Exemplul canadian – un nou centru de putere in America de Nord

CINE va purta torța celui mai puternic stat din vest? Nu Donald Trump, candidatul republican la președinție, care pretinde că problemele Americii vor fi rezolvate prin ridicarea unui zid la granița cu Mexicul pentru a ferii SUA de imigranții din sud, și care prin atitudinea sa anunță ruperea relațiilor cu partenerii externi. Hillary Clinton, posibil viitorul președinte american demonstrează o politică mai ”umană” în chestiunea imigrării, dar în ultimele declarații pare să fi abandonat această idee în favoarea orientării spre proiecte mult mai ambițioase cum ar fi semnarea unor tratate economice avantajoase menite să scoată economia americană din impas. Regatul Unit este sufocat de problema imigrației masive și a globalizării iar în acest context a ales să părăsească Uniunea Europeană. Angela Merkel a deschis larg porțile Germaniei pentru afluxul de refugiați de anul acesta ceea ce a dus la discreditarea cancelarului german pe arena politică. Marine Le Pen, populistul de dreapta, este favorit să câștige prima rundă a alegerilor prezidențiale din Franța de anul viitor.

Cui îi va reveni așadar mențiunea de cel mai puternic stat din occident?

În compania acestor politicieni care vor să se auto-izoleze de restul lumii, să se înconjoare de ziduri și să închidă frontierele în fața oricăror ”outsideri” – Canada a ajuns de câțiva ani o excepție pe arena mondială. Canada primește anual mai bine de 300.000 de imigranți, aproape 1% din populația sa – un procentaj mai mare decât al oricărui stat puternic și bogat.

Carismaticul prim-ministru, Justin Trudeau aflat în funcție de un an, a binevenit 33.000 de refugiați sirieni, mai mulți decât vecinul de la sud, SUA. Încercînd să lupte împotriva spiritului protecționist, Canada a rămas un stat deschis schimbării și relațiilor cu exteriorul. Sub conducerea lui Trudeau Canada încearcă să repare tratamentul umilitor față de populația indigenă și este posibil să devină primul stat din emisfera vestică gata să legalizeze la nivel național canabisul în scop recreațional.

Pentru unii nu la fel de interesantă, puternică și agresivă precum SUA, Canada excelează totuși în următoarele domenii: ”decență, toleranță și bun-simț” (după spusele lui Charles Dickens la 1842). În prezent canadienii se bucură de un sistem social sigur, o politică a controlului armelor bine definită spre comparație cu cea a Americii, care încearcă din răsputeri și de ani buni să reducă numărul celor care cad victimă abuzului armelor, păstrarea spiritului liberal în guvernare și viața publică.

Una din marile virtuți ale Canadei se datorează istoriei și poziției sale geografice. Este mult mai ușor să fi relaxat în fața imigratiei într-un stat al cărui singur vecin este la sud întinsul teritoriu american. Vorbim aici de siguranță, dar și de aprecierea beneficiilor care decurg din schimburile comerciale și piețe de desfacere într-un stat ca SUA. Exceptând acest ”noroc” de care se bucură Canada la ora actuală nu trebuie neglijate celelalte aspecte care decurg din politica dusă de orice stat democrat: declin în crearea de noi locuri de muncă, venituri care stagnează, mărirea inegalităților între clasele sociale. Există și aici teama în fața atacurilor din partea grupărilor teroriste islamice, deși nici un atac de anvergură nu a lovit acest stat până acum. Asta face ca mulți politicieni de centru dreapta să se ralieze retoricii lui Trump în ce privește închiderea granițelor. Canada nu este încă pregătită să-și închidă porțile. Imigranții sunt în continuare bine-veniți iar statul investește mult în adaptarea și integrarea acestora în societate.

Carta drepturilor și libertăților proclamă în continuare ”moștenirea multiculturală” canadiană. Nu sunt multe țări care pot combina diversitatea și identitatea națională în maniera în care o face acest stat. Populația majoritar vorbitoare de franceză din Quebec dispune de propriul mod de a interpreta multiculturalismul și dă prioritate distinctei culturi din această provincie. Ceea ce poate fi luat ca exemplu este modul cum Canada continuă să experimenteze noi stiluri de viață printr-o politică benefică tuturor locuitorilor săi, cetățeni sau nu. Printr-un sistem privat de sponzorizare canadienii sunt încurajați să primească imigranți/refugiați și să participe la adaptarea, găsirea unor locuințe și locuri de muncă pentru aceștia pe o perioadă de un an. Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați a cerut multor state să urmeze exemplul canadian.

O altă lecție dată de Canada este conștientizarea efectelor austerității și modul cum aceasta ajută sau împiedică bunul trai al cetățenilor. S-au tăiat din taxele clasei mijlocii, iar taxarea ridicată a celor cu venituri mari a acoperit decalajul bugetar. Politica de ”egalizare” a guvernărilor locale și provinciale, dar și combinarea de politici, cum ar fi cea liberală pentru comerț și imigrare, și cea activistă pentru creștere economică și susținerea celor care au fost afectați de globalizare au creat un stat prosper.

Dar cel mai mare avantaj al exemplului canadian este de departe sistemul de sănătate care este finanțat în exclusivitate de stat, este un sistem public la care au acces toți cetățenii.

Canada nu este un stat perfect, economia sa este încă săracă, prea puțin prosperă ori inovativă, însă ceea ce oferă în schimb este înțelegerea faptului că toleranța și deschiderea față de lume sunt în fapt izvoare ale prosperității și siguranței și nu amenințări.

Traducere și adaptare a articolului ”Canada’s example to the world: Liberty moves north” din The Economist (29 Octombrie 2016)  http://www.economist.com/news/leaders/21709305-it-uniquely-fortunate-many-waysbut-canada-still-holds-lessons-other-western

Oana Stiff, Michigan SUA

Oana Stiff

Distribuie acest articol Oficial Media