Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Cum să reduci AUTOCRITICA și să faci schimbări reale

Prin autocritica nu ma refer la o aspirație pozitivă sau realistă pentru a fi o ființă mai bună. Ci mă refer la acea credință profundă că nu suntem suficient de buni. Pentru mulți dintre noi, acest critic interior este atât de înrădăcinat în psihicul nostru, incat cu greu suntem in măsură să-l distingem de punctul nostru de vedere real. Dar, când reusim sa o facem, descoperim că este extrem de puternic și dureros.
Un studiu recent din 2016 arata că o femeie se critică in medie de opt ori pe zi. Auto-critica este un prezicator puternic al depresiei, iar mai multe studii au arătat că interferează în mod constant cu capacitatea noastră de a ne atinge țintele. Așa că, dacă ai crezut in vocea interioară ”critica” doar ca un factor de motivare, care te inspira să faci mai bine, mai gandeste-te odata, pentru că sunt șanse ca de fapt sa te limiteze în moduri de care nici măcar nu esti conștient.
Dacă vrei sa fii mai concentrat pe obiective, mai puțin distras de autocritica, sau pur și simplu vrei mai mult, vei gasi aici unele rezoluții psihologice care pot aduce valoare în viața ta:

Fă cunoștință cu autocritica ta!

Timpul pe care îl pierdem rumegând gândurile distructive sau de a ne asculta criticul nostru interior ne lasă fără energie și este demoralizator. Ne pilotează departe de obiectivele noastre oferindu-ne sfaturi teribile. Dacă încerci să fii sănătos, iti va spune: “Nu te obosi cu antrenamentul astazi. Doar fă-o mâine. Ești atât de obosit, oricum. “Daca te vezi cu cineva, ea te va atrage cu cuvinte de genul” Poarta-te rece. Nu-l lăsa / ei sa știe cum te simți. Dacă cuiva îi pasă într-adevăr, ei vor alerga după tine “. Toate aceste sfaturi neprietenoase ne vor împinge departe de ceea ce ne dorim. Și, desigur, această “voce”, ne pregătește pentru pedeapsa majoră, imediat ce o vom asculta. “Ugh, ești atât de leneș și gras. Doar stai degeaba toată ziua și acum uita-te la tine. Arăți groaznic. “” Vezi? Ai stricat tot, și, desigur, el / ea nu te-a sunat. El / ea nu te place. Nimeni nu te va plăcea “.

Atunci când ne permitem sa reducem vocea noastră critică interioară, avem de fapt in fata un inamic intern. Toți suntem împărțiți între un sine real, care este modelat din cultivarea experiențelor în care ne-am identificat cu trăsături pozitive, precum și un” anti-sine “, care vine cu exact opusul – experiențe dureroase în care am fost martori sau observatori critici, rusine, resentimente pe care le-am indreptat spre noi înșine. Pentru a rupe într-adevăr această legatură ferma cu inamicul evoluat, trebuie să recunoaștem cu atenție atunci când începe să vorbească cu noi, să adoptam o atitudine mai plină de compasiune și realistă, și cu încăpățânare să ignoram opiniile denaturate și sfaturile teribile.

Îmbrățișează auto-compasiunea

Din fericire, există o atitudine mult mai favorabilă pe care o putem adopta față de noi înșine, una care poate acționa ca un antidot împotriva “vocii critice interioare.” Aceasta este ”auto-compasiunea”. Cercetările au dovedit că dezvoltarea unei atitudini de auto-compasiune este eficientă în reducerea de autocritica. In plus, dacă esti mai plin de auto-compasiune asta nu înseamnă că ești mai puțin motivat să-ți atingi obiectivele. Din contră, cercetătorul Dr. Kristin Neff a constatat ca auto-compasiunea este mult mai favorabilă pentru a face o schimbare reală. Studiile au arătat că auto-compasiunea, spre deosebire de auto-critica, creste auto-perfecționarea. Persoanele care adopta o atitudine de auto-compasiune sunt mai dispuse să învețe și să observe modul în care acestea își pot îmbunătăți greșelile.

Auto-compasiunea nu este deloc la fel ca victimizarea. În loc de a avea o atitudine “săracul de mine”, oamenii care adoptă auto-compasiunea, înțeleg că suferința lor este o parte a condiției umane, și că acest lucru îi conectează de fapt cu ceilați. Ei au o atitudine blândă față de ei înșiși și se tratează ca și cum ar trata un prieten. O persoană care practică auto-compasiunea este, de asemenea, conștientă și nu se supra-identifică cu gândurile și sentimentele ei. Din cauza acestor trei elemente, o persoană care are auto-compasiune este mai capabilă să răspundă provocărilor, să gândească soluții adaptative, în loc să devină împotmolită în auto-evaluare și auto-critică.

Practică Meditația

Meditatia este o metodă care ne permite să stăm cu gândurile și sentimentele noastre fără a le judeca. Dr. Neff susține că, “meditația în contextul de auto-compasiune presupune a fi conștient de propriile experiențe dureroase într-un mod echilibrat, care nu ignora aspectele neapreciate ale sinelui sau despre viata.” Este, probabil, nu o mare surpriză, ca persoanele care au inclus practicile formale de meditație, in timp au obtinut rezultate pozitive în creșterea de auto-compasiune și bunăstarea generală. Multe practici de meditație au dovedit ca au redus disconfortul psihologic si au ajutat la stoparea ”rumegării gândurilor”. In plus, practica yoga alături de meditație s-a dovedit a duce la mai puțină auto-critica. Cei mai mulți dintre noi avem probleme când începem să credem orbește sau să ne concentrăm pe defectele noastre. Ne pierdem pe sine la auto-evaluare, la auto-critica, și chiar la ura de sine. Acest lucru duce la un comportament de auto-limitare sau auto-distrugere. Meditația conștientă ne ajută să obținem o înțelegere cu privire la aceste gânduri înainte de a le prelua.

Toți avem dorințe diferite, probleme diferite pe care dorim să le abordăm și aspirații pe care dorim să le continuăm, care au un sens unic pentru noi. Cu toate acestea, putem beneficia de dorinta de a ne elibera de criticul nostru interior, practicând mai multa auto-compasiune, si fiind un membru mai conștient în această lume. Atunci când facem fiecare dintre aceste lucruri, ne simțim mai conectati și disponibili pentru oamenii din jurul nostru. Ne vom oferi mai mult nouă înșine, din moment ce vom începe să evoluam cu adevărat și vom schimba modul de a ne vedea. Acest lucru ne conduce spre cine suntem cu adevarat: sinele noastre reale, mai constiente și pline de viață.
Acesta este motivul pentru care atunci când vrem să facem o schimbare, ar trebui să ținem cont de sfatul lui Howard Thurman: ”intreabă-te ce te face să te simti viu, și mergi și fă acel lucru. Pentru că lumea are nevoie de oameni care au devenit vii.”

Lisa Firestone-psiholog

Sursa: psychologytoday.com

Traducerea și adaptarea: Oana Grigore

Citește și:

Nu mai vreau să mă gândesc la ce nu fac bine

Distribuie acest articol Oficial Media
Share