Adevărul este ca niciun copil nu-și poate salva mama. Vindecarea rănii materne

Multe femei vorbesc despre “divinul feminin”, își doresc și adoptă titlul de “zeiță” și vor ca viața să le îmbrățișeze cu iubire, să fie adorate și respectate. De cele mai multe ori nu li se întâmplă asta și devin frustrate și furioase, neînțelegând că pentru a manifesta divinul feminin și a fi cu adevărat zeițe e nevoie de multă muncă, smerenie, autocunoaștere, acceptare și multă, multă iubire. Iubire către sine, fără egoism, fără a respinge sau a nega divinul masculin din ele însele și din bărbații ce le înconjoară și înțelegerea necesității echilibrării acestor aspecte ale ființei noastre. Adevărata vindecare de aici începe.

Sunt foarte multe lucruri pe care nu le cunoaștem despre noi înșine, de aceea fiecare apariție a unui articol ca cel pe care îl reproducem mai jos e o mare bucurie și oportunitate pentru toată lumea, fie bărbați, fie femei. Multumim Crinei Cranta pentru traducere și lui Bethany Webster pentru articolul original.

De ce este crucial pentru femei sa vindece rana materna?

Ce nu realizeaza multi oameni este ca problema majora in emanciparea femeii este rana materna.
Dificultatile si incercarile dintre mame si fiice sunt agresive si larg raspandite dar nu si intotdeauna discutate deschis. Este tabu sa vorbesti despre durerea ranii materne fapt ce o tine pe loc, ascunsa in umbra, ferita de priviri.

Ce anume este rana materna?
Rana materna este durerea de a fi femeie in cultura patriarhala, transmisa generatiilor de femei , incluzand mecanismele replicatoare disfunctionale ce sunt folosite pentru a procesa acea durere.
Rana materna include durerea:
* comparatiei: nu esti buna indeajuns
* rusinii: sentimente consistente de fundal ca e ceva in neregula cu tine
* atenuarii: sentimentul ca trebuie sa ramai mica pentru a fi iubita
* sentimentul persistent al vinovatiei de a iti dori mai mult decat ceea ce ai deja

Rana materna se poate manifesta ca:
* Nu iti traiesti potentialul pentru ca nu vrei sa-i ranesti pe ceilalti
* Ai o mare toleranta la a fi tratata prost de catre ceilalti
* Ingrijire emotionala
* Auto-sabotaj
* Esti deosebit de rigida si dominatoare
* Excese alimentare, depresie si dependente

In cultura noastra patriarhala, femeile sunt conditionate sa se considere “mai putin decat” si sa simta ca nu au valoare. Acest sentiment de “mai putin decat” a fost internalizat si transmis nenumarator generatii de femei.
Atmosfera culturala a opresiunii femeii pune fiicele intr-o “dubla legatura”
Simplu spus, daca fiica internalizeaza credintele mecanice ale mamei (care pot fi forme subtile ale lui ” nu sunt indeajuns de buna”) atunci are acceptarea mamei dar intr-un fel se tradeaza pe sine si potentialul sau.
In orice caz, daca nu internalizeaza credintele inconstiente ale mamei in propriile sale hotare dar alege sa isi afirme puterea si potentialul, este constienta ca mama sa o poate privi ca pe o respingere personala. Fiica nu vrea sa riste pierderea acceptarii si iubirii materne, asadar internalizand aceste credinte inconstiente,limitative, re-creeaza o forma de loialitate si supravietuire emotionala pentru ea insasi.

Dar pana nu suntem dispusi sa ne adresam ranii materne, platim un pret foarte mare pentru iluzia pacii si a puterii

Poate fi periculos pentru o femeie sa isi actualizeze potentialul maxim deoarece poate risca forme de respingere din partea propriei mame.

Aceasta deoarece fiica poate sa aiba senzatia inconstienta ca emanciparea sa poate genera tristetea sau furia mamei de a fi renuntat la parti din sine in propria sa viata. Compararea cu propria mama, o dorinta de a o multumi, si o frica de conflict o poate convinge ca e mai sigur sa se reduca si sa ramana mica.
O obiectie comuna la a infrunta rana materna este “lasa trecutul in trecut” . Dar nu scapam sau ingropam niciodata trecutul. El traieste in prezent sub forma de obstacole si incercari pe care le infruntam zilnic.
Daca evitam confruntarea cu durerea asociata relatiei primare, fundamentale din viata noastra, pierdem oportunitatea pivotanta de a descoperi adevarul existentei noastre si trairea lui autentica si implinita.

