Consiliul Local Municipal Targoviste spune “stop joc” bisericii

Am luptat şi am sperat întotdeauna că voi ajunge să îmi văd semenii sănătoşi la cap, iar asta s-a intamplat ieri – caz rar în România – în şedinţa CLM Târgovişte, unde consilierii nu au mai acceptat „domnia” unor reprezentanţi BOR peste administraţia, executivul şi resursele comunităţii. Felicitări, domnilor consilieri: aceasta este starea de normalitate a lucrurilor!

Este un alt pas important ulterior celui in care premierul Dacian Ciolos a recomandat BOR sa caute sprijin financiar printre comunitatile adepte, printre enoriasi, dupa ce, initial, promisese ca va aloca un procent din bugetul pe 2016. Se pare ca a inteles ca incalca flagrant Constitutia Romaniei si, la numai o zi a revenit cu declaratia de mai sus. “Aduci bani de-acasa pentru biserica, domnule Ciolos?”, spuneam intre cele doua declaratii extreme ale premierului si va invit sa cititi articolul de-atunci.

Într-o ţară în care ne mor copiii de foame şi de boli, în ultima ţară din Europa ca nivel de trai, am asistat cu bucurie la înlăturarea uneia din marile cutume ale acestui neam şi desigur, în cazul de faţă, ale comunităţii târgoviştene. Reprezentanţii noştri au rupt tăcerea şi au spus lucrurilor pe nume. Adevărul este că au câştigat doar o luptă, însă faptul că nu mai iau poziţia de „yes man” în faţa unui purtător de anteriu, este o mare victorie. O izbândă adusă cu argumente de câţiva oameni treji la minte şi care, nicidecum, nu au defavorizat biserica, ci au respectat legile şi Constituţia României, punând interesul cetăţenilor mai presus de această „cea mai prosperă societate comercială”, cum a numit-o în plen, Dr. Alen Georgescu (citat din memorie).

RELIGIA NU ESTE O OBLIGAŢIE, domnule primar Cristian Stan, cultele şi crezurile de conştiinţă sunt toate egale şi opţionale, domnilor consilieri! Aveţi multe de realizat pentru oraş, pentru oamenii fără adăpost, pentru copiii instituţionalizaţi, pentru vârstnici şi vă mulţumim că nu duceţi banii contribuabililor şi avuţia oraşului, acolo unde nu este nevoie, aşa cum din păcate s-a procedat până acum.

Cu toţii credem în Dumnezeu şi aş vrea să se ştie din capul locului că sunt un prieten al credincioşeniei, că am în rândul cultului ortodox oameni dragi sufletului meu, oameni de o mare valoare spirituală, dar cum aceştia au rămas atât de puţini şi cum în ultima vreme o majoritate covârşitoare din rândul B.O.R. s-a discreditat prin opulenţă şi neiubire de semeni, am considerat de cuviinţă să NU mă alătur acestei „organizări religioase” şi să rămân doar cu credinţa şi cei câţiva prieteni care nu m-au dezamăgit.

Cartea publicată la editura Eminescu, Bucureşti, în 2008, are pe copertă două fiinţe dragi: fiica mea şi un om care poartă cu cinste haina călugăriei. Acest articol-manifest nu este un atac la B.O.R., ci un strigăt de rugăminte către reprezentanţii bisericii, către aceia care şi-au uitat menirea. Preotul pe care vreau să-l întâlnesc trebuie să fie ăla care mă sfătuieşte aşa cum o făcea părintele călugăr Neofit (Dumnezeu să-l odihnească!), să fie maicuţa care mă pune la masă în trapeză şi îmi dă din puţinul obştei sale… preotul să fie acela care nu cere, să fie acela care se nevoieşte şi care lasă oamenii să vină la el, nu care îi ia cu forţa, prin tot felul de tertipuri manipulatorii. Relaţia mea a fost şi va rămâne una bună cu credinţa şi cultul ortodox, dar niciodată cu „industria ortodoxă”.

