comments

" /> Casa Memorială „Aurel Vlaicu” | Oficial Media
Published On: lun, Sep 7th, 2015

Casa Memorială „Aurel Vlaicu”

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
  •   
  •  

Ca şi celebrul Otto Lilienthal (mort la 10 august 1896), Aurel Vlaicu (1882-1913) a încoronat printr-o moarte glorioasă o viaţă admirabilă închinată în principal aviaţiei. Vlaicu s-a născut la 6 noiembrie 1882, în Binţinţi, lânga Orăştie, într-o familie de ţărani.
Preocupările sale pentru zbor şi dorinţa sa de a realiza o maşina de zburat, acţionată de un motor puternic, erau cele mai importante pentru Vlaicu. În timpul studiilor de la München a făcut planurile primului său aparat de zbor, cu aripi batante, acţionat de arcuri; a abandonat acest proiect, convins fiind ca viitorul îl reprezinta aeroplanele acţionate de motoare. Modelul primei sale maşini de zburat a rămas în laboratorul universităţii.
În 1908, s-a angajat inginer la fabrica de motoare Opel din Rüsselsheim. Având gata proiectul avionului său a cerut sprijin pentru realizarea acestuia, însă nu l-a primit. S-a întors acasă, în 1909, şi a construit primul său planor pe care a reuşit să-l înalţe în aer, la Binţinţi.
A reuşit să-şi construiască primul aeroplan la Arsenalul Armatei, sfătuindu-se, în alegerea tipului de motor, şi cu prietenul său Traian Vuia. În 1910 a obţinut brevetul nr. 2258 pentru Maşina de zburat cu un corp în formă de săgeată. Cu acest aparat a participat la manevrele militare de toamnă şi a reuşit să ducă un mesaj cifrat (ordin de luptă) de la Slatina la Piatra Olt, situând, prin aceasta, România pe locul al doilea în lume (dupa Franta), în utilizarea avionului cu destinaţie militară, avionul Vlaicu I (model 1910) fiind primul avion militar din dotarea armatei române. Vlaicu a introdus pentru prima data inelul protector în jurul motorului, cunoscut sub numele de inel NACA. A perfecţionat aripa cu profil variabil (concepută de Vuia), a introdus un reductor între motor şi elice, a utilizat două elice coaxiale contrarotative, a introdus direcţia dublă, trenul de aterizare pe roţi independente şi frâna pe roţi.
În februarie 1911, a terminat aparatul de zbor Vlaicu II. La Blaj, la sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea ASTREI, în faţa a aproape 30 de mii de participanti, a zburat cu noul său avion. După aceea, la Sibiu şi la Braşov (cu decolare din faţa Liceului Andrei Saguna), a executat zboruri acrobatice, atingând plafonul de înălţime de 1.000 metri şi viteza de 90 km/oră.
În 1912, la Aspern, lângă Viena, a obţinut premiul I în proba de precizie pentru aruncare la ţintă şi al doilea pentru aterizarea la punct fix, fiind socotit al doilea pilot ca măiestrie, după celebrul Roland Garros (1888-1918).
În timpul campaniei din Bulgaria, în vara anului 1913, Aurel Vlaicu – primul pilot militar din România (din 1910) – a îndeplinit misiuni de observaţie aeriană. A proiectat un nou avion, Vlaicu III, integral din metal, în 1913. Acesta poate fi considerat primul avion din lume construit în întregime din metal. De teamă să nu fie întrecut în traversarea Carpaţilor, în 13 septembrie 1913, a decolat de lângă Bucureşti, a aterizat pentru alimentare la Ploiesti, pentru a-şi lua din nou zborul, însă, s-a prăbuşit lângă comuna Băneşti (aproape de Câmpina), pierzându-şi viaţa.

Muzeul a fost înfiinţat în casa în care a trăit Aurel Vlaicu şi familia sa, în 1952, şi a funcţionat până în 1981 cănd a fost construit un nou edificiu mai modern. Adăposteşte o colecţie de obiecte legate de activitatea de aviator şi inventator a lui Aurel Vlaicu. Colecţia cuprinde: un gramofon, membrane de telefon, un cazan cu aburi construit de Vlaicu, schiţele de proiect referitoare la invenţiile personale.

Stejarel Ionescu

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Pentru un corp sanatos