Stereotipuri care perpetueaza rana materna:
* “Uite tot ce face mama pentru tine” (de la cei din jur)
* “Mama mea s-a sacrificat asa mult pentru mine. As fi egoista sa fac ceea ce ea n-a putut sa faca. Nu vreau sa o fac sa se simta rau”
* ” Datorez loialitate mamei mele orice ar fi. Daca o supar va crede ca nu o pretuiesc”
Fiica poate trai frica de a-si implini potentialul pentru ca nu isi doreste sa-si lase mama in urma. I-ar fi teama ca mama ei sa nu se simta amenintata de invidie sau furie. Toate acestea sunt inconstiente si nu sunt discutate sau aprobate deschis.

Cu totii am simtit durerea pe care mamele noastre o poarta. Si cu totii suntem suspiciosi pana la un grad ca purtam o parte de vina pentru durerea lor. Aici apare vina. Are sens cand luam in considerare dezvoltarea cognitiva limitata a copilului, care se considera cauza a tuturor lucrurilor. Daca nu adresam aceasta credinta inconstienta ca adulti, inca putem sa o purtam cu noi si sa ne auto- limitam ca rezultat.

Adevarul e ca nici un copil nu-si poate salva mama

Nici un sacrificiu facut de fiica nu va fi deajuns pentru a compensa pretul inalt platit de mama sa pentru toate pierderile acumulate de-a lungul anilor, doar fiind femeie si mama in aceasta cultura. Si totusi, asta fac multe femei pentru mamele lor inca de foarte devreme, in copilarie: iau decizia inconstienta de a nu-si trada sau abandona mamele devenind ” prea de succes”, “prea destepte” sau “prea indraznete”. Aceasta decizie este facuta din iubire, loialitate si o nevoie autentica de aprobare si suport emotional din partea mamei.
Multe dintre noi confundam “a fi loiale mamelor noastre” cu “a fi loiale ranilor lor” , si implicit complice in propria oprimare.
Aceasta dinamica este inconstienta si opereaza continuu. Chiar cele mai sanatoase relatii mama/fiica pot avea aceasta dinamica intr-o anumita masura din simplul fapt ca suntem femei in aceasta cultura. Si pentru fiicele care au mame cu serioase probleme (dependente,boli mentale, etc.) impactul poate fi nociv si insidios.

Atmosfera culturala a opresiunii femeii pune fiicele intr-o “dubla legatura”
Mamele trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa-si planga pierderile
Sa fii mama in societatea contemporana este deosebit de dificil. Am auzit multe femei spunand ” Nu-ti spune nimeni cat de greu este de fapt” sau ” Nimic nu te pregateste pentru momentul in care esti acasa cu copilul si realizezi ce se cere de la tine”. Societatea noastra ofera putin suport mamelor , multe crescandu-si singure copiii.

Mesajele nescrise ale societatii catre mame:
* Daca maternitatea e dificila atunci e vina ta
* Sa-ti fie rusine ca nu esti super-om
* Sunt mame pentru care maternitatea este usoara. Daca nu esti una dintre acestea e ceva foarte gresit cu tine
* Se presupune ca esti capabila sa manuiesti totul cu usurinta: sa ai copii bine educati, sa fii atractiva sexual, sa ai o cariera de succes, si o casnicie solida

Pentru mamele care intr-adevar au sacrificat mult pentru a avea copii in aceasta cultura, poate parea o adevarata respingere cand copilul tau depaseste visele pe care le credeai posibile pentru tine. Poate aparea un sentiment de a te simti “datoare”, “indrepatatita sa” sau nevoita sa fii validata de catre copil, o forma foarte subtila dar puternica de manipulare. Aceasta dinamica poate cauza unei generatii de fiice sa se mentina jos pentru ca mamele lor sa continue sa se simta validate si afirmate in identitatea lor de mame, o identitate pentru care au sacrificat asa mult dar au primit asa putina recunoastere si sprijin in schimb.
Mamele pot proiecta inconstient furie profunda impotriva copiilor lor in feluri subtile. Oricum, furia nu este in realitate impotriva copiilor. Furia este indreptata catre societatea patriarhala care cere femeilor sa se sacrifice si sa se sleiasca de sine pentru a se ingriji ca o mama de un copil.
Si pentru un copil care are nevoie de mama lui, sacrificarea de sine pentru a usura oarecum durerea mamei este deseori o decizie inconstienta facuta foarte devreme in viata si nerecunoscuta ca si cauza a problemelor de fond ce vor aparea mai tarziu la maturitate.