Mulţi dintre dumneavoastră cunosc faptul că am fost coordonatorul de proiect al uneia dintre cele mai valoroase cărţi de argumentare a credinţei creştine, AMPRENTA DIVINĂ, operă care pe 9 martie 2015 a fost publicată şi în America. Cea mai prestigioasă revistă de gen din USA, „Publishers Weekley”, a scris despre apariţia volumului cu rădăcini româneşti, „The Divine Imprint”, iar eu mi-am trăit împlinirea în tăcere, alături de autoarea Maria Tacino. Poate nu făceam -nici acum- public acest eveniment (care aduce cinste oraşului), însă e necesar ca cititorii ziarului nostru să nu creadă că sunt un anti-creştin, ba din contra, sunt un promotor al ideii de Iubire şi Adevăr.

În numele acestui adevăr am militat şi voi milita mereu pentru credinţă, nu pentru demenţă, pentru educaţie, nu pentru îndobitocire, pentru a dărui, şi nu pentru a jecmăni.

Şi revenind la acest consiliu local care ne reprezintă, ieri în şedinţa prezidată de doamna Diana Diaconu şi în prezenţa primarului Cristian Stan, dincolo de jocurile politice şi interesele de grup, undeva s-a creat o punte şi un proiect păgubos pentru târgovişteni nu a fost aprobat. Este vorba despre punctul 30 pe ordinea de zi: “Proiect de hotarare privind transmiterea cu titlu gratuit din proprietatea municipiului Targoviste in proprietatea Parohiei ”Alba” a bunului imobil- teren Catedrala Eroilor…”. Îi felicit pentru curaj şi luciditate pe toţi cei care au votat împotrivă şi cu precădere pe cei doi tineri consilieri purtători ai numelui unuia dintre apostolii lui Iisus Cristos, cel care a fost trimis să creştineze România. Nimic nu este întâmplător! De curand citeam intr-o publicatie o opinie care este conforma cu realitatea mea:

“Un lucru este mai mult decât evident… dacă Iisus s-ar întoarce astăzi pe Pământ, primii care s-ar repezi să-l crucifice ar fi tocmai slujitorii bisericii, cărora le-ar ameninţa privilegiile, castelele şi averile, dând în vileag înşelăciunea care durează de milenii, organizată de aceşti purtători de anteriu şi mântuitori de păcate, pe bani.”(Antiiluzii)

Mi se pare strigător la cer să acumulezi averi, să ceri cu titlu de proprietate un bun din patrimoniul oraşului, atâta vreme cât eu (şi sute de cetăţeni ca mine) nu deţin nici măcar cu drept de folosinţă o casă în oraşul pe care l-am servit şi pe care îl voi servi în continuare, chiar dacă  o fac cu resurse proprii şi asta afectează existenţa copiilor mei.

Nu vreau sa pară un act de eroism, însă îmi permit după atâţia ani să informez cititorii Oficial Media, că a fi în slujba adevărului, a iubirii, nu înseamnă neapărat să trăieşti în sărăcie, dar în situaţia noastră, în situaţia în care am dorit să vă prezentăm realitatea (uneori dură), ne-a costat şi ne costă enorm pentru a putea ţine vie această publicaţie. Una din marile nedreptăţi ne-a fost făcută chiar de către oamenii pe care astăzi îi felicit. Nedreptate care şi-a manifestat efectele în cele mai crunte moduri pe care nu le voi etala aici. Noi i-am iertat şi îi vom sprijini în tot ce fac bun pentru targovişteni, pentru dumneavoastră, cititorii fideli care ne urmăresc cu încredere şi speranţă. Şi da, sper la rându-mi, să nu mai văd din banii publici că se finanţează biserici când oamenii mor de foame!

Căci aşa cum spunea Nicolae Steinhardt:  ”Nicaieri si niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”

Imagini – argument:

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media