Trenurile se pot prinde din urmă. Politica viitorului se face cu renunțare la tine, spre a fi celuilalt. - Oficial Media

Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Trenurile se pot prinde din urmă. Politica viitorului se face cu renunțare la tine, spre a fi celuilalt.

Ne întrebăm pe bună dreptate mulți dintre noi: oare în România nu se găsesc oameni cu adevărat capabili și care să pună ordine în dezordinea premeditată din ce în ce mai agresivă, mai infatuată din jurul nostru?! Acaparată de niște cabotini care îngroapă normalitatea, mușamalizează fapte reprobabile spre a se „spăla” pe ei înșiși de propriile infracțiuni, puterea pe care o dețin în mod abuziv încă devine o armă împotriva poporului, astfel încât cancerul tinde să distrugă și ce a mai rămas sănătos în România. Încă suntem pe mâinile iudelor care în ciuda ieșirilor în stradă, a mass-media care comunică starea de fapt a națiunii în mod liber, asumat, în ciuda faptului că sunt semnalate nereguli, că infractorii de drept comun sunt trași la răspundere, sunt chemați la procuraturi, în instanțe, să dea socoteală pentru faptele comise, totuși acești mafioți de mâna a 15-a, cu degetu-n gură de proști -căci fură în văzul tuturor, fac ilegalități fără perdea și se acoperă apoi cu legi care să-i „scoată”- continuă să creadă… CE?!

Da! România este o țară de bine-credincioși, de oameni care au ajuns la un prag al deznădejdii și ajung -ca ultimă soluție- să ia drumul bisericilor, mormintelor sfinte, ne refugiem în credința străbună, în tradiție, dorim să întoarcem de la groapă „mortul” prin rugăciune. Iar asta pentru că noi, oamenii simpli, care mai degrabă suferim decât intrăm în ofensivă, alegem „sfinte moaște” și pelerinaje de tot soiul decât să agresăm „puterea”. Păi despre care „putere” vorbim?! A acelor huidume, sau ploșnițe -cum să numim psd?- care ne invită hilar la alegerile trecute: „îndrăznește să crezi!” Să „crezi” în ce?! În Dumnezeu, Da! În Minuni, Da! În Întâmplări, Da! În Providență! Dar în voi, plaga societății, în minciunile voastre, în trișări și trișori, în indivizi certați cu legea, care lege oricum favorizează clasa îmbuibată, Nu! NU!

Acest Toader, un exponent al infracționalității prin camuflarea ei, continuă de pe poziția investiturii sale să sape temelia celor de bun augur. Hai să „corectăm legile justiției în favoarea puterilor statului!” Interesant! Omul e foarte tranșant, omul știe ce spune, omul își face meseria. Dragnea, nevinovatul, fentează și el a la long în speranța că scapă. De cine?! De el însuși?!

Cum?!

Măi, dar ne ținem de fotolii cu îndârjire până când oare?! În speranța a CE?!

Bun: am vorbit despre legile justiției, dar ține cineva seamă (dintre ei, docții României) de legile divinității?! Nu o să mergem în pelerinaje, nu o să facem interminabile metanii la icoanele cele mai purtătoare de har, nu o să luăm cu asalt bisericile, pentru că deja bisericile sunt în inimile noastre, metaniilor acum le vine rândul să își dezvăluie Puterea, Efectul; pelerinaje, de-am făcut, am închinat, am înălțat universului simțirea ascunsă după lacrimile noastre. E drept că mult prea mult sacrifică acești viermi ai națiunii pentru propria lor plăcere de a fi la „putere”.

NU! Nu sunt la putere! E în mintea lor că se pot măsura cu forțele pe care împotriva lor înșiși le declanșează.

D-na Codruța Kovesi -o femeie-zbir- este un exponent al piedicii în calea avalanșei pornite demult de la vârf și greu de stopat. Și apărătorilor dreptății li se pot găsi multe cusururi, doar că totuși ei -cu toate riscurile- își asumă niște pericole și luptă cu ele frontal. Mizerabili la conducerea României sunt mulți, spiritul de infecție mafiotă pe toate căile caută să se extindă.

Soldați în apărarea verticalității se ridică zi după zi mai mulți.

Oamenii ies nemulțumiți în stradă, se va ajunge la politica lui „care pe care”, e strigător la Cer că leprele nu aud decât glasul propriei burți sfidând mulțimea indignată, vocea propriilor interese care nu au nimic în comun cu nevoile reale ale țării, chiar dacă așa se bat „aleșii” noștri cu cărămida în piept.

Așa zișii „oameni” ce conduc România peste consimțământul poporului -care deja a înțeles că e din nou furat- sunt poate obosiți, poate că timpul lor a trecut. Poate că e momentul ca noua generație, tinerii, să vadă ce mai e de recuperat după jaful în stil mare ce noi, părinții lor, am îngăduit să se „întâmple” pe-aici. Tineretul -care cu siguranță știe mai bine decât ei ce nevoi are, ce viziuni, ce idealuri, ce proiecte de împlinit, câte minuni se pot aduce aievea- e acela care e firesc să aibă grijă de nevoile sale, de calea pe care nu e lăsat să urce liber, către năzuințele lui.

Trenurile se pot prinde din urmă!

Șansele sunt ale aceluia care luptă cinstit, curat, pentru țeluri nobile în favoarea celorlalți, apoi a lui.

Politica viitorului se face cu renunțare la tine, spre a fi celuilalt.

Cu generozitate.

(Dana Staicu -17 noiembrie 2017).

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share