Published On: sâm, Ian 23rd, 2016

O nouă revoluție pentru Timișoara: Universitatea Metropolitană

GRIND ADVENTURE

uvt

În condițiile intensificării în ultimii ani a interacțiunilor dintre instituțiile academice la nivel internațional, a creșterii presiunii asupra universităților de a-și dovedi eficiența și productivitatea, dar mai ales în condițiile dezvoltării unei piețe a muncii extrem de competitive, universitățile încep să regândească strategiile prin care își pot întări statutul și crește reputația.
Universitatea viitorului nu mai este o entitate singulară, ci reprezintă o construcție care aduce laolaltă mai multe forțe și care se bazează în esență pe două elemente, excelența și diversitatea. A avea o educație de calitate care trece dincolo de propria specializare, o cercetare de excelență care să asigure progresul și inovația, precum și o capacitate de a lucra în medii culturale diverse este un avantaj strategic al educației superioare la nivel național și internațional. În acest context, unificarea universităților a devenit o abordare din ce în ce mai frecventă, impunându-se nu ca o soluție de supraviețuire, ci ca răspuns adaptativ la creșterea competitivității la nivel global și a nevoii de cunoaștere, comunicare și dezvoltare.
Experiențe de acest gen se pot observa la nivel internațional, precum cele din Ungaria (unificarea universităților din Debrecen în 2000), Australia (unificarea colegiilor) sau, foarte recent, formarea universității reunite din Grenoble. De asemenea, experiența în acest sens a unor țări ca Olanda, Germania, Marea Britanie, Finlanda, China sau USA care fac din unificare un instrument de restructurare a sistemului educațional, arată că unirea instituțiilor de învățământ superior este o practică răspândită. Acestea au în comun faptul că și-au concentrat resursele academice, economice și administrative într-o unitate competitivă mai amplă, bazată pe principiul colaborării.
Ca orice experiență, și aceasta include aspecte pozitive, dar și câteva provocări, însă ideea pe care analiștii în domeniu o susțin este că succesul acestei experiențe depinde de pregătirea din faza premergătoare unificării, de tipul de unificare (orizontală, verticală, diversificare și conglomerat), de tipul de leadership și de partenerii aleși și mai ales de modul în care este coordonată activitatea de după unificare, la două niveluri, cel administrativ și cel uman interpersonal.
Nu trebuie ignorat faptul că implementarea acestei strategii reprezintă o schimbare radicală în stilul de viață universitar, iar la nivelul rezistenței la schimbare există diferențe interpersonale semnificative. Schimbările instituționale includ uneori abandonarea formelor actuale de guvernare, restructurarea obiectivelor și programelor academice, deoarece structura care formează nu este un produs care rezultă prin însumarea unor elemente, nu este doar o instituție mai mare, ci este altceva.
Cu toate acestea, sunt mai multe avantaje decât dezavantaje care se asociază cu această schimbare percepută ca un câștig asumat, de la rațiuni financiare, la rațiuni strategice în rândul cărora un argument extrem de important este îmbunătățirea imaginii universității în sistemele de evaluare naționale și internaționale și poziționarea sa superioară în rankinguri.
EUA (2012) evidențiază 4 factori care argumentează și fundamentează acest proces și care totodată reprezintă avantaje strategice pe termen lung: factorii economici (se salvează bani), factorii de impact (regional, național și internațional), factorii de raționalizare și consolidare care duc la creșterea calității actului educațional și factorii de sinergie între educație și cercetare. Cu alte cuvinte, beneficiile unificării universităților dintr-un oraș sau dintr-o regiune sunt în esență de ordin academic (educație și cercetare), economic și administrativ.
La nivel academic, un prim avantaj îl reprezintă eliminarea programelor duplicat, prin unificarea programelor de studii ofertate de către mai multe universități. Luând cazul universităților din Timișoara, există programe de Comunicare la UVT și la UPT, iar UVT și UMF au ambele programe de studiu în domeniul fiziokinetoterapiei. Ofertarea unor cursuri comune prin unificarea departamentelor de IT, limbi străine sau educație fizică și sport de la mai multe universități care formează competențe valoroase și vizibile în orice curriculă academică internațională reprezintă un alt argument pentru unificare și totodată un punct forte. Poate unul dintre cele mai solide avantaje îl reprezintă creșterea integrării și colaborării academice care își găsește expresia în crearea unor câmpuri de lucru inter- și multidisciplinare. Putem observa cu ușurință faptul că unele dintre cele mai valoroase, incitante și substanțiale cercetări și studii științifice centrate pe rezolvarea unei probleme globale sau care urmăresc creșterea cunoașterii în domeniu reunesc specialiști din sfere de activitate diferite. Abordarea interdisciplinară are avantajul nu numai de a reuni metode și tehnici diferite și complementare de abordare a unei problematici (a vedea problema din mai multe perspective este absolut necesar în contextul complexității unor fenomene economice, culturale, sociale, politice sau de mediu), dar prin faptul că reunește conștiințe profesionale diferite, oferă oportunitatea de dezvoltare pe planul personalității, al flexibilității mentale, euristicii rezolutive și toleranței.
