Sfantul Gheorghe, traditii si obiceiuri populare

Sărbătoarea Sf. Gheorghe are o importanță deosebită în cultura tradițională românească, sfântul având dedicat un număr de trei zile în calendarul popular: 22 aprilie – ajunul, 23 aprilie – Sf. Gheorghe și 24 aprilie – calul lui Sf. Gheorghe. În legendele populare Sf. Gheorghe este „străjer al timpului”, lui îi sunt încredințate cheile vremii și, la porunca sa, se închide și se deschide anotimpul cald.

Dat fiind faptul că începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral, Sf. Gheorghe are în cultura populară și atributul de patron al păstorilor.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, născut în Capadocia, din părinti creştini, a trăit în secolul al IV-lea în timpul împăratului Diocleţian. Datorită calităţilor sale, ajunge în slujba împăratului, ca militar, şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor, începute în anul 303. Sf. Gheorghe îşi mărturiseşte credinţa în Histos şi va fi întemniţat, din cauza convingerilor sale. În încercarea de a-l abate de la credinţa sa, este torturat şi ucis prin decapitare pe 23 aprilie, care rămâne ziua sa de prăznuire.
În iconografie, Sf. Gheorghe apare călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur. Această ipostază ilustrează o legendă în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, care era terorizată de un balaur. Reprezentarea sfântului biruitor ilustrează modelul de curaj în lupta cu diavolul.

Sfântul Gheorghe. In credinta populara se zice ca atunci cand broastele canta pentru prima data, Sfantul Gheorghe ia cheile de la Samedru (Sfantul Dumitru) si deschide portile naturii catre viata.

In unele zone, in ziua de Sf. Gheorghe, barbatul pune ramuri verzi la stalpii portilor, la ferestre si usi, la grajduri si gradini, dar si la mormintele neamurilor, pentru a se feri de forte malefice. Aceste ramuri se pastrau apoi peste an, ca leacuri impotriva diverselor boli. O parte dintre aceste ramuri verzi se dadeau hrana animalelor pentru a le feri de duhurile rele.

Sfântul Gheorghe. Se zice ca fetele mari daca priveau intr-o galeata cu apa la miezul noptii, in ajunul zilei de Sangeorz, isi puteau vedea ursitul. In unele zone ale tarii, fetele impleteau cununi verzi si le presarau pe ulita. Apoi urmareau ce feciori calca  pe ele. Daca baietii pe care ii indrageau nu calcau cununele, era semn ca fetele urmau sa se marite in acel an. Apoi coronitele erau pastrate  peste an pentru vraji de dragoste. In alte zone, fetele mergeau in ziua de Sf. Gheorghe in padure pentru a aduna matraguna, apoi atarnau plantele sub streasina pentru a avea petitori bogati.

Sfântul Gheorghe. Si feciorii aveau ritualurile lor. In ziua de Sf. Gheorghe plecau in cautarea ierbii fiarelor, planta miraculoasa care deschide orice lacat. De asemenea, in ajun, flacaii puneau intr-o dumbrava, intr-un loc ascuns o galeata cu apa. Apoi, la rasaritul soarelui, in ziua de Sf. Gheorghe, plecau sa vada galeata. Daca in galeata gaseau iarba verde, era semn ca flacaul se va insura in acel an cu fata care ii era draga. Daca era ceva uscat, era semn ca nu se insoara in acel an. Iar daca gasea pamant, era semn rau si se credea ca feciorul va muri curand.

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media