Noi oamenii ne facem rău unii altora și ne invădăm ”spațiile personale” cu tot felul de probleme reale sau închipuite. Ne-am pierdut valorile cu totul. Și de aici până la a ne pierde pe noi înșine, mai este doar un pas. Și când spun valori, mă refer la ce este cu adevărat esențial: să fii sănatos, să fii liber, să trăiești în adevăr, să te iubești pe tine însuți așa cum îți iubești aproapele, să iubești planeta și toată natura care ne susține în fiecare zi, să-l iubești pe Dumnezeu căci el este sursa ta de viață, să nu faci rău nimănui, să umbli în pace și armonie oriunde te poartă pașii.
Pentru mine sunt lucruri esențiale făra de care nu putem construi foarte multe pentru noi și pentru întreaga lume, acea ”construcție” pro-creatie, pro-umanitate, pro-viata. Desigur, putem ”construi” și altfel, împotriva omului, a planetei, a întregii vieti, însa nu despre acest mod vreau să vorbesc.
Nu știu ce poate fi mai important decât viața, decât scântenia de iubire pe care a suflat-o Dumnezeu peste noi.
Ne-am aruncat în lumea asta cu gândul să lăsăm un loc mai bun în urma noastră, însă ne aflăm cei mai mulți dintre noi într-un somn adanc al conștiinței, somn care (ne) produce rău și care nu folosește valorile enunțate mai sus.
Oamenii prețuiesc la rang de adevăr și singură realitate, o viață materială lipsită de griji, un trai bun, pozițiile sociale pe care le pot obține, influența și puterea asupra semenilor. Este extraodinar să poti beneficia de un confort în jurul tău, însă atunci când bunăstarea te orbește, nu mai ești util ridicării acestei lumi. La ce folos să fii puternic dacă nu esti și BUN? Cui folosește un lider căruia îi lipseste iubirea de semeni?
Ne-am degradat uman într-un mod la care nici Dumnezeu pare că nu a prevăzut. Îmi este greu să-i mai numesc oameni pe unii dintre noi gândindu-mă la cât rău au facut acestei lumi. Cine să vină să ne salveze, ne întrebăm uneori, mai vine Dumnezeu cu o Arca a lui Noe să-i aleagă pe cei drepți și buni iar pe cei care sunt împotriva creației să-i lase să piară? Sau toți cei care sunt drepți și buni sunt datori să impraștie calitățile lor?
Ce facem când cei drepți și buni sunt așa puțini încât strigătul lor abia se aude? E nevoie să creștem echipa! E nevoie ca fiecare dintre noi să se privească în oglindă și să se întrebe cărei lumi aparține și ce vrea să lase în urma sa.
Ne-am fabricat iluzii și ne-am umplut viețile cu ele, iluzii care ne-au tinut loc de adevăr. Multă vreme nu am înteles de ce sunt puternici cei sensibili, cei vulnerabili… tocmai pentru ca aceștia mai pot salva lumea. A fi sensibil la nevoile celui din jur, a înțelege durerea celui de lânga tine, a-ți deschide inima pentru cei care s-au închis în viețile lor, a le arăta oamenilor și gingășia acestei lumi poate inspira și trezi forțe nebănuite celor care intră în vibrația noastră pozitivă.
Putem schimba orice iubind! Asa cum putem ucide daca vom sărăci lumea de iubirea noastră. Ce vom alege?
Tot cu speranță,
Oana Grigore
”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/
Oana, pas cu pas… vom „atinge” Lumina. Care va fi concretă, „materială”. Cărarea e cea îngustă către țelul suprem și e suindă și pare greu. Nimic nu stă în calea îndumnezeită către Lumină aceluia ce o râvnește nu doar pentru sine, pentru omenire, pentru Creație. „Fericiți făcătorii de Pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema…!”
Felicitări, Oana!! SUCCES!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!