Diversificarea profilelor academice rezultată prin unirea unor instituții care se completează una pe cealaltă poate întări poziția noii instituții pe piața educației superioare naționale și internaționale, atrăgând mai mulți studenți din țară și din străinătate, venind în întâmpinarea nevoilor acestora, prin crearea unor oferte educaționale adecvate noilor tendințe de pe piața forței de muncă (de pildă, poziția de inginer economist). Această diversificare contribuie totodată și la întărirea elementelor de internaționalizare a ofertei educaționale și a campusului universitar. Nu în ultimul rând, studenții vor beneficia de oferte de programe masterale și doctorale comune, fie prin compatibilizarea unor programe deja existente, fie prin dezvoltarea de noi oferte educaționale. La nivel de viață a campusului universitar, s-ar rezolva în bună parte problema cazării studenților, a costurilor acesteia. Nu în ultimul rând, prin unificarea universităților dintr-un oraș sau chiar regiune s-ar forma o comunitate Alumni remarcabilă, cu efectele pozitive care decurg de aici: facilitarea accesului studenților de la toate nivelurile la oferta națională și internațională de locuri de muncă, oportunități extraordinare de învățare, dezvoltare profesională și mentorat, sprijinirea unor proiecte, acțiuni de lobby la niveluri decizionale înalte naționale și internaționale, facilitarea atragerii de fonduri prin consultanță și servicii furnizate actorilor din mediul socio-economic și, nu în ultimul rând, transmiterea unor exemple de bună practică și trasee de dezvoltare profesională de succes.
Tot la nivel academic, dar cu referire de această dată la componenta de cercetare, câștigul implementării strategiei de unificare a universităților duce indubitabil la creșterea calității cercetării, la poziționarea merituoasă a noii universități în rankingurile internaționale, stimulând publicațiile atât cantitativ, cât și calitativ. Este un fapt deja binecunoscut că liniile de finanțare robuste și extrem de competitive (cum ar fi Horizon 2020), precum și jurnalele internaționale cu factor de impact crescut finanțează, respectiv publică cercetări de calitate ridicată în care solicitantul, instituția sau autorul, să fi probat competența printr-o serie de alte proiecte sau publicații anterioare.
Pe lângă poziționarea superioară în clasamente, avantajul pe partea de cercetare a unificării universităților este și gradul ridicat de satisfacție al cercetătorilor. Cu toții cunoaștem frustrarea provenită din faptul că nu găsim parteneri pentru proiectele pe care dorim să le avansăm sau că dorim sa realizăm echipe interdisciplinare pentru a aborda complex problema care face obiectul cercetărilor noastre, dar nu cunoaștem care sunt acele persoane din alte specializări sau profile pe care le-ar putea interesa problematica și care au preocupări în zona de interes.
Utilizarea în comun a infrastructurii de cercetare oferă avantaje logistice și reduce din costuri, iar formarea, dezvoltarea și consolidarea unor echipe care ar reuni specialiști recunoscuți în domeniul lor, dar care activează în universități diferite sunt tot atâtea plusuri ale unificării universităților.
Din punct de vedere al beneficiilor de ordin economic, deși efectele se văd în timp, nu imediat, unificarea universităților, în final, economisește bani și, mai important, investește bani inteligent. Evident că această strategie consumă multe resurse pentru activități de planificare, coordonare și pentru infrastructură (mai ales în faza de implementare), dar pe termen lung efectul este de a economisi bani, iar acest efect se vede în special în ce privește utilizarea în comun a bibliotecii, a sistemului de informatizare și comunicații digitale sau a sistemului de management.
Din perspectiva avantajelor de ordin managerial și administrativ, revigorarea unor structuri manageriale și administrative printr-un suflu nou are potențialul de a reduce din rigiditatea câștigată prin rularea aceluiași sistem. Valorificarea mai eficientă a resurselor logistice și financiare, precum și oportunitatea unui schimb de exemple de bună practică sunt alte avantaje. De asemenea, este de așteptat ca serviciile administrative ale noii universități să câștige în calitate și timp de reacție, totul traducându-se în final în reducerea costurilor și creșterea veniturilor.
Experiența anterioară a universităților din lume care au trecut prin acest proces consideră că efectele acestuia depind în mare parte de scopul unificării. Într-un studiu realizat de Skodvin, în anul 2014, autorul arată că, în general, asocierea între instituții complementare academic în scopul diversificării profilelor academice (strategie de diversificare) are mai mare succes comparativ cu cazul în care universitățile se unifică cu intenția de a crește colaborarea și integrarea academică (strategie de integrare). În principiu, „cu cât este mai mare diferența în privința numărului și a programelor de curs între instituțiile implicate, cu atât probabilitatea ca unificarea lor să fie un succes este mai mare“ (Skodvin, 2014, p.7).
Am văzut care sunt avantajele și nu sunt puține. În termeni de provocări, în același studiu, se arată că uneori unificarea universităților poate constitui o sursă serioasă de stres, antrenând teama și sentimentul de insecuritate, cel mai frecvent datorită unei planificări inadecvate și unei monitorizări slabe a implementării. Tensiunile care pot apărea sunt legate în general de aspecte, cum ar fi predominanța predării sau a cercetării, diferențe între profilele de competențe sau valori ca independență versus atașament/identitate. În special în cazul unificărilor în care principalul scop este de a crește integrarea și colaborarea academică (mizând pe similarități), aceste tensiuni par a fi mai mari decât în cazul unificării unor instituții complementare academic (mizând pe puterea diferențelor). Acest fapt este explicat de autori prin aceea că o unire care are ca scop creșterea integrării academice necesită o investiție financiară mai puternică, în general subestimată în primele faze, ducând la restructurări adeseori forțate.
În opinia mea, una dintre cele mai puternice provocări este ciocnirea a două culturi organizaționale diferite care promovează – la nivel explicit, dar mai ales la nivel implicit, nondeclarativ – norme, atitudini și comportamente diferite. De asemenea, statusul diferitelor departamente și facultăți, scopurile personale care intră în conflict cu cele organizaționale, conflictul între tendința naturală de a menține status-quo-ul și tendința de a profita cât mai mult de pe urma unificării sunt tot atâtea obstacole care pot apărea în procesul de unificare a universităților.
De pe urma unei unificări academice, nu numai comunitatea academică în sine, ci și orașul ar avea de câștigat din punct de vedere economic, cultural, social și politic, fiind asociat cu o identitate puternică, de necontestat, similară doar cu cea pe care Timișoara a câștigat-o odată pentru totdeauna în momentul Revoluției.
Menționez, în final, că acest proces este unul foarte complex și dificil care necesită negociere și planificare atentă, încă din prima fază a intenției, până la implementare, astfel încât inerentele tensiuni și ambiguități ale oricărei uniuni să fie diminuate semnificativ. Dacă întreg acest proces se bazează pe o viziune clară, dacă liderul comunică explicit obiectivele de atins și planifică pas cu pas acțiunea, acordând atenție comunicării cu oamenii și inițiind întregul proces printr-o abordare de tip bottom-up există toate șansele ca acest proces de unificare a unor universități să fie un succes.
Construcția unei universități performante, moderne și vizionare, care să aibă dezideratul de a reuni oferta educațională regională, de a valorifica diferențele, de a fi o forță în cercetare și un vârf de lance în educația academică, se poate face și pe bazele a ceea ce există în Timișoara și, în general, în regiunea de Vest a României. Personal, îmi exprim totala încredere și disponibilitate pentru sprijinirea acestui proiect ambițios care să facă din orașul nostru unul și mai puternic, iar din comunitatea academică timișoreană, una care să își asume un rol activ în transformarea socială și care să fie consultată în tratarea unor probleme de dimensiune națională și internațională.
Ca o dovadă a bunei credințe și a spiritului constructiv în care eu, dar sunt convins că și UVT în plan instituțional, privim acest deziderat – crearea Universității Metropolitane a Timișoarei, sunt dispus a-mi pune la dispoziție mandatul de rector, de curând reconfirmat de comunitatea academică a UVT, pentru realizarea acestui proiect revoluționar, poate cel mai important din ultimele două decenii. Momentul actual este extrem de propice pentru o asemenea inițiativă, întrucât universitatea pe care o conduc este singura dintre cele patru instituții de învățământ superior de stat în care procesul de alegere a rectorului a fost finalizat. Nicio o ambiție personală nu trebuie să stea în calea unui asemenea proiect, fiind șansa noastră, a tuturor, de a repoziționa Timișoara atât în plan național, cât și european și mondial.

Rectorul Universității de Vest din Timișoara
Prof. univ. dr. Marilen Pirtea

comments

Leave a comment

You must be Logged in to post comment.

OFICIAL MEDIA

Pentru un corp sanatos