursuri formare profesionala, calificare, perfectionare

OFICIAL MEDIA

SALVEAZĂ MUNȚII ROMÂNIEI

Agrement și relaxare în inima munților Bucegi

Totul despre lume, totul despre tine – cine esti, ce vrei, ce faci!

ROMANIA CULTURAL

OFICIAL MEDIA

Info Targoviste Complex

Pentru un corp sanatos

Pin It