Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Locomotivele cu aburi , amintirile de altădată ale tinereţii noastre.

Momentul cel mai important în istoria omenirii l-a reprezentat începutul revoluţiei industrial, dar şi al locomotivelor cu aburi, alături de vagoanele de călători sau marfă, ce au apărut în locul vagoanelor trase de cai.

Zonele unde au apărut acestea erau în apropierea minelor, a combinatelor siderurgice, a carierelor şi a marilor societăţi comerciale de producţie.

În 1803 se construieşte  prima locomotivă cu abur din lume, numită Tram Engine, care are la bază o mașina cu aburi de înaltă presiune, transpusă pe roți cu bandaje netede care circula doar pe drumuri, nu pe căi ferate, iar în 1804 Matthew Murray din Leeds inventează o locomotivă cu abur care se deplasa pe șine din lemn . Invenţia a fost văzută de către inginerul galez Richard Trevithick, care în acelaşi an  realizează o a doua locomotivă asemănătoare, ce se deplasa pe o distanţă de 15 km, cu un tonaj de 15 tone, şi o viteză de 8 km/h.

Cu mici sau mai mari îmbunătăţiri tehnica a progresat zi de zi, astfel că de la şinele de lemn sau de fontă, s-a ajuns să se circule pe şine de metal, iar viteza a crescut şi ea în fincţie de progress.

În România prima locomotivă cu aburi a fost adusă din Austria, în perioada regimului austro-ungar, iar prima cale ferată construită în Banat a fost Oraviţa-Baziaş, ce era folosită pentru transportul cărbunelui.

Anul 1872, a fost anul inaugural în care la Reşiţa a fost construită prima locomotivă cu aburi, folosită pentru transport în interiorul uzinei, având un ecartament de 948 mm.

1927, este anul principal al construcţiei primei locomotive de mare putere, construită la Uzinele Malaxa din Bucureşti, ce a purtat numele inginerului Nicolae Malaxa : locomotive Malaxa, de 2600 CP, atracţia Nr. 1, la expoziţia de la Milano din 1940.

Însă tehnica a înaintat şi s-a ajuns la locomotive hidraulice, diesel, electrice, dar şi viteza ajungându-se şa sute de kilometric la oră, iar locomotivele cu abur au rămas doar o amintire, de care ne-o putem amintii pe la muzeele de locomotive dinţară : Sibiu, Sinaia, Dej, Reşiţa.

În  Reşiţa au fost fabricate 1.491 de locomotive cu aburi, până în anul 1964, când s-a trecut la producerea de locomotive Diesel şi apoi electrice.

Muzeul de la Reşiţa a fost înfiinţat în 1972, la aniversarea unui secol de la construcţia primei locomotive cu aburi, aportul direct aducându-şi inginerul Mircea Popa, directorul Uzinelor Reşiţene din acea perioada, iar în 2004 a intrat pe lista monumentelor istorice.

În cadrul muzeului se află 16 exponate, care fac parte diferitelor epoci de construcţie, cea mai important fiind locomotive Resicza, una dintre primele trei locomotive cu aburi, construită la Reşiţa în 1872-1873, şi a fost adusă în 1961 de la Câmpia Turzii.

Proiectantul acesteia a fost John Haswell (1812-1897), ce era de fapt o locomotivă tender, cu două roţi cuplate, 45 CP, 11 Km/h, 11,5 to. Şi 4,4 m lungime.

În 1964 se încheie fabricarea locomotivelor cu aburi, seria 150.000 cu zece locomotive destinate exportului, cu ecartament normal.

Doritorii şi curioşii pot vedea cu ochii lor locomotivele expuse, după anul de fabricaţie: (1872) Locomotiva nr. 2 „Resicza”, ecartament 948 mm; (1909) Locomotiva forestiera CFF 704.209, fabricatie StEG-Viena; (1921) Locomotiva de ecartament normal, seria 50.025, fabricatie Henschel-Kassel;  (1921) Locomotiva de ecartament normal, seria 50.378; (1925) Locomotiva tender cu ecartament îngust, 700 mm; (1933) Locomotiva de ecartament normal CFR 230.163; (1939) Locomotiva de ecartament normal, seria 142.072; (1940) Locomotiva de ecartament normal CFR 131.003.

Muzeul se află pe Calea Timişoarei, zona Triaj, deschis de marţi-sâmbătă de la 9,00 – 17,00.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share