23/10/2020

Asociaţia Chindia Jurasic Park: Simboluri dâmbovițene pe Muntele Athos

 

1-startul-oficial

După startul oficial dat de către Daniel Cristian STAN, Primarul Municipiului Târgoviște și de către Ionuț Ciprian ILEANA, Consilier eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei,  expediționarii dâmbovițeni Nicu POSTA, Ionel GLODEANU, Nini STAN și George ȚÎNCU, membri sau simpatizanți ai Asociației Chindia Jurasic Park, au mers la Mitropolia Târgoviștei pentru o slujbă de binecuvântare. Apoi și-au luat bagajele și au plecat, în data de 31 august 2016, spre tărâmuri elene ajungând a doua zi la prima oră, în portul grecesc Ouranopolis („orașul ceresc” sau “orașul cerului”) pentru a prelua în timp util, Permisele de intrare pe teritoriul Sfântului Munte Athos, potrivit comunicatului de presă semnat de Nicolae Posta, președintele Asociaţiei Chindia Jurasic Park.

Echipa a intrat la ora 7:30 în posesia  permiselor de vizitare numite “Diamoneterion”, documente nominale semnate de stareții primelor patru mănăstiri (ca valoare ecumenică) de pe Muntele Athos. Costul acestui permis este de 25 euro de persoană și se plătește chiar la primirea lui. După regulile inițiale, numărul zilnic de pelerini era limitat la 120, dar se pare că ele au fost adaptate vremurilor și că acest număr este depășit considerabil.

10-debarcari-la-alte-manastiri

Pe ferryboat-ul care face cursa de la portul grecesc Ouranopolis la portul athonit Daphni erau aproximativ 300 de persoane care au coborât, în cadrul unor scurte escale, fie la mănăstirile Zografu, Dochiariu, Xenofont, Sf. Pantelimon, fie la capăt de cursă. Pe ferryboat (plecare ora 9:45 / preț 8,50 euro de persoană) se găsesc atât pelerini sau preoți români, cât și din majoritatea statelor est-europene (în principal, slave). După aproximativ două ore de croazieră se ajunge în portul Daphni unde, în mod organizat, mai multe autobuze preiau toți călătorii pentru a-i duce în inima insulei, la Kareia (Karyes), capitala administrativă a insulei. Întrucât nu am prins locuri (nu se iau călători în picioare!) în primele două autocare, se suplimentează lotul cu un nou microbuz al cărui șofer nu putea fi decât…român. Norocul ne-a surâs, am vorbit cu el multe lucruri legate de mersul treburilor pe acest teritoriu special. Tot el ne-a dat informații despre legătura între Kareia și Mănăstirea Marea Lavră, mănăstire aflată la o distanță de peste 25 de kilometri (preț 7 euro/persoană), parcurși pe drumuri de munte aflate la o mică distanță de malul mării. Normal, pe noul microbuz, șoferul este tot român. El ne va ajuta să prindem o legătura spre Schitul românesc Prodromu.

La schit sosim după o altă echipă mai numeroasă și așteptăm să fim primiți și preluați de gazdele noastre. Arhondarul mănăstirii (un fel de administrator general) ne primește cu dulciuri (câteva bucățele de rahat), apă rece (de la munte!) și, surpriză, cu un păhărel de ouzo, tărie tradițională grecească. Apoi, ne explică regulile interne ale schitului, modalitatea de îmbrăcare, orele de desfășurare a slujbelor și ne conduce la cazare (un dormitor comun, cu 7 paturi, de unde se intra în alt dormitor comun, cu peste 10 paturi). La ora 17 suntem așteptați la slujba de vecernie, după care, la ora 18:00, toată lumea merge la masă, un meniu călugăresc care include pilaf, smântână, murături, măsline și ceai.

Biserica schitului având hramul Sfântul Ioan Botezătorul este impresionantă, are candelabre mari, pictură clasică. Icoana Maicii Domnului Prodromiţa (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”. Ea are o aură specială, iar fiecare din membrii expediției s-a închinat  la ea și s-a rugat și pentru comunitatea dâmbovițeană. Până la venirea serii, cei patru pelerini au vizitat grota Sfântului Atanasie Athonitul aflată sub faleza stâncoasă din capătul sudic a muntelui. La întoarcere, la ceas de seară, mai toți pelerinii sosiți la Prodromu au ascultat sfaturi duhovnicești din partea celui mai bătrân călugăr al schitului.

Culcarea s-a făcut devreme (se acumulase multă oboseală), iar trezirea s-a făcut, în sunet de clopoțel, pe la ora două noaptea, pentru a merge la slujba de utrenie care se ține la ora 3:00 dimineața! Mergem cu toții la slujbă, ne încadrăm în protocolul bisericesc, dar nu stăm până la finalul acesteia, deoarece în aceeași dimineață la ora 6:45, plecăm spre cea mai înaltă cotă a Muntelui Sfânt, spre vârful Athon (2033 m).

28-scurt-popas

Mai mult de jumătate de drum este prin pădure, iar după vreo 5 ore de mers ne oprim la Schitul Panaghia (cu călugări ruși) aflat la altitudinea de 1550 m. Ne închinăm și acolo, apoi urcăm, sub un soare puternic, prin golul alpin, spre vârful pe care se află o capelă cu hramul Schimbarea la Față. Ne închinăm și aici, ne rugăm pentru binele concetățenilor nostri, facem poze cu toate simbolurile avute la noi și trimitem un SMS autorităților pentru a le anunța că al doilea obiectiv al turei a fost atins. Vârful Athon are o formă tronconică, iar de pe vârf se văd multe din drumurile care duc spre mănăstiri, se văd chiar marile mănăstiri sau capelele izolate, se văd insule și vase de transport.

După vreo oră de ședere pe vârf, ne despărțim cu greu de acest moment simbolic (poate unic în viața noastră), de acest loc deosebit și revenim la schitul Prodromu după 14 ore de drumeție (urcare-coborâre peste 3500 m diferență de nivel) și închinare la monumentele vizitate.

33-la-multi-ani-targoviste

Participăm și în dimineața următoare la slujba de utrenie, iar la prima oră (6:30) ne despărțim, cu mare părere de rău, de oamenii schitului, oameni care ne-au spus, încă de la început, că au venit aici „să se roage și să moară pe aceste locuri”.

Drumul de întoarcere este mai complicat (legături între microbuze, taxiuri etc.), dar grație prietenilor români făcuți în aceste zile le biruim pe toate.

După două zile de viețuire în zona de spiritualitate creștină, părăsim tărâmul sfânt și plecăm cu o șalupă rapidă, dar privirile ne sunt atrase de vârf, de munte, de clădiri. O parte din sufletul nostru este alături de ei, de sacrificiul lor făcut în numele ortodoxiei. După ce părăsim acest braț al peninsulei Halkidiki, echipa s-a completat cu alți doi montaniarzi (Ileana Bocanciu și Marius Prundaru) și a mers spre crestele Olimpului, „lăcașul zeilor” din mitologia greacă, pentru cucerirea celor 4 mari vârfuri ale masivului:

  • Mytikas – 2917 m
  • Skolio – 2911 m
  • Stefani – 2909 m (supranumit și „Tronul lui Zeus”)
  • Skala – 2866 m

Dar, despre această etapă strict alpină a expediției noastre, vom reveni cu informații în cursul zilelor următoare.

Simbolurile primite la plecare (Steagul arhieresc, Steagul Filialei „Mihai Viteazul” Dâmbovița a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”) vor fi înapoiate mâine, 8 septembrie 2016, la finalul slujbei religioase de la Mitropolie. Cu aceeași ocazie, o copie a Icoanei Maicii Domnului Prodromița va fi înmânată reprezentanților Arhiepiscopiei Târgoviște.

 

39-panorama-de-pe-varf 11 27-drumuri-si-apa 42-simboluri-la-intrarea-in-schit

Distribuie acest articol Oficial Media
Share