Rana materna exista pentru ca nu e nici un loc sigur pentru mame sa isi proceseze furia sacrificiilor cerute de societate. Si pentru ca fiicele inconstient se tem de respingerea de a nu alege sa faca aceleasi sacrificii ca generatia anterioara.
In societatea noastra nu sunt locuri sigure pentru ca mamele sa isi verse furia. Si de atatea ori refuleaza inconstient pe proprii copii. O fiica este o tinta foarte accesibila furiei materne pentru ca fiica inca nu a renuntat la personalitatea sa in favoarea maternitatii. Fiica tanara poate sa ii re-aminteasca mamei de potentialul sau netrait. Si daca fiica se simte indeajuns de demna sa respinga unele mandate patriarhale pe care mama sa le-a acceptat, atunci ea poate usor activa acea furie de fond a mamei.
Bineinteles, cele mai multe mame vor ce e mai bine pentru fiicele lor. Oricum, daca o mama nu s-a confruntat cu propria durere sau nu si-a solutionat sacrificiile pe care a trebuit sa le faca, atunci sprijinul pentru fiica sa poate fi intesat de mesaje care inspira subtil rusine, vina sau obligatie. Pot sa se strecoare in cele mai benigne situatii, in general in forma de critica sau unele forme de a returna recunostinta mamei. Nu e acelasi continut de fiecare data, cat mai degraba energia de comunicare in care este ambalat resentimentul ascuns.
Calea prin care o mama poate preveni directionare furiei pe fiica sa si transmiterea ranii materne, este ca mama sa isi planga si sa isi jeleasca complet propriile dureri. Si sa se asigure ca nu se bazeaza pe fiica ei ca sursa principala de suport emotional.

Mamele pot jeli ceea ce si-au dorit dar nu au putut avea, lucruri la care au fost nevoite sa renunte, ceea ce copii lor nu le pot da niciodata si nedreptatile contextuale. Oricum, asa nedrept si injust pe cat e, NU este responsabilitatea fiicei sa compenseze lipsurile mamei sau sa se simta obligata sa se sacrifice in acelasi fel. Pentru mame e necesara o forta si o integritate interioara colosala pentru a face asta. Si mamele au nevoie de sprijin in acest demers.
Mamele isi pot elibera fiicele cand proceseaza constient propria durere fara sa le atribuie fiicelor lor. In acest fel mamele isi elibereaza fiicele pentru a-si indeplini propriile vise fara vina, rusine sau obligatie.
Cand mamele isi responsabilizeaza fara sa vrea fiicele pentru pierderile lor si le impart durerea, se creeaza o capcana, intarind perspectiva fiicei ca nu e demna de propriile-i vise si ca intr-un fel durerea materna este intr-un fel vina ei. Asta o poate handicapa in foarte multe feluri.
Pentru fiicele care cresc in cultura patriarhala, se subintelege ca trebuie sa aleaga intre a fi puternice si a fi iubite
Cele mai multe fiice aleg sa fie iubite in loc sa fie puternice pentru ca planeaza ca o amenintare implinirea de sine ce poate aduce pierderi grave de iubire din partea oamenilor importanti din viata lor, mai cu seama a mamelor. Asadar femeile stau ne-implinite, inconstient transferand rana materna urmatoarei generatii.

Ca femeie, este o acceptiune vaga dar puternica referitoare la distrugerea relatiilor sale din cauza asumarii propriilor puteri. Si femeile sunt invatate sa pretuiasca relatiile mai presus de orice. Ne agatam de faramaturile relatiilor noastre in timp ce sufletul nostru tanjeste dupa implinirea propriului potential. Dar adevarul este ca doar relatiile nu pot substitui adecvat foamea de a ne trai viata in ansamblul ei.

