Eliade și necrologul teosoafei Annie Besant

În 1933, tânărul pe atunci Mircea Eliade publică în ”Cuvântul” ferparul teosoafei Annei Besant, personalitate de prim rang a ocultismului mondial și o mare neprietenă a României (datorită relațiilor întreținute în mediul revizionismului maghiar).

Cele două fragmente evidențiate pot folosi ca bază de plecare pentru o paralelă cu un alt destin interesant, cel al ocultistului francez Alphonse Louis Constant (1810-1875), esoterist și reanimator al ocultismului eclectic occidental. La rândul lui un radical de stânga, un ”progresist” dominat multă vreme de o versiune a socialismului utopic¹.

În România s-a vorbit puțin spre deloc despre caracterul subversiv și disruptiv al ocultismului. Mai nou domină discursul saturant despre conspiraționism, purtat de oameni care nu-i cunosc nici rădăcinile și nici resorturile care-i asigură aderența la public. Asta nu-i oprește pe acești ignoranți stridenți să se producă și să combată pe bani mulți, ventilând un discurs superficial și steril, doldora de șabloane, prejudecăți și vid de soluții.

”Annie Besant

Mircea Eliade

 La câţiva chilometri de Madras se află cătunul Adyar, sediul internaţional teozof; o bibliotecă, un hotel, o sală de conferinţe. Parcul este acolo de o rară frumuseţe, liniştea e inspirată; mai mult o Universitate liberă decât o retraite. Adyarul este cunoscut în Europa pentru că e sediul Societăţii Teozofice; şi este apreciat în India pentru că posedă una din cele mai bogate biblioteci de manuscrise sanskrite. Bibliotecă pe care, în bună parte, a alcătuit-o Annie Besant.

Acolo a murit, acum câteva zile, preşedinta Societăţii Teozofice, Annie Besant, doctor în filozofie; care a fost pe rând luptătoare pentru drepturile femeiei, drepturile civile ale Indiei, drepturile individului contra Bisericilor, drepturile ştiinţei contra dogmei, drepturile ocultismului contra ştiinţei (s.n.), şi altele multe. A murit în vârstă de 86 de ani, probabil făcându-şi corecturile ultimei cărţi sau ultimei conferinţe. Annie Besant a fost una din cele mai energice personalităţi ale ultimei jumătăţi de veac. Opera ei scrisă e colosală. Opera ei practică e pur şi simplu extraordinară. A condus zeci de societăţi şi de secţii, a făcut acel impozant Hindu College din Benares, a ţinut mii de conferinţa pe toată suprafaţa globului, a adunat şi a cheltuit pentru Societatea Teozofică sume fantastice, a luptat cu mult curaj pentru independenţa Indiei şi a intrat în închisoare pentru curajul acesta. Ce n’a făcut Annie Besant? Ce n’a scris? Unde n’a fost?

Și toate acestea pentru ce? Pentru câteva idei neclare, pentru o aşa zisă «ştiinţă ocultă» tipărită săptămânal în sute de reviste, răspândită în sute de volume. O «ştiinţă esoterică» pe care o lansau teascurile din Madras; o «ştiinţă a iniţiaţilor» care încerca să adune câţi mai mulţi membri. E cel puţin