Published On: mie, Noi 4th, 2015

Mesaj pentru cei de la putere: „Ar trebui să vă temeți de puterea celor mulți!”

GRIND ADVENTURE
colectiv

Romania in strada (AP Photo/Vadim Ghirda), Noiembrie 2015

Suntem prea mici, prea puțini și prea neînsemnați….

Asta mi-am spus și mi-am tot repetat în gând înainte să plec din țară. N-am făcut-o ca să fug de ceva sau cineva, n-am ales să spăl latrinele altora și nu m-am compromis în niciun fel. Cea mai mare dezamăgire a fost neputința de a mă adapta într-un loc pe care să-l numesc „acasă”. România a fost și va rămâne în continuare „acasă”, indiferent de cât de mult voi alege să colind prin lumea asta mare.

Am urmărit și citit în astea 4 zile de la tragedia din București un număr de articole și de opinii care mai de care mai năucitoare, unele halucinant de oneste, altele izbitor de stupide. Dezinformarea maselor, habotnicia si ignoranța multora dintre cei care au scris și au acuzat în toate părțile, până la strigătele disperate de ajutor ale celor care și-au pierdut oameni dragi m-au făcut să pun pe hârtie gânduri.

Suntem prea mici, prea puțini și prea neînsemnați. De ce spun asta? Ei bine pentru că vreau să trec in altă tabără : a celor cu suflete aprige, a celor mulți și învingători. Și cu riscul de a suna fantezist vreau să cred că cei care au ieșit în stradă și care (sper) o vor mai face și de acum înainte nu au făcut-o dintr-un spirit de turmă, de genul „Hai să ne alăturam și noi mulțimii, să strigăm și noi că poate ne aude cineva si să dăm câte un check-in pe la Universității și pe la Victoriei, iar apoi să facem un selfie când ajungem la #colectiv ca să vadă lumea că suntem participativi.”

Multe s-au schimbat în lumea asta prin voința celor mulți. A fost de-ajuns o idee care să aprindă în oameni revolte. S-au răsturnat guverne, s-au schimbat legi, s-au recuperat ani de suferință atunci când dintre cei puțini, dar însemnați, s-au ridicat câțiva care au spus: AJUNGE !

De la revoluție încoace România a cunoscut cea mai mare decadere morală și socială din toate timpurile. În ’89 cei care au ieșit în stradă erau cei care n-au mai putut îndura umilința, lipsurile și ipocrizia celor de la guvernare. Suntem chiar atât de naivi încât să credem că situația României de astăzi este mai bună decât acum 26 ani? Cine ne poate opri dacă alegem să ne luăm țara înapoi?

Tragedia din #colectiv nu trebuie să devină pretextul pentru care luptăm să ni se facă dreptate, ci trebuie să devină, oricât de macabru îmi sună în timpane cuvintele astea: flacăra care să ne dea curajul să continuăm ce am început. Dacă ne oprim după 3-4 zile de mers prin București și prin toată țara și apoi ne întoarcem la casele noastre, reluându-ne viața de până acum atunci toate au fost în zadar.

Nu știu ce e de făcut, nu vreau să dau sfaturi și nu vreau să acuz. Umilința pe care am simțit-o în 6 ani de studenție în București e poate aceeași pe care o simt mulți dintre cei care au ales acum să se revolte.

Aș vrea să cred că ei pot să ducă la capăt ce n-am fost eu în stare acum 4-5 ani.

Să nu uităm un lucru: că totul în lumea asta se mișcă prin voința celor cu suflet mare. De oameni de genul ăsta ar trebui să se teamă cei de la Cotroceni, din B.O.R. sau mai știu eu ce for ne-„reprezentativ” are țara asta. Sper ca cei care simulează conducerea acestui neam să nu se trezească ca-n ’89, puși la zid și executați fără proces,  nu de alta, dar ISTORIA SE REPATĂ, spunea cineva.

Oana Stiff

 

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Pentru un corp sanatos