Dacii noi, liberi și manelari

Dacul nou și liber este un substitut identitar cultural, care se adaugă naționalității și cetățeniei.

Asta când nu se suprapune direct cu etnia (vezi cazul celor care s-au declarat la recensământ ”daci”). Este superb de observat, la cei din urmă, disonanța cognitivă provocată de ziua de 1 decembrie. Dacă tot anul au fost cu dacii și Dacia-n gură (pe care i-ar vrea/ ar vrea-o să înlocuiască oficial români/ România), de Ziua Națională sunt mândri nevoie mare că sunt români. Există un echivalent în psihiatrie, dar suntem aici să constatăm, nu să jignim.

Românul-dac urmează întocmai modelul țigan-rom; îți schimbi numele în speranța că vei fi altceva și vei fi perceput altfel. E ca și cum șoricelul, autodeclarat felină, se apucă să miaune și așteaptă să fie luat de tigru. Vezi să nu…

Nu este nicio întâmplare că dacii noi și liberi au mare tracțiune în diaspora. De mirare este că dacii aceștia sunt ținuți de mari patrioți, când tocmai ei sunt dovada vie a rușinii de a fi român. Ca să nu iasă vorbe: există studii pentru așa ceva; unul și-a dat și doctoratul în temă.

***

Am cunoscut din interior mișcarea dacologică din România, de la începutul anilor ʼ90. (Spuneți-i dacism, dacologie, dacomanie sau dacopatie; (de)limitările sunt neclare și imposibil de trasat, fiind mai degrabă vorba de mulțimi fuzzy decât booleene.)

Trecerea de la un curent marginal la unul mainstream s-a produs de-abia după ce aproape toți actorii și perspectiva lor a ieșit din scenă. Odată cu dacii istorici, strămoșii noștri, a celor de azi. Și nu este deloc o întâmplare; dacologia matură încerca o abordare cvasiacademică, complicată și inevitabil plictisitoare. Începând din 2012, producțiile lui Daniel Rocsin au propus o variație revoluționară, deloc străină de filmele de propagandă din perioada comunistă: (pseudo)documentarul construit pe slogane, idei simple, ușor de memorat și reprodus. (Și în acest caz afirmațiile sunt ușor de probat. În discuțiile tematice de pe FB se observă că majoritatea comentariilor sunt citate nemarcate. Atât de bine cunosc opinenții tema, încât își construiesc dialogul pe copy-paste.)

Odată pătrunse în cultura de masă, ideile lui Rocsin au căpătat o viață proprie, imposibil de controlat și dirijat. Treptat au apărut dacii-memă (în accepțiunea lui Richard Dawkins, 1976), adevărați eroi de manea.

O simplă comparație între texele îndrăgitelor melodii ale gloatei și portretul robot al dacilor noi și liberi, e revelator:

• • Dacul e viteaz, neînfricat în luptă, curajos, lup. În majoritatea reprezentărilor vizuale are corpul supradezvoltat, lucrat, mușchiulos. Dacul e smardoi, bombardier, ciocănar. Tanc;
  • Dacul e drept, deștept și înțelept. Mai un amărât cu barbă îmbrăcat într-un sac de cânepă, mai un Zamolxis/Zalmoxis, mai un citat din vreun obscur autor antic. Ce mai, e șmecher, e haladit, e creier, ce trebuie sus;
  • Dacul stă bine pă material, pă goldean (să amintim numai cât au cărat romanii din Dacia). Indiscutabil, dacul e valoare;
  • Dacul e primu-n toate, începând de la primul de pe acest pământ. Ce-i drept, femeile par să lipsească din narațiune, dar ele sunt subînțelese. Cine ar putea să nască și să însoțească aceste nobile exemplare, dacă nu veritabile prințese, regine, coafeze mani-pedi sau direct videochatiste Cleopatre de România?
  • Cu un asemenea profil, dușmanii nu se lasă așteptați. În rolul de invidioși, viclenoși abjecți, direct șerpi, sunt distribuiți romanii, latinii.

Rezumând:

Dacul nou și liber e un smardoi haladit, băiat cu valoare, păcat că n-a avut noroc cu dușmanii care e răi și-i poartă pică (și la final, inevitabil, îi iau maul, deși partea asta lipsește din poveste).

E 1:1, tras la indigo, doamnelor și domnilor.

***

În general, Daniel Rocsin este perceput ca un fel de guru al dacomaniei.

Credem că i se dă, în fals, prea multă importanță. Indiferent de fanii sau detractorii săi, Rocsin este departe de patriotul injectat cu Naposim, care dă volan la BMW-ul cazan, se poartă la maieu și are tatuat pe braț lupi sau mecla lui Decebalus. Sau de cocletele hipster-dac, care ascultă ”ironic” manele și are la rever insignă de tinichea cu lupul dacic.

Tătuții noilor daci sunt Regele Salam și Împăratul Guță, nicidecum Rocsin, Săveanu, Chelaru sau alți pricepuți de-ăștia.

La Mulți Ani Români, La Mulți Ani România! Cât om mai fi…

Musceleanu Vlad-Ionut

Distribuie acest articol Oficial Media