Mc Ranin, managerul Teatrului Tony Bulandra – Incursiune în Festivalul Babel 2018

După conferința de presă de la Târgoviște -localitatea de desfășurare a festivalului Babel-, au urmat la București mai multe întâlniri cu presa națională. Domnul Mc Ranin, managerul Teatrului Tony Bulandra, a vorbit despre tema acestei ediții și în același timp, despre impactul actului artistic cu educația și viața socială.

Mc Ranin, managerul Teatrului Tony Bulandra – Video

MC Ranin – Ce reprezintă teatrul?

Pentru fiecare dintre noi teatrul reprezintă altceva. Pentru unii poate fi o carte cu piese de teatru…dar noi facem spectacole, de aceea se numește Festivalul Artelor Spectacolului. Forme de spectacol sunt multiple, teatrul este doar una dintre ele, și sigur una dintre cele mai vechi din istoria omenirii, alături de dans.

Am încercat la fiecare ediție să aducem lucruri noi, odată pentru primenirea sufletului artiștilor din acest teatru, pentru perfecționarea lor prin workshop-uri, dar nu numai a actorilor, ci și a tinerilor din Târgoviște care participă. La finalul acestor workshop-uri ei vor primi o diplomă care îi va ajuta în accesarea unor burse pentru facultățile din Occident.

Pentru a înțelege un spectacol de teatru este necesar ca publicul să facă un anumit efort, iar oamenii nu sunt obișnuiți să depună efort și de aceea preferă divertismetul. Însă nici divertismentul nu mai are o bună reprezentare. Este rolul nostru ca teatru subvenționat să vorbim despre frumos, despre gestul artistic și să ducem mai departe educația spre ceea ce noi numim în tratatele de estetică- SUBLIM!

MC Ranin – Cum s-a născut ideea de Festival Babel

Totul a început la Ierusalim. Lucram cu Circul din Ieursalim, un spectacol care urma să fie făcut cu actori evrei și palestinieni și s-ar fi numit BABEL. Datorită politicilor și războaielor acest lucru nu a mai fost posibil. Dar am rămas cu această idee de Babel. Și mă gândeam că fiecare oraș, localitate, sat din lume, are o reprezentare a turnului Babel. Pot fi minaretele pentru musulmani, sau turla unei biserici, sau clopotnița.

Prezența BABEL-ului este o prezență culturală permanentă pentru fiecare dintre noi. Așa cum știm din mitul BABEL, s-a întâmplat ceva și s-au amestecat limbile pământului și oamenii nu s-au mai înțeles. M-am gândit totuși că limba teatrului este una universală, mai ales în ediția de anul acesta pe care am numit-o GESTUL și că dincolo de amestecul limbilor ne putem înțelege într-o altă limbă deasupra acestor limbi. Cuvântul îl putem folosi la comunicare, dar la fel și gestul. Dar limba teatrului folosește ideea de comuniune, dincolo de cuvinte și gesturi. Și pentru că tema festivalului ne obligă, am semnat un acord cu Asociația Națională a Surdo-Muților deoarece este important să ne implicăm și social.

DE CE încă un festival pe harta evenimentelor culturale?

Au trecut 11 ani, suntem la a 8-a ediție. Nu este ”încă un festival” pe harta țării. Este un festival care s-a născut dintr-o idee, are o identitate foarte puternică. Valoroasă din punct de vedere cultural, valabilă și necesară mai ales nouă românilor, tocmai pentru că aici locuiesc foarte multe etnii. Pentru că suntem la răscruce de drumuri și de civilizații. În România vin foarte puține trupe de teatru din țări babilonice. În cadrul festivalului am avut trupe din Iran, Irak, țări despre care am auzit doar lucruri cu conotație negativă, dar să nu uităm că și acolo sunt oameni cu idei și viziuni.

Noi încercăm să educăm prin cultură, este important gestul pe care îl facem. Dar să nu uităm că se poate interveni în spațiul public și prin incultură, dacă insistăm foarte mult cu lucruri care depășesc sfera culturii. Oamenii vor deveni inculți pentru că iubesc foarte mult mimetismul.

Calendarul festivalurilor poate fi rezolvat de către o instituție, dar totuși noi avem o autonomie locală, și singurul meu scop a fost să nu mă suprapun cu Festivalul de la Sibiu. Este foarte bine că avem festivaluri și că acestea sunt înșiruite ca niște perle pe un șirag, pentru că asta înseamnă că există cât de cât o mișcare culturală, o emulație. Problema se pune altfel: toate aceste festivaluri au un concept bine definit? Au măsură și un scop bine declarat? Așa cum noi avem cu Festivalul Babel, de a crea rețele de teatru. Am încercat cu Baia Mare și Constanța, dar lucrurile se mișcă mai greu. Dar se pare că germanii, francezii, japonezii, coreenii reacționează foarte bine și reușim să creăm rețele și este foarte bine. Sigur că n-o să reușim vreodată să vedem tot ce ne dorim, să citim toate cărțile din bibliotecă pentru că suntem însetați de cunoaștere.

MC Ranin- Despre țările participante la BABEL

Selecția spectacolelor o facem în marile festivaluri care există în lume și la care am participa. Pentru prima oară o să avem o trupă de teatru dans din India. Și în mod firesc ajungem la teatrul dans contemporan. Avem cele mai celebre trupe din Italia și din Belgia, pe linia de imagine și circ contemporan. S-a văzut mai puțin la Târgoviște spectacolul de circ. Toată munca este înaintea festivalului, pentru că am încercat să facem o selecție foarte atentă.

