13/06/2021

CINSTE EROILOR CĂZUȚI ȘI ÎNGROPAȚI ÎN GERMANIA

Pilda lor de slujire necondiţionată şi jertfa neprecupetiţă pe altarul pământului strămoşesc, ne dau în aceste momente statornicia şi viitorul comunităţii noastre de astăzi şi a ţării, deopotrivă.

Înălţarea Domnului este pentru români şi Ziua Eroilor, pentru că, sunt pomeniţi toţi eroii neamului, deoarece, la Înălţare, ei merg pe acelaşi drum, prin jertfa lor către Rai.

Ei s-au sacrificat pentru libertate, demnitate, pentru ca noi să trăim liberi pe aceste frumoase meleaguri binecuvântate de Dumnezeu. La miezul zilei, toate clopotele bisericilor  o să bată  în cinstea şi pentru recunoştinţa bravilor noştri eroi care s-au jertfit în cele două războaie mondiale.

În cimitirul „Südfriedhof” din Nürnberg sunt îngropați numeroși soldați căzuți pe câmpul de luptă sau decedați în lagărele de prizonieri, din cele două războaie mondiale, printre aceștia numărându-se, alături de germani și ruși, un număr de 15 soldați români, trecuți la cele veșnice în perioada ianuarie-iunie 1917. Deși încă nu sunt disponibile alte informații decât anul nașterii, anul morții și numele (uneori reproduse greșit) ale celor 15 soldați, se poate presupune că ei au fost prizonieri în urma avansării austro-germane în teritoriul românesc la sfârșitul anului 1916, fază a războiului care a culminat cu vestitele bătălii de la Oituz, Mărășești și Mărăști (vara anului 1917). Mormintele lor se află așezate laolaltă cu morminte ale soldaților ruși, fără o așezare deosebită.

Morminte ale soldaților români din Primul Război Mondial se găsesc și la Viena, Tulln, Zwentendorf (lângă St. Pölten) și în Tirolul de sud – Austria, la Ingolstadt, Crailsheim, Berlin, Dülmen (lângă Münster), Haltingen (lângă Freiburg), Zwickau – în Germania, precum în Franța.

Numele eroilor români din Nürnberg sunt:

Matei Aoram (probabil, Avram), infanterist, +24.01.1917

Gheorghe Botaru (probabil, Rotaru), infanterist, 1881, +25.01.1917

Petre Mihale, vânător, +25.01.1917

Konstantin Jonita (probabil, Constantin Ioniță), infanterist, +26.02.1917

Nica Marin, infanterist, + 20.03.1917

Dumitru Mihain (probabil, Mihaiu), soldat, +23.04.1917

George Bălănescu, infanterist,  +23.04.1917

Dian Gitza (Adam Ghiță?) artilerist, +26.04.1917

Tomas Jonitza (Toma Ioniță), infanterist, +9.05.1917

Alexandrel Petresku (Petrescu), artilerist, +9.05.1917

Nicolai Angel (Nicolae Anghel?),infanterist, +15.05.1917

Nicolai Petre, infanterist,  +15.05.1917

Ciorosiana Oprea, infanterist, +22.05.1917

Radu Sgarlad (Scarlat?), infanterist, + 10.06.1917

Aposto (probabil Apostu) Dinu, subofițer, +21.06.1917

Nu ne-am întors cu toții acasă, însă cei care am trăit să vedem finalul războiului am fost datori să povestim despre sacrificiul camarazilor noștri căzuți pe front, cu fotografiile celor dragi în buzunarul de la piept. Așa cum am putut, ne-am căutat putere să retrăim momentele de pe front și să povestim tuturor celor care au vrut să ne asculte. Consider că am făcut tot ce a ținut de noi și toate paginile de istorie vor consemna că România este o țară cu oameni bravi. În război, comunicam cu cei de acasă doar prin scrisori. Așa mai aflam despre familii și cunoscuți, iar noi le povesteam că suntem bine, ca să nu își facă griji. Parcă făcusem cu toții un pact tacit să nu povestim despre mizeria din tranșee, șobolanii, păduchii, bolile și foametea în care luptam. Știam că și cei de acasă duceau vremuri grele. Am fost uniți, noi românii, și ne-am îmbărbătat unul pe celălalt.Scrisorile noastre ajungeau târziu, după câteva săptămâni, sau uneori se pierdeau pe drum. Însă, unele scrisori au fost păstrate până în ziua de azi și vor rămâne mărturie a unor vremuri grele prin care România a trecut pentru a ajunge o țară frumoasă cum este astăzi. M-aș bucura să știu că această scrisoare udată cu lacrimi ajunge la voi. Și că veți găsi, poate, o metodă să ne scrieți și voi.Căci, dragi tineri, noi ne stingem unul câte unul și bătrânețea va câștiga această ultimă bătălie… vom trăi prin voi, dacă povestiți copiilor despre noi în școli, dacă puneți o floare la morminte, dacă, din când în când, în agitația zilelor de azi, împărtășiți cu ai voștri frânturi despre bunicii și străbunicii ce au slujit pe front” scriu eroii.

Cu pioşenie ne înclinăm în faţa celor care care şi-au adus sacrificiul suprem, jertfindu-se pentru cea mai nobilă cauză – apărarea ţării.

Avem datoria faţă de ei, adevăraţi eroi ai neamului românesc, să păstrăm integritatea şi libertatea acestei naţiuni, destul de încercată de-a lungul timpului. Dumnezeu să-i odihnească!

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share