Dinamica puterii din centrul relatiei mama/fiica este un subiect tabu si problema esentiala din centrul ranii materne.
Mult din aceasta se duce in subconstient datorita multitudinii de stereotipuri si tabu-uri despre maternitate in aceasta cultura:
* Mamele sunt intotdeauna iubitoare
* Mamele nu ar trebui niciodata sa fie furioase sau sa aiba resentimente referitoare la proprii copii
* Mamele si fiicele sunt cele mai bune prietene

Stereotipul ” Toate mamele sunt iubitoare tot timpul” dezbraca femeile de umanitatea lor. Pentru ca femeilor nu le este permis sa fie fiinte umane in totalitatea lor, societatea se simte justificata sa nu ofere respect total, sprijin si resurse mamelor.
Adevarul este ca mamele sunt fiinte umane si toate mamele au momente in care nu sunt iubitoare. Si e adevarat ca sunt mame care sunt ne-iubitoare in marea parte a timpului ori din cauza unor dependente, boli psihice sau alte lupte. Pana nu ne dorim sa infruntam aceste realitati inconfortabile, rana materna va fi pastrata in umbra si va continua s afie transmisa viitoarelor generatii.
Toti avem patriarhat in noi intr-o anumita masura. A trebuit sa il ingeram ca sa supravietuim in aceasta cultura. Cand vom fi pregatiti sa il confruntam in totalitate in noi insine, il vom confrunta in ceilalti, inclusiv in mamele noastre. Aceasta poate fi una dintre cele mai abrupte emotional situatii pe care le vom intampina. Dar pana nu suntem dispusi sa mergem acolo, sa ne adresam ranii materne, platim un pret foarte mare pentru iluzia pacii si a puterii.

Care este pretul de a nu vindeca rana materna?
Costul de a nu vindeca rana materna este trairea propriei vieti nedeterminat impreuna cu:
* Un sentiment vag, persistent ca ” e ceva in neregula cu mine”
* neactualizarea potentialului de frica esecului sau dezaprobarii
* limite slabe si un simt neclar al propriei fiinte
* sentimentul de a nu te simti demna sau capabila de a-ti crea ceea ce iti doresti cu adevarat
* sentimentul de a nu te simti in siguranta sa dai glas propriului adevar
* aranjarea propriei vieti in jurul lui ” sa nu faci valuri”
* auto sabotaj cand te aproprii de o portita oportuna
* asteptarea inconstienta ca mama sa permita sau sa aprobe auto-asumarea propriei tale vieti

Care este relatia dintre rana materna si divinul feminin?
Este mult de discutat in zilele noastre despre intruparea divinului feminin si a fi o femeie treaza. Dar realitatea este ca nu poti contine puterea divinului feminin daca nu am accesat locurile din noi in care ne simtim alungate si in exil din feminitate.
Sa marturisim: prima noastra intalnire cu divinul feminin este intalnirea cu propria mama.
Pana nu avem curajul de a rupe tabu-ul si a infrunta durerea pe care am resimtit-o in relatie cu mamele noastre divinul feminin este o poveste, o fantezie de salvare din partea unei mame care nu exista. Asta ne tine in imaturitate spirituala. Trebuie sa ne separam de mama umana din arhetip pentru a putea contine aceasta energie. Trebuie sa deconstruim structurile defectuoase din noi inainte de a ne putea construi noi structuri continatoare. Pana nu facem asta ramanem prinsi intr-un fel de orbire in care puterea este traita sumar si singura explicatie cu sens pentru situatia noastra proasta este sa ne auto-invinuim.

Daca evitam sa recunoastem impactul total al durerii materne in viata noastra, vom ramane intr-o anumita masura, copii.
Sa intri in implinire presupune sa privesti relatia cu mama ta si sa ai curajul de a separa propriile credinte, valori, ganduri, de ale ei. Presupune sa simti mahnirea de a trebui sa fii martora a durerii indurate de mama ta si sa o procesezi ca durere legitima indurata de tine in consecinta. Este o piatra de incercare ce sta la temelia eliberarii de sine.
Odata ce simtim durerea ea va fi transformata si va inceta sa creeze obstacole in viata noastra.