Kazahstan-ul este iarăși o țară nouă care își caută identitatea. Pe de o parte încearcă să se desprindă de ideea de teatru rusesc care le-a fost indusă, și să găsească noi forme de teatru și se îndreaptă în acest sens către un teatru- dans, un teatru ritualic. Au fost prezenți și anul trecut în festival.

Întotdeauna au venit trupe susținute de guvernele locale, sau de Centrele Culturale Naționale, acolo unde există. Un prieten de-al meu, Dumitru Acriș, care a lucrat în Siberia, la Teatrul Kurgan, aduce spectacolul ”Regele Lear”- care este interzis în Rusia și mă bucur că vine în România, pentru că în felul acesta vom vedea de ce mai sunt interzise spectacole pe teritoriul Rusiei.

Va mai fi prezentă o trupă din Japonia, care a fost contactată cu doi ani în urmă, la Festivalul Bomb în Coreea de Sud, unde teatrul nostru a fost prezent. Și anul acesta vom mege la Seul cu un alt spectacol, și anume ”Salonul nr. 6” de Cehov. Noi am semnat un memorandum cu Coreea de Sud. Iar delegația de anul acesta prezentă în BABEL va fi cea mai mare – 36 de membri, dintre care studenți la Universitatea de Teatru din Seul și patru directori de teatre naționale. Am semnat un memorandum pe care îl dorim extins cu Japonia și China.

Îmi este foarte drag Theatre du Mouvement din Franța, cunoscut la nivel mondial, care vine în accentuarea acestui demers către GEST. Am ales un spectacol mic. Nu vrem să facem un festival gen ”bâlci” cu foarte multe lucruri, chiar dacă este un festival care permite accesul multor forme de spectacol, nu numai de teatru – și aici ne referim la spectacole stradale, muzicale, happening-uri (n.r. Happening- în engleză: întâmplare, fapt, eveniment în desfășurare – este o mișcare artistică în care produsul este caracterizat printr-o improvizație în direct contact cu publicul, bazată pe interferența între mai multe forme de artă (spațiale și temporale – teatru, plastică, muzică, film, fotografie etc).

Din Lituania avem selecționeri și directori de festivaluri, care vin pentru prima oară în România. Din Marea Britanie vom avea spectacole mai mici, din Scoția va veni Scott Johnston care va susține un workshop împreună cu câtiva studenți de la Universitatea din Edinburgh.

Finlanda vine pentru prima data în Festivalul Babel cu spectacolul ”Only Bones”, bazat pe mimică, pe expresia feței. Bosnia- Herțegovina este de asemenea la prima ieșire de această anvergură. Este un prim pas pentru noi de a ne apropia de țările Nordice. O altă țară interesantă este Islanda, care investește foarte mult în cultură, și Norvegia a aprobat de curând proiecte de investiții pentru cultura românească. O țară nu spune mare lucru, importanți sunt oamenii care reprezintă acele țări, artiștii care vin aici.

MC Ranin- Babel înseamnă pentru noi sărbătoare, o verificare a mijloacelor noastre estetice

Am o părere excepțională despre acest loc care se numește Târgoviște și mă bucur că mai avem susținători. Acest festival este făcut fără susținerea Ministerului Culturii, fără susținerea Uniunii Teatrale din România. În general am primit susținere locală, dar mai ales cu susținere din partea instituțiilor culturale ale țărilor participante.

Babel înseamnă pentru noi sărbătoare, înseamnă o verificare a mijloacelor noastre estetice. Nu te poți verifica decât în compania celor mai buni din lume. Și în același timp este un restart al teatrului care se pregătește pentru o perioadă de vacanță, o punere în discuție a valorilor, o ieșire din cotidian, din lucrurile anoste, și mai ales din respirația circulară care există și în breasla noastră. Este o împrospătare, un loc de întâlnire.

Gesturile trebuie făcute până la capăt. Noi facem acest festival și prezentăm o idee, un concept, ne batem pentru el și rezistă datorită spectactorilor și a oamenilor care au știut să ne rămână alături sau care au venit alături de noi și le sunt recunoscător pentru lucrul acesta. Gesturile nebunești sunt necesare într-o lume care copiază în oglindă, iar noi chiar le facem aceste gesturi nebunești.

Târgoviștea nu este un oraș de provincie, cel puțin pe perioada festivalului este un oraș cu o respirație mondială. Prin cultură putem deschide porți, noi canale de comunicare. Și economia are de câștigat. Iar Festivalul Babel este un câștig pentru orașul Târgoviște. Pentru turism, pentru hoteluri, magazine, restaurante, pentru muzee. Sunt de asemenea 130 de voluntari elevi și studenți care la rândul lor creează legături cu cei din alte țări.

Gestul este formă și energie

Conține informație și vorbește mult mai ușor și mai rapid despre arhetipuri decât o pot face cuvintele. Face ca esențialul să înflorească în prezent și să atingă astfel coarda sensibilă. Emoția se naște prin sugestie și aceasta ține foarte mult de fragilitatea simțurilor, care răspund mai prompt decât răspunde mintea la stimuli intelectuali. Bineînțeles că gestul trebuie încărcat de sens. Altfel el este un gol, o minciună pe care o rostește corpul. Cât de greu este pentru un actor să armonizeze pe scenă adevărul cuvântului cu adevărul gestului? Și cât de mult distruge un gest fals tot personajul de până atunci…

Într-o lume care a devenit mută în a-și exprima autenticele trăiri și surdă față de tot ceea ce este lipsit de pragmatism, gestul contează.

 Un gest poate schimba lumea!
La Babel 2018 ne propunem să reflectăm și să acționăm prin Gest!

Cristi Iordache & Oana Grigore

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media