Chișinău și București – două inimi românești

,,Chișinău și București –două inimi românești’’- Adriana Tuluc, Chisinau

Mi-i inima rănită mamă că azi mai curge Prutul între frați de sînge și iar ne rupe Prutul ăsta în două și ne îndeamnă să ne înstrăinăm de-ai noștri frați. E răstignită azi și e din nou bătută în cuie și moare Basarabia încet stingîndu-se cu ea o flăcără de tricolor eminescian. Ahhh! Ce Prut păgîn și cîte lacrimi a cules din două maluri de români înstrăinați .Ce pîrîu mic născut din lacrimi ,din durere și război. Indiferent de destinație inimile de român plîng la fel ele simt cum se urcă la inimă dor de neam și nimeni în lume nu cunoaște ce e dor mai mult ca românul rupt în două ,ca românul scăldat la botez în flori de busuioc și învelit ca cel din Basarabia în sîrmă înghimpată. Sîngerează rană și doare ,dar rușii ne seceră pămîntul basarabean și seamănă ură între frații ,dar niciodată nu au reușit să ne smulgă din inimă identitatea și conștiința națională.
Citisem recent că românul indiferent de destinație rămîne o doină reîncărnată în dor și dacă fiecare națiune are un cuvînt caracteristic romănul basarabean, transilvănean, ardeal, muntean îi este caracteristic dorul. Basarabenilor poate mai mult, ei au fost călcați în picioare, lor li s-a smuls mezul intelectual și li s-a adus secături rusești care ne lua nu doar bunurile materiale, dar care ne furau și limba. Dacă cineva a suferit mai mult atunci acel cineva este basarabeanul care nu a ajuns în sînul mamei.

Se spune că spionii ruși cînd au traversat rîul pentru a cerceta situația din Valahia mică au rămas uimiți cum dezmembrați în două ambele maluri de Prut răspîndeau aceleeași dansuri populare, aceeleași obiceiuri și cum la o săptămîna după ce s-a dansat Ciuleandra în România se dansa același dans și în Basarabia.
Nimeni nu poate nega proviniența noastră a basarabenilor ca români, am fost și suntem rădăcina ce face vița românească. A venit timpul să punem cupa la secriul acesta și să îngropăm rămășițele unui popor care ni-a sfășiat una din inimii în două e timpul se reînviem, noi tînăra generație pentru a inspira o națiune să nu-i mai fie teamă nici de a se ruga în românenește, nici de a cînta ,,Deșteaptă-te române ‘’și nici de a se trezi din somnul acesta în care votăm niște politicieni care nu le pasă deloc de soarta acestui neam.
Numai cînd basarabenii vor învăța să facă ceva nu doar să fie buni la vorbă atunci ne vom întoarce spre sînul care demult timp așteaptă copilul la alăptat. Mulți dintre voi își pun întrebarea de ce România are nevoie de Republica Moldova ? răspunsul nu încetează să vină, pentru că e jumătate din aceeași inimă, e copilul aceluiași dor presărat cu șoapte de nuc și miros de pîine caldă, pentru că nicăieri în lume nu s-a mai văzut cîntec să nu–i placă frunza care la doinit și nici să nu-și iubească mama care l-a crescut.
Suntem o verigă și un fir al aceluiași busuioc și împreună devenim pumnul de pămînt românesc care nu se închină hoaldelor rusești .
România a fost nevoită să cedeze Basarabia, ea niciodată nu a uitat de noi dovadă fiind atunci cînd la Sfatul Țării s-a cerut ajutor România nu a ezitat să ajute, dar pentru a nu detona butoiul cu pulbere a cedat Basarabia
. Ni-a lăsat să ne închinăm fariseilor să ni se arunce pe foc scripturile, bibliile și să ne închidă în Siberia de gheață . România ni-a lăsat și a uitat să ne mai ia înapoi încă mulți ani după, iar noi am rămas cu genunchii pe cuie rusești și ne-am învățat a cînta la aceste cuie exact după voința ciocanului rusesc, dar azi cerem României să ne întoarcă datoria morală de a ne izbăvi de judecata de apoi în care tot noi basarabenii va trebui să răspundem lui Mihai-Ștefan Corvine de ce nu ne-am unit cu Muma Românie și atunci să ne absolve frații noștri de această datorie morală pe care o avem noi ca basarabeni.
România are datoria morală de a întoarce plugul pe pămîntul apărat cu arma sa încă din veacolul al patrusprezecelea..România are o datorie de a șterge picăturile de sînge care curg și azi , să coase această rană și să aduc acel luceafăr de lumină care lipsește atît de mult azi la noi în Moldova. Fraților ne datorează un pic de căldură sufletească, căci la noi s-au înnrăit precum cîinii și ne-au încolțit-o rușii.

Acest popor are două inimi care bat în ritmul clopotului străvechi al bucimului, inimiile care cîntă iubirea de frații prin cele trei culori purtate cu mîndrie atît la Chișinău, cît și în București,deoarece plîngînd o mamă din Chișinău cea din București deja o simte ,iar murind un suflet în Moldova toată lumea îl deplînge pînă la Sibiu.
Purtăm aceeași cruce, dar blestematul ăsta de Prut udat cu lacrimile noastre nu mai seacă el ne desparte de frații și pune hotarul pentru ca un vultur străin să vină zilnic și să muște cîte o bucată, rînd pe rînd spurcînd pămîntul, luîndu-i mirosul acela sfînt de busuioc.
Noi generația tinără suntem datori să scoatem adevărul acesta îngropat, noi trebuie să săpăm cu unghiile pînă vom da de el, să săpăm pînă ne va da sîngele, pînă vom face bătături, dar să dăm de adevăr. Trebuie să încetăm să roadem sticsuri de sare ca animalele la iesele și să dezlăgăm inima neamului român de cătușele rusești. Rolul acestei generații este de a făuri unirea, de a schimba mentalitățiile învechite, de a trage capul din nisip și a afirma cu fiecare sevă a plâmînilor că este român, că română e limba basarabenilor nu moldovenească, doar Cantemir a scris. Din ”neamul moldoveni ‘’, pentru a accentua că de fapt moldovenii ca muntenii și ardelenii sunt tot români. Azi noi am încolțit pentru a dezmorți pămîntul, pentru a aduce neghindă care va îmboboci și renaște națiunea aceasta. Cred că România a înțeles azi că bucata trebuie să se unească pentru ca țara să revie asemenea păsării Phoenix și să renască din nimic.
Ca mîine o unire mare ne așteaptă, iar noi la judecata de apoi vom putea cu capul ridicat să stăm lăsîndu-i lui Ștefan socoteală că o inimă ce bate și în Chișinău și București care a fost clonată în 2 deja e una singură ce bate pentru a scoate ecoul acelor timpuri care ne-au înstrăinat, ecoul ce seamănă și azi încă multă durere, ecoul cu cămăși din casa mare și cu noi fii gata să le îmbrace pentru a lupta în împlinirea sfîntului ideal al unirii.
Atît timp cît există mișcarea civică Tinerii Moldovei și Acțiunea 2012 mergem spre calea cea luminoasă ,ieșim din tunelul rusesc.
Deși mulți cred că nu suntem români, dacă a-ți săpa adînc în istorie ați cunoaște că am fost numiți basarabenii în urma războiului ruso-turc în pacea de la 1812 de ruși care pînă și ei au recunoscut că suntem români, eu nu am dreptul de a vă judeca dacă alta vă este credința însă dacă aveți sau nu dreptate Eminescu și Ștefan poate să vă judece!
La marșul care a avut loc la Chișinău și la care am fost participantă din 14 septembrie 2014 bătrînii de pe străzi aveau lacrimi în loc cînd se gîndeau prin ce au trecut și cum a fost nevoit să se lupte frate cu frate, pe fruntea lor brăzdată de rîduri se citea neputința,durerea și calvarul acelor timpuri,iar în ochi se citea dragostea cu care iubea acest bulgăre de pămînt ,da un singur bulgăre nu două bulgăre de pămînt România.
Doina și Ion,Vieru și Lari, Doamne cîți trebuie să se mai stingă petru ca să astupe Prutul dintre frații?!
Ei sunt doar cîteva personalități marcante din Republica Moldova care pledau pentru unire și care nu bolboroseau ca nimeni să nu îi audă, dar care cîntau și scriau despre asta vorbind în gura mare la adunările din Piața Marii Adunări Naționale că sunt români.
În ultimul său dans dintre viață și moarte, cînd moartea îi sufla în ceafă Lari a zis:

” Trebuia imediat după destrămarea imperiului sovietic, nemaiavând hotar comun cu acest imperiu, având liberatatea de a decide, nu trebuia să lase o etapă atât de îndelungată să treacă, cum se spunea atunci să facem unirea pe etape”, așa că nu mai lăsați voi fiilor de Lari și Vieru Unirea de azi pe mîine haideți să ne unim cei ce am fost uniți de însusi Dumnezeu prin tot ce definește un popor să demonstrăm că inima românului bate la fel atît în Chișinău, cît și în București, că avem același altar limba română, că nu suntem doar simple turme și gloate insensibile, ci că suntem cu adevărat un popor . (n.r. s-a pastrat grafia Republicii Moldova)

Tuluc Adriana- Chisinau, Edinet

Oana Grigore

”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/

Distribuie acest articol Oficial Media