Asadar ce se intampla cand femeile vindeca rana materna?
Pe masura ce vindecam rana materna, dinamica puterii este rezolvata deoarece femeile nu mai cer una alteia sa ramana umile pentru a-si usura prorpia durere. Durerea de a trai in patriarhat inceteaza sa mai fie tabu. Nu mai trebuie sa ne prefacem in spatele unor masti false, sa ne ascundem durerea sub fatada faptului ca e usor sa le gestionezi pe toate.Durerea poate fi privita ca legitime, acceptata, procesata si integrata ulterior transformata in intelepciune si putere. Odata ce femeile proceseaza in numar mare rana materna putem crea un loc mai sigur pentru femei sa-si exprime durerea si sa primeasca sprijin. mame si fiice pot comunica una cu cealalta fara teama ca realitatea lor emotionala le-ar putea rupe relatia. Durerea nu mai trebuie refulata, ascunsa in umbra, unde se manifesta ca forma de manipulare, competitie si ura de sine. Durerea poate fi jelita in totalitate astfel se va transforma in iubire, o iubire care se manifesta ca un extraordinar sprijin pentru cealalta si acceptare de sine profunda, eliberandu-ne autentic, creativ, si implinindu-ne absolut. Cand vindecam rana materna, incepem sa cuprindem gradul uimitor de impact pe care bunastarea mamei o are asupra propriului copil, in special in copilaria timpurie cand copilul si mama sunt inca o unitate. mamele noastre sunt baza a ceea ce devenim: credintele noastre pornesc de la credintele lor, obiceiurile noastre incep de la obiceiurile lor. Unele dintre acestea sunt inconstiente si fundamentale, aproape imperceptibile.
Rana materna in definitiv nu este despre mama ta. Este despre a-ti imbratisa valorile fara rusine
Ne adresam ranii materne pentru ca e o parte critica de auto-actualizare si aprobare a femeii potente pe care suntem chemate sa o traim. Vindecarea ranii materne este despre onorarea si recunoasterea bazei pe care mamele noastre au procurat-o vietilor noastre in acest fel concentrandu-ne pe creatia vietilor unice pe care autentic le dorim si stim ca le putem crea.

Imbratiseaza-ti valorile fara rusine

Beneficiile vindecarii ranii materne:
* Esti mai fluenta si dibace in gestionarea emotiilor personale. le privesti ca pe o sursa de intelepciune si informatie
* Vei avea niste limite sanatoase care sprijina actualizarea sinelui tau inalt
* Iti dezvolti o “mama interioara” care ofera dragoste neconditionata, sprijin si confort partilor mai tinere
* Te vei cunoaste pe tine, cea competenta. Vei simti ca orice este posibil , te deschizi la oportunitati si toate lucrurile bune
* Vei fi in contact constant cu bunatatea ta interioara si abilitatea de a o aduce in tot ce faci
* Compasiune pentru tine si alti oameni
* Nu te mai iei prea in serios. Nu mai simti nevoia validarii exterioare ca sa te simti ok. Nu mai ai nevoie sa demonstrezi nimic altora
* Crezi ca viata iti aduce ceea ce ai nevoie
* Te simti in siguranta in propria piele si libera sa fii tu insati
* Multe altele…

Pe masura ce ne angajam in procesul de vindecare, eliminand incet ceata groasa a proiectiilor care ne tine blocati, ne putem vedea mai clar , apreciind si iubindu-ne pe noi insine. Nu mai caram povara durerii mamei noastre si nu ne mai umilim ca rezultat.
Putem plonja cu incredere in propriile noastre vieti, cu energia si vitalitatea de a crea ceea ce dorim fara rusine sau vina, dar cu pasiune, putere, bucurie, incredere si dragoste.
Pentru fiecare fiinta umana, prima rana emotionala, a inimii, este situatia mamei, a femininului. Si in acest proces de a vindeca acea rana, inimile noastre aspira de la un stadiu de compromis, defensiva si frica la un nou nivel de iubire si putere ce ne conecteaza cu inima divina a Vietii insasi. Din acel moment suntem conectati la inima colectiva, arhetipala ce traieste in toate fiintele si transmitem adevarata compasiune si iubire de care lumea are nevoie chiar acum. In acest fel , rana materna devine o oportunitate si o initiere in divinul feminin. De aceea este crucial ca femeile sa isi vindece rana materna: vindecarea ta personala si re-conectarea la inima vietii, pe calea feminitatii, influenteaza intregul si sprijina evolutia noastra colectiva.

www.theshiningearth.com