Viața adevărată este cea în care lupți pentru niște valori

Observ pe zi ce trece tot mai multe lucruri  care nu îmi plac în societatea românească. Observ tot mai multă naivitate, oamenii sunt de o credulitate copilărească. In era informației când prietenul Google ne dă sute de rezultate la o căutare românul nostru își ia informația de pe Facebook. Și măcar dacă de acolo ar citi și altceva decât titlul tot ar fi ceva.

De fapt nu știu dacă acest lucru m-ar deranja atât de mult dacă printre ei nu ar fi și colegi de breaslă.  Poate este de la oboseală, poate este de la lehamitea pentru tot și toate…sau poate SUPERFICIALITATE.

Cred că aceasta este una din marile metehne ale societății moderne, de care nu a scăpat nici societatea românească.

Legătura dintre sistemul de valori și superficialitate

Erodarea generalizată a sistemului de valori este cea care conduce la superficialitate. De aceea  încercăm să ne simplificăm viața. Tot erodarea sistemului de valori este cea care ne induce ideea că nu mai avem timp pentru înțelegere profundă, că nu are rost să pierdem timp cu înțelegerea profundă a lucrurilor.

O astfel de atitudine este însă dăunătoare omului în general, și celui modern în particular. Pentru a evolua însă, omul trebuie să exploreze intens în direcția profunzimii, iar superficialitatea distruge treptat orice formă de  gândire profundă.

Un om superficial este comod, rămâne la suprafața problemelor, acceptă ceea ce i se spune fără prea mari rezerve. Omul superficial nu se sinchisește să ajungă la „miez”, ci lasă pe altcineva să aleagă pentru el. Atunci când ne orientăm doar spre ceea ce ne este vizibil, accesibil, palpabil și convenabil, s-ar putea să omitem chiar esența. Profunzimea ne sperie atunci când presupune nesiguranță, necunoscut sau incertitudine. Profunzimea presupune de multe ori acțiune, presupune decizie, presupune asumare.

Consecințele superficialității

Lipsa asumării analizei profunde scutește pe omul de  asumarea responsabilității. E mai ușor să dai vina pe alții decât pe tine însuți. Tendința unui om care acționează superficial este aceea de a găsi vinovați, de a da vina pe altceva sau altcineva. De fapt, nu face decât să fugă de adevăr. Problema este că această superficialitate poate modifica și deforma realitatea (sau mai precis percepția asupra realității).

Superficialitatea este contagioasă, se răspândește de la cel care a gândit superficial o problemă, către ceilalți din jurul lui. Tot ea e cea care scoate oamenii din neliniștea căutării și a înțelegerii și determină o stare de acceptare, de comoditate, fără a-ți mai păsa de consecințe, acel „Merge și așa”.

Și mai grav este că cei care observă superficialitatea, deși o conștientizează, o tolerează și o acceptă. Dar dacă o acceptă, nu au dreptul de a se plânge mai târziu de consecințe, de răul pe care l-a acceptat prin lipsa de reacție.

Superficialitatea în educația din România

Un domeniu atât de complex ca educația nu putea rămâne în afara acestui fenomen periculos. Educația este legată de cele mai multe ori numai de școală și învățare. Dar învățarea este ceva mult mai complicat și extins. Omul are două metode de a învăța: din greșelile altora (observație sau lectura) sau din cele proprii.

Prin urmare, toți facem greșeli din care învățăm, și nu ne oprim niciodată. Deci profunzimea și superficialitatea sunt atât de întrepătrunse, încât este foarte greu să le delimităm. Ele fac parte dintr-un proces amplu, evolutiv, care cuprinde nu numai existența unui individ, ci prin interconectare, se răsfrânge asupra celor din jur, pe o scară nelimitată. Viața, în esență, reprezintă drumul de la superficialitate la profunzime, de la necunoaștere la cunoaștere, de la rău la bine.

Superficialitatea elevilor n viziunea profesorilor

Profesorii spun că elevii de astăzi sunt mai inteligenți, curajoși, creativi și cu personalități puternice. În același timp sunt mai agitați și mai nervoși decât cei din generațiile anterioare, sunt superficiali și se concentrează greu, evitând asumarea responsabilității.

Chiar dacă „de ce-ul” este la el acasă printre tinerii de azi, ei n-au răbdare să facă conexiuni. Tinerilor de azi le lipsește un sistem de valori, sunt demotivați, lipsiți de orientare și pragmatici: înclinați spre latura de aplicare imediată; de aceea sunt mai ușor de manipulat, de influențat în sens negativ.

Din punct de vedere al vocației, elevii de astăzi au o curiozitate tehnică superioară, sunt atrași de domeniul IT și dețin foarte bune aptitudini de învățare a limbilor străine. Totuși, nu le place deloc lectura, sunt orientați către alegeri facile și sunt dependenți de vizual, inclusiv de propria imagine care îi preocupă în mod exagerat.

Ce părere au tinerii despre ei înșiși?

Ei despre ei au o părere foarte bună, astfel încât își îndreaptă atenția către mediile care îi validează precum comunitățile de pe rețelele de socializare și grupurile de prieteni. Ei se cred deținătorii adevărului absolut și nu consideră necesar să aprofundeze informații.

Un studiu de acum câțiva ani a demonstrat acest lucru. Întrebați cât de des se documentează suplimentar pe Internet despre temele studiate la școală, doar 13% din elevii chestionați au răspuns că adesea, în timp ce 75% au ales varianta uneori sau rareori. Mai mult 12% au spus că niciodată nu se documentează suplimentar, nici măcar prin mijlocul preferat de informare – internetul.

Atenția lor pare să se concentreze pe relaxare, comunicare pe rețelele de socializare și jocuri pe calculator.

Lipsa de interes pentru școală o pun pe seama programei stufoase, pe lipsa  de aplicabilitate a cunoștințelor și …a violenței din școli.

Întrebați  cum văd ei programa, care sunt cunoștințele pe care le consideră utile și aplicabile  tinerii spun că nu știu și nu este treaba lor să și spună părerea. Cât despre violență….Majoritatea preferă să se distreze pe seama actelor de violență, decât să ia atitudine.

Există profesori superficiali?

De partea cealaltă a baricadei avem profesorii. Superficialitatea lor vine de cele mai multe ori din autosuficiență. Aceștia sunt profesorii care spun că au făcut destul și că nu merită să facă mai mult fie pentru că nu sunt plătiți, fie  pentru că elevii nu sunt interesați de studiu, fie că oricum nimeni nu le va recunoaște munca.

Atitudinea este dăunătoare și elevilor, dar mai ales profesorilor. Datorită acestei superficialități, a sentimentului de lehamite, munca ala catedră devine o corvoadă. Pentru aceștia chiar și simplul fapt al venitului la școală este o mare problemă. Se mulțumesc cu ceea ce știu, nu caută să se adapteze timpurilor și, în consecință, intră în conflict cu elevii, părinții și chiar colegii de cancelarie. Ca și elevii superficiali și acești profesori se consideră deținătorii adevărului.

Și părinții sunt superficiali…

Nu scapă de superficialitate nici părinții. Tendința lor este de a crede că dacă le asigură copiilor lor tot ceea ce aceștia solicită din punct de vedere material, datoria lor  s-a încheiat. Mai este și categoria celor care le dau dreptate copiilor și cred  numai ceea ce le spun propriii copii. Din păcate superficialitatea aceasta este deosebit de periculoasă. Ea le deschide copiilor calea spre manipulare, spre  acel sentiment că totul li se cuvine și nu trebuie să facă nimic pentru a obține ce vor.

Oamenii care nu sunt superficiali sunt și cei care au mai mult de suferit în viață. Pentru că ei nu lasă lucrurile în voia sorții și iau atitudine, intră cel mai adesea în conflict cu cei pentru care viața „merge și așa”.

Cu toate acestea viața adevărată este cea în care lupți pentru niște valori.

O viață superficială este aceea care nu le lasă oamenilor câteva cicatrici.

Secelean Rodica Nina

Distribuie acest articol Oficial Media