Dumitru Acriș – Despre nuditatea sufletească [2]

Dumitru Acriș: Contează cât de mult îți dorești să faci ceea ce faci și contează câte întrebări îți dai. Eu le spuneam și artiștilor atunci când ajungi acasă, seara după repetiții, la 2, la 3, la 4 dimineața să-ți dai dare de seamă în fața ta despre ziua care a trecut…

Dumitru Acriș – Despre măreția iubirii și zbaterile actorului [1]

Suntem cu toții invitați la un spectacol care vorbește ”despre curajul și îndrăzneala” de a fi om ”normal” într-o lume nebună sau invers?! Regizorul și actorul Dumitru Acriș face dezvăluiri publicației noastre. Urmăriți partea a doua a acestui interviu:

Cristi Iordache: Indirect mi-ai răspuns și la întrebare. Poți fi un fin psihanalist, poți manipula, dacă atunci când manipulezi, o faci în numele iubirii, în numele unor țeluri înalte, unor țeluri creaționiste și nu împotriva universului. Manipularea nu presupune ceva negativ, manipularea poate fi și atunci când vrei să-ți bucuri copilul de Crăciun. Îi servești ceva psihologic, îi servești o manipulare, dar este pentru o bucurie, este pentru un țel înalt. Și mi-ai răspuns la întrebare; vrei să înveți tot timpul, deși puțini oameni se pot lăuda cu rezultatele pe care tu le-ai obținut până acum în zona teatrală.
Oana Maria Grigore: Vreau să te întreb despre nuditatea din spectacol. Care crezi că este impactul ei asupra actorilor, dar și asupra publicului, sau ce-ți dorești tu să transmită?
Dumitru Acriș: Eu vreau să vorbesc despre nuditatea sufletească, e mai puternică decât cea fizică și teatrul european demult s-a îndepărtat de nuditatea asta fizică, trupească și, mulți din regizorii mari, consacrați, au înțeles că prioritar într-un spectacol, totuși, este nuditatea sufletească și toți caută în profunzime. Și actorii s-au schimbat foarte mult acum. 

Dumitru Acriș – Despre măreția iubirii și zbaterile actorului [1]

C.I.: Matei Vișniec spunea: „Întrebați-mă tot ce vreți, pentru că eu vă răspund ce vreau eu.” Revenind la întrebarea colegei mele și făcând referire la nuditate, este o mare capcană, capcana educației, o rămânere în urmă, o ancoră în tradiții și obiceiuri găunoase și dăunătoare, care nu ne permite să evoluăm ca Sine, ca indivizi.
D.A.: Religia astăzi nu mai ține, biserica a luat-o într-o altă direcție și acum este momentul teatrului să iasă cu lucruri firești, cu lucruri adevărate. Problema cea mai mare eu nu cred că este în actori, cred că este problema în selectarea spectacolelor pentru repertoriu, în regizori și în spectacolele care se montează. Aici trebuie căutat. Biserica a luat-o pe alt drum și este momentul când teatrul trebuie să iasă cu ceva adevărat și publicul vine, credeți-mă! Să-l minți astăzi nu mai este în puterile nimănui. Publicul vine pentru deschidere.
C.I.: Ai întâlnit în Târgoviște ”Hitler in love”, ”Furtuna”, reprezentațiile la care ai participat când ai fost aici în calitate de invitat, de regizor, de actor, ai întâlnit un public avizat și pregătit să înțeleagă un teatru care are de multe ori un mesaj conotativ, eliptic?
D.A.: Aici este plusul domnului Ranin, care a putut să educe un astfel de public. Teatrul se află la un nivel și este foarte important să păstrați această treaptă pentru că publicul nu iartă eșecuri. Este un public deosebit, care percepe tot și, atunci, e o mare responsabilitate.
O.M.G.: Era una dintre întrebări cum vezi evoluția teatrului Tony Bulandra și ai răspuns că se află deja într-o zonă bună, chiar foarte bună.
C.I.: Pe ascendent. Și eu am observat lucrul acesta în festivaluri, în ceea ce vorbesc revistele de specialitate.
D.A.: Aveți artiști premiați, aveți un repertoriu vast, aveți propriul festival ”Babel”, aveți toate condițiile pentru a crea.
C.I.: Un festival la care în ultima ediție au fost prezente 47 de țări, sute de vizitatori și de prieteni ai teatrului. Legat de piesa la care lucrezi, pentru că știm că vei intra în repetiții și nu vrem să te reținem foarte mult, dacă poți să ne spui câteva cuvinte, dacă ne pregătești vreo surpriză.
D.A.: Surprize vor fi foarte multe și sunt legate toate de suflet, de felul de a simți, eu îmi doresc din tot sufletul ca acest spectacol să fie pentru toate vârstele. Dacă o să reușească asta, atunci am câștigat mult public și cred că ne-am câștigat pe noi. Și ne-am depășit.

Salonul nr. 6 –  trailer video!!!
C.I.: Din Salonul nr.6 avem alături de tine -în calitate de regizor Dumitru Acriș-, pe actrița Lavinia Pele, româncă, tu fiind un om cu o școală românească, cu o școală rusească. Am în dreapta mea și pe Lili Khismatullina.
D.A.: Lili Khismatullina este din Moscova, este absolventă a școlii de artă din Moscova. Am venit împreună.
C.I. Da, iată ce combinație frumoasă, în dreapta un actor român, în mijloc un actor și un regizor român și rus și, în stânga un scenograf rus. Mi se pare extraordinar. Dacă poate să ne spună câteva cuvinte.
L.K.: Lili spune că surprizele cele mai mari or să fie în data de 17 și îi vine foarte greu să vorbească. n.r. traduce Dumitru Acriș
C.I.: Aș vrea doar s-o întreb care a fost impactul cu comunitatea noastră târgovișteană? Cum s-a adaptat la oraș?
L.K.: A întâlnit oameni deschiși, simte un confort în suflet, se simte bine. Are încredere că totul o să fie bine până la urmă.
C.I.: Mulțumim Lili. Lavinia, cine ești? Urmariti un trailer la piesa de la miezul noptii

Lavinia Pele: Eu sunt la a doua colaborare cu teatrul. Sunt spectatori care mă cunosc din ”Visul unei nopți de iarnă”, piesă care se va juca pe 11 noiembrie. Sunt o actriță tânără, la început de drum, abia am terminat școala. Deocamdată sunt în București și îmi face plăcere să vin în orașul acesta; găsesc multă liniște și căldură.
C.I.: Cât de tare ești supărată pe regizorul Dumitru Acriș?
L.P.: Până la premieră o să fie un montagne russe cu stări, cu interacțiuni de tot felul… cred că fac parte din procesul creator.
C.I.: A fost o glumă, sunt convins că voi vă înțelegeți extraordinar acolo în culise și pe scenă. După reprezentația primului spectacol în care ai jucat aici, care a fost feedback-ul tău, cum ți s-a părut scena, publicul târgoviștean, colectivul din culise?
L.P.: Cel mai frumos m-a surprins publicul pentru că e de fiecare dată foarte deschis, iar rolul cere mult efort din partea mea și asta nu e posibilă dacă nu primesc din partea publicului foarte multă energie. Și din punctul acesta de vedere m-am simțit foarte bine. Adică am simțit că am un ajutor. Și la fel și cu ceilalți membri ai distribuției și cu regizorul, domnul Ranin -a fost o întâlnire fericită.

Lavinia Pele in trailerul piesei!!!
C.I.: Eu zic să încheiem cu domnul Acriș, fiindcă bănuiesc că se grăbește să ajungă la repetiție.
O.M.G.: L-aș întreba care este mesajul lui, dacă este ceva ce ar vrea să ne transmită.
C.I.: …legat și de a doua zi după premieră.

D.A.: Premiera este la ora 12 noaptea, artiștii cam pe la 3 ar trebui să ajungă acasă. M-ați întrebat ce simt eu acum în societate și ce se întâmplă: lipsă de curaj, de voință, de îndrăzneală, asta simt eu și prin asta am trecut toți și trecem în fiecare zi. Să fac sau să nu fac, să încerc sau nu, să spun sau să tac, să iubesc sau nu, să simt sau să gândesc. Cred că ne lipsește o doză de nebunie, ne lipsește o doză de curaj, de îndrăzneală, ca să ne putem arunca în lucruri frumoase, cred că asta ne lipsește nouă. Și dacă energia asta va fi transmisă în sală, atunci eu îmi doresc din tot sufletul ca publicul după spectacol să devină altul. Să aibă curaj, voință și să treacă la acțiune.

Dumitru Acriș – Despre măreția iubirii și zbaterile actorului [1]

C.I.: Și dacă tot am vorbit despre curaj și societate, dacă ar fi în încheierea unei conversații să-i transmiți… Laviniei, Oanei, sau Liliei un cuvânt de încheiere, i-ai spune: ”ai grijă de tine” sau ”fi fără griji”?
D.A.: Cu grijă, iubiți!

Video integral!

Un interviu realizat de Oficial Media & Artele Spectacolului – Oana Maria Grigore și Cristi Iordache -moderatori, George Buzea -imagine, montaj

Invitați: Dumitru Acriș – regizor, actor -Moscova, Lili Khismatullina – scenograf -Sankt Petersurg, Lavinia Pele – actriță -București

Multumiri speciale echipei Teatrului Tony Bulandra: Mc Ranin, Teodora Macarie, Vera Stefan, Mircea Macarie, Ionut Lica. Aici interviul video

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media