Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

”Lumea acestui secol va fi spirituală sau deloc”- Stanislav Grof, în dialog cu Horia Țurcanu

Stanislav GrofDoctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanți cercetători ai Conștiinței din secolul XX.Este fondatorul curentului transpersonal în psihologie și acela care a reușit să introducă spiritualitatea ca dimensiune fundamentală a psihicului omenesc, în lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forța vindecătoare a stărilor de conștiință extinsă și creatorul unei tehnici de accesare a acestor stări, numită Respirație Holotropică. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, Cosmologie și Conștiință.

Autorul a numeroase cărți despre natura conștiinței, considerat un geniu în domeniul său, Stanislav Grof este un om de o blândețe, o simplitate și o generozitate extraordinare.

Am avut ocazia de a petrece 2 zile împreună cu el, care au fost un regal de idei și viziuni. Interviul de mai jos este o sinteză a nenumăratelor ore de discuție din acele zile.

  • Sunteți om de știință și totuși cărțile dvs. înfățișează un univers de natură spirituală. Cum se vede “criza” prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?

Una dintre transformările fundamentale prin care trecem este una de viziune. Știința tindea să se opună spiritualității, considerată ca fiind de ne-dovedit, pentru că se baza pe percepția subiectivă. Or, subiectivitatea nu era luată în considerare, neputând fi măsurată. Așa s-a întamplat ca experiența spirituală, mistică, veche de când umanitatea, a fost exclusă din ecuație. Dar, între timp, știința începe să descopere că subiectivitatea creează universul, la propriu. Numai că pare tarziu.

People going to workLumea pe care am creat-o are atributele științei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculată, dură, guvernată de “legi” înguste, în care oamenii sunt considerați corpuri într-un univers de corpuri și drept urmare se simt singuri și izolați. Am creat o lume din care orice principiu mai înalt – îl poți numi Dumnezeu, de pildă – a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecința efrica.

Compensăm frica în fața unui Univers uriaș și gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, și creăm o lume care răspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratăm planeta așa cum ne tratăm pe noi înșine și pe ceilalți: ca pe ceva care trebuie supus, învins, exploatat, controlat și chiar ucis dacă e nevoie, pentru satisfacerea “nevoilor”.

Criza prin care trece umanitatea este o criză interioară și astfel psihologică și spirituală, dar care a generat o criză exterioară atât de gravă, încât pune în pericol existența noastră ca specie.

Umanitatea aflată în criză își distruge casa și întrebarea este dacă ne vom da seama la timp.

  • Ce e de făcut?

In ultimii 40 de ani ani am fost implicat în cercetări asupra conștiinței și am putut constata căsuferința vine din modul de a percepe universul. Trăirea unei expansiuni a conștiinței conduce frecvent la transformări profunde ale individului, la reducerea semnificativă a agresivității, la creșterea înțelegerii, a compasiunii și a toleranței, dar, mai ales, la creșterea capacității de a se bucura de viață.

Cu cât bucuria de a trăi crește, cu atât scade credință că trebuie să ai din ce în ce mai mult, și apare o spiritualitate de natură universală bazată pe ideea că toată creația e un tot format prin legatura profundă cu alți oameni, cu alte specii, cu natura și cu întregul univers.

NaturaNu am nici o îndoială că această transformare este nu numai posibilă, dar inerentă. Suntem condamnați să ne întoarcem la Adevăr. Intrebarea este dacă se va întampla acest lucru înainte să se strice ceva de nereparat în echilibrul vieții pe planetă.

Mulți oameni se află în punctul în care realizează eșecul filosofiei de viață pe care au urmat-o și încep să caute alternativa spirituală care echivalează cu o întoarcere acasă, după o lungă rătăcire.

Am fost învățați că trebuie să facem mereu ceva ca să fim fericiți, că trebuie să îndeplinim ceva, să vânăm ceva, să avem ceva, un obiect, o poziție socială, un partener anume, deci că fericirea este mereu în viitor și în exterior. Această concepție ne plasează într-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdantă pentru că niciodată nu ne aduce ce dorim.

Singura soluție este întoarcerea către interior și descoperirea satisfacției existențiale în dimensiunea spirituală a existenței.

  • Care ar fi primul pas?

Uneori acest prim pas îl face ființa noastră, prin declanșarea unei crize psiho-spirituale.Psihologia oficială a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice și le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar în realitate, ființa noastră interioară declanșa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare în fața unei situații în care lumea interioară ajungea să fie în divergență cu restul universului.

Acum, întreaga umanitate se află într-o stare de urgență spirituală care pune sub semnul întrebării o întreagă perspectivă asupra vieții și descoperă că modul materialist de a vedea lumea nu este suficient.

Așa se explică întoarcerea către meditație, către spiritualitate, către credință, către medicina naturistă și holistică, interesul imens pentru psihologia transpersonală. Omenirea pare că face singură acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul să privim în interior cu onestitate, atunci când simțim “criza”. Criza este semnul transformării, ceva trebuie să moară, pentru ca apoi să renască. La nivelul unei persoane, dar și la nivelul întregii umanități.

  •  Vorbiți despre transformarea umanității ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetător al Conștiinței ca Stanislav Grof?

meditationEste un subiect care mă pasionează pentru că orice profeție are legătură cu o stare de conștiință extinsă. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profeții, șamanii, preoții, misticii să intre în asemenea stări. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeași realitate. Așa se face că profețiile tuturor continentelor despre “sfârșitul timpurilor” sunt aceleași, inclusiv în creștinism, unde apocalipsa“, etimologic, înseamnă nu sfârșit, ci “ridicarea vălului”.

Profețiile mayase sunt remarcabile, nu pentru că spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic și astrologic, calculat pe miliarde de ani înapoi în timp, dar care se opresc pe o anumită dată a anului 2012. Faptul că misticii lumii, separați de mii de kilometri și uneori de mii de ani în timp, văd aceleași lucruri în incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetător al conștiinței ca mine. Dar când descoperi că de fapt, un întreg calendar întins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evoluție al Conștiinței, văzut ca esență a universului, acest lucru este senzațional. Nu încape nici o îndoială.

Cunoașterea mayașă despre natura universului, a conștiinței și a timpului depășește cunoașterea științifică de azi. La acea dată astronomică precisă, la care se trece într-un nou ciclu galactic și cosmic, mayașii vorbesc despre sfârșitul timpului. Dar timpul, așa cum începem să ne dăm și noi seama astăzi, este creația Conștiinței.

Sfârșitul timpului este, după părerea mea, sfârșitul unui tip de percepție, sfârșitul unei lumi așa cum o cunoaștem noi: o lume a violenței și a lăcomiei, egotică, coruptă, sfâșiată de conflicte.

După părerea mea, mayașii vorbesc deci despre un proces de moarte/renaștere, o transformare interioară masivă a umanității, dincolo de care timpul liniar nu mai există, așa cum nu există în stările de conștiință extinsă, sau în relatările marilor mistici.

ConstiintaPentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetări. Foarte pe scurt, am constatat că stările prin care trece conștiința omenească sunt legate în mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experți în domeniu și am ajuns la concluzia că evenimentele interioare și cele cosmice se reflectă total între ele.

Relația între Univers și Conștiință este o ecuatie. Universul este Conștiința.

Evenimentele astronomice sunt într-o relație profundă cu evenimentele interioare ale conștiinței omenești individuale și colective, astfel că, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu încape nici un dubiu că schimbările majore au început deja și că lumea acestui secol va fi spirituală sau deloc.

Horia Turcanu

Sursa: safiisanatos.ro

Distribuie acest articol Oficial Media
Share