ALTERNATIVA EUROPEANA PENTRU LIBERTATEA CREZULUI DE CONSTIINTA

“Elevii trebuie să fie protejați de orice formă de propagandă religioasă care ar putea să le influențeze libera alegere; profesorii nu trebuie să își afirme  convingerile religioase sau politice la locul de muncă”, iata un principiu de la care nu se abat anumite state europene.

Componenta educației ar putea fi considerată în prezent una dintre cele mai importante provocări ale Europei. Se promovează ideea că şcoala trebuie să fie un spaţiu privilegiat, în cadrul căruia elevii învață, pe lângă transferul de cunoștințe propriu-zis, practicile culturale.

Acestea din urmă alături de educația primită în familie și în mediul social contribuie la dezvoltarea viitorilor cetățeni. Religia reprezintă un subiect pe larg dezbătut în stabilirea politicilor educaționale, având în vedere varietatea confesiunilor existente în fiecare țară.

La momentul actual, ora de religie din Italia nu este obligatorie. Părinții elevilor sau ei înșiși (dacă au depășit vârsta de 14 ani) pot alege liber participarea la oră. Ei își pot comunica decizia la începutul anului școlar, având totodată libertatea de a-și schimba alegerea în anii ce urmează.

În Franța, regimul separării bisericii de stat a fost stabilit încă din 1905, iar aplicarea sa în școli s-a reintrodus în 2004, printr-o lege care a interzis studenților purtarea semnelor religioase ostentative precum hijab-ul sau crucile masive. Vincent Peillon, ministru al educației în perioada 2012-2014, a considerat necesară o reafirmare a principiului prin crearea unui act constitutiv care să fie adoptat în școli. Elevii trebuie să fie protejați de orice formă de propagandă religioasă care ar putea să le influențeze libera alegere; profesorii nu trebuie să își afirme  convingerile religioase sau politice la locul de muncă; atât profesorii cât și elevii nu au doar datoria să respecte idealismul secularizării, ci și să îl promoveze într-un mod activ. Alături de Franța, Ungaria și Slovenia sunt și ele incluse în rândul țărilor care nu au abordat religia în școli. Ungaria reflectând caracterul opțional și extracurricular al religiei.

În Anglia, atitudinea privind religia și educația vizează adaptarea la realitate într-un mod pragmatic și este mai puțin probabil să se dorească a impune o anumită direcție pentru întreaga populație. Există totuși o lege prin intermediul căreia se cere un act zilnic de închinare care conține predominant caracter creștin. Însă în același timp, actul permite directorilor să ia în considerare mediul de proveniență al elevilor. În multe locuri, ca de exemplu zone preponderent locuite de musulmani, regula care are caracter creștin nu se aplică, iar acest fapt este acceptat.

În ceea ce privește introducerea religiei în programa de învățământ, școlile de stat predau materia, dar părinții pot alege să nu permită participarea copiilor la ore. Conținutul materiei este stabilit în urma acordurilor cu autoritățile locale, în cadrul cărora grupurile creștine sunt consultate. În Anglia, cele 7000 de școli au libertatea de a prioritiza propriile credințe în închinare și predare, în funcție de specificul religiei predominante.

Germania a înlocuit pentru o perioadă de timp ora de religie cu cea de etică, însă cetățenii au fost chemați pentru a-și exprima votul privind reintroducerea religiei în școli. Votul în favoare a fost destul de scăzut (29%), majoritatea optând pentru etică.

Legea din Finlanda introduce religia ca subiect obligatoriu în perioada 7-18 ani. Un student poate primi educația religioasă conform propriei religii, dacă aceasta este înregistrată în Finlanda. Având în vedere că religia este o materie obligatorie, celor care nu aparțin niciunui grup religios, li se va preda Etică.

Mai mult decât atât, în Europa există țări în care religia nu este predată în anumite zone sau școli, cum este cazul Suediei, Bulgariei și Elveției. În alte șase țări (Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Portugalia și Luxemburg) predarea religiei nu face parte din programa de învățământ, dar este o alternativă la un subiect laic, precum este considerată Etica în Berlin.

Trăim într-o societate multiculturală, acesta este un fapt bine știut. România are în componența sa cetățeni proveniți din medii culturale diferite, ceea ce înseamnă că în domeniul politicilor educaționale ar trebui adoptate măsuri aflate în concordanță cu varietatea confesiunilor existente în prezent.

Au trecut 8 ani de zile de la integrarea României în Uniunea Europeană, 8 ani în care conceptul de „cetățenie europeană” ar trebui să fie pilonul central în implementarea programelor politice, generând schimbare și în privința strategiei din domeniul educației. România se presupune a fi o țară care luptă împotriva discriminării și a intoleranței. Sunt inițiate diverse programe pe componenta de incluziune socială și responsabilizare a indivizilor, însă se pare că religia nu este de interes. În continuare, nu se consideră o problemă obligativitatea predării religiei în școli, deși este una dintre cauzele principale ale inegalităților dintre indivizi.

Dacă tot se vrea diferențierea binelui de rău și a altor asemenea perechi aflate în opoziție, poate ar trebui să se predea câteva ore de etică. Atunci școala ar da dovadă că într-adevăr dorește ca individul să se dezvolte „nealterat” ca o entitate unică ce este. Însă până una alta va trebui să ne mulțumim cu îndemnul societății de a fi noi înșine, dar după bunul ei plac.

Roxana Iordache

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media