Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Un jurnalist francez și-a pierdut soția în atentatele de la Paris – ”Nu vă veți bucura de ura mea”

franta

Un jurnalist de la France Blue, Antoine Leiris, şi-a pierdut soţia vineri, în atentatele de la Paris. El a postat pe pagina personală de Facebook o scrisoare deschisă adresată teroriştilor. Ce scrie el este cutremurător.

Nu vă veți bucura de ura mea
Ați furat viața unei ființe de excepție, dragostea vieții mele, mama fiului meu, dar nu veți avea și ura mea. Nu știu cine sunteți și nici nu vreau să aflu, sunteți suflete moarte. Dacă acest Dumnezeu pentru care voi ucideți orbește ne-a făcut după chipul său, fiecare glonț din corpul soției mele va fi o rană din inima lui.
Așa că nu vă voi face darul urii mele. Ați încercat din greu să-l obțineți, dar ca să răspund urii cu furie ar însemna să cedez aceleiași ignoranțe care a făcut din voi ceea ce sunteți. Voi vreți să-mi fie frică, voi vreți să-mi privesc concetățenii cu neîncredere, să-mi sacrific libertatea pentru siguranță.
Am văzut-o în această dimineaţă. În sfârşit, după nopţi şi zile de aşteptare. Era la fel de frumoasă ca atunci când a plecat vineri seară, la fel de frumoasă ca atunci când m-am îndrăgostit de ea acum 12 ani. Sigur că sunt devastat de durere, vă acord această mică victorie, dar ea va fi de scurtă durată. Ştiu că ne va însoţi în fiecare zi şi că ne vom regăsi în paradisul sufletelor libere, cel pe care voi nu îl veţi accesa niciodată.
Suntem doi, fiul meu și cu mine, dar suntem mai puternici decât toate armatele din lume. De altfel, nu mai am timp să vă dedic, trebuie să mă alătur lui Melvil care se trezește din somnul de după-amiază. Are abia 17 luni, își va lua gustarea ca în fiecare zi, apoi, ne vom juca împreună ca în fiecare zi și, întreaga lui viață, acest băiețel vă va aduce afrontul fericirii și libertății sale. Căci nu, nu veți avea nici ura lui”, a scris jurnalistul francez, Antoine Leiris..”

– ANTOINE LEIRIS

“Vous n’aurez pas ma haine”

Vendredi soir vous avez volé la vie d’un être d’exception, l’amour de ma vie, la mère de mon fils mais vous n’aurez pas ma haine. Je ne sais pas qui vous êtes et je ne veux pas le savoir, vous êtes des âmes mortes. Si ce Dieu pour lequel vous tuez aveuglément nous a fait à son image, chaque balle dans le corps de ma femme aura été une blessure dans son coeur.

Alors non je ne vous ferai pas ce cadeau de vous haïr. Vous l’avez bien cherché pourtant mais répondre à la haine par la colère ce serait céder à la même ignorance qui a fait de vous ce que vous êtes. Vous voulez que j’ai peur, que je regarde mes concitoyens avec un oeil méfiant, que je sacrifie ma liberté pour la sécurité. Perdu. Même joueur joue encore.

Je l’ai vue ce matin. Enfin, après des nuits et des jours d’attente. Elle était aussi belle que lorsqu’elle est partie ce vendredi soir, aussi belle que lorsque j’en suis tombé éperdument amoureux il y a plus de 12 ans. Bien sûr je suis dévasté par le chagrin, je vous concède cette petite victoire, mais elle sera de courte durée. Je sais qu’elle nous accompagnera chaque jour et que nous nous retrouverons dans ce paradis des âmes libres auquel vous n’aurez jamais accès.

Nous sommes deux, mon fils et moi, mais nous sommes plus fort que toutes les armées du monde. Je n’ai d’ailleurs pas plus de temps à vous consacrer, je dois rejoindre Melvil qui se réveille de sa sieste. Il a 17 mois à peine, il va manger son goûter comme tous les jours, puis nous allons jouer comme tous les jours et toute sa vie ce petit garçon vous fera l’affront d’être heureux et libre. Car non, vous n’aurez pas sa haine non plus.

Distribuie acest articol Oficial Media
Share