Published On: mie, Ian 6th, 2016

DEFINIȚII: Normalitatea ca șablon, ucide!

 

geniu

Normalitatea ucide!

Ne-am nascut sa fim fabulosi, nicidecum normali! Cred ca dupa dictonul acesta ar trebui sa ne ghidam toata viata. Si ca sa fii fabulos trebuie sa ai curajul infruntarii, mai ales intr-o lume care te vrea „normal”, te vrea o uniforma pe umeras, intr-o sectie dintr-o fabrica de confectii. Cam asa suntem si noi: uniforme in serie! Pe deasupra, mai avem si numere … sa nu (ne) ratacim!

Ce stim despre normalitate? Ce inseamna sa fii normal? Hai sa vedem ce spune Dex:

NORMÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este în concordanță cu norma; conform normei; firesc; natural; obișnuit. Condiții ~e. ◊ În mod ~ de obicei; de regulă. 2) (despre ființe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic și psihic).  3) Conform prevederilor; cum trebuie.

Acest ”normal” sau ”cum trebuie” a fost stabilit de oameni de-a lungul timpului. Fiecare om care se naste  are nevoie de adaptarea la normalitatea ”grupului” unde s-a nascut, apoi la normalitatea proprie (daca mai reuseste sa o dobandeasca).

Ce este gresit la normalitatea-sablon? Normalitatea este o eroare existentiala atunci cand devine piedica, intrucat daca ai iesit din ”ceea ce este firesc” te va pune in fata rugului social, in fata judecatii celor multi, indivizi care fac ceea ce este ”normal” si ”firesc”. Si in acest mod se formeaza tiparele. Ca niste carari batatorite pe care s-au dus si s-au intors sute de generatii, pentru ca asa au invatat si ei de la ”strabuni”, iar daca cineva incalca drumul batatorit si face o cale noua este considerat anormal si prin urmare iesit din tipare. Si Da, normalitatea-sablon a ucis de-a lungul timpului. Normalitatea in religie, in familie, in societate, in lume… Un dicton spune ca „cine nu este cu noi, este impotriva noastra! Acesta este un fals pe care oamenii l-au primit ca instrument universal valabil, manipulatoriu si indoctrinant si, pe care il dau mai departe din generatie in generatie.

Normaliatea este ca si adevarul; fiecare le defineste dupa chipul si asemanarea sa. Nu putem avea o normalitate globala, ci poate, doar, o normalitate individuala. Cristi Iordache spune: ”prefer nebunia individuala, in locul normalitatii colective”, este lesne de inteles de ce; cum vei fi vreodata fabulos daca vei ramane inregimentat in ”turma” pe care si-o doresc toti cei care conduc lumea?

Cand vom intelege ca este nevoie de „nebunia individuala” a fiecaruia sa putem evolua, sa ne putem cunoaste, sa iesim din tipare si dogme de tot felul, vom avea grupuri sociale fericite, prin urmare oameni fericiti. Pana atunci, fiecare traieste robia normalitatii impuse inca dupa nastere de mediu (familie, religie, (non)educatie, legi, obiceiuri).

Ce zice lumea? Ce zice vecinul, prietena? Ce zice doamna profesora? Daca afla mama, tata? Sute de intrebari de autoinvinovatire care te intorc imediat pe locul ”normalitatii”, in momentul in care vrei sa faci altceva, sau simti diferit fata de cei din jurul tau. Desigur ca nu vorbim aici de anomalii sau cazuri patologice, ci vorbim de situatiile in care iesirea din tipare, din zona cunoscuta a „sabloanelor” si accepatata de catre majoritatea celor din jur, creeaza probleme indivizilor care vor sa-si traiasca ”normaliatatea nesablonizata” sau ”nebunia individuala” cum ar fi vazuta de cei ”captivi normalitatii sociopate” . Si acum ma gandesc la proverbul, ”nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”. Da, frumusestea este in ochii privitorului, iar starea de normalitate pe care fiecare dintre noi ar trebui sa o simta, nu trebuie sa fie ceva impus, asa cum vedem astazi in cea mai mare parte a acestei societati imitative haotic si nociv.

Normalitatea ucide cand uiti ca esti maret si de fapt te comporti ca un maimutoi electronic. Putem sa dam limite ”normalitatii”? Cine si cand a decis normalitatea tuturor? Familia, care te indeamna sa „fii in randul lumii” fara sa isi dea seama ca de fapt te smulge din tine insuti si din fluxul Creatiei, oricare ar fi originea acesteia.

Si inca un gand: acceptarea fiecarui individ in starea proprie de normalitate este in stransa legatura cu iubirea neconditionata. De aici se nasc insa alte povesti de viata si vietuire… pe care le vom dezbate in numerele ce vor urma.

Pana data viitoare, va intreb, ce inseamna pentru voi „normal”?

 

Oana Maria Grigore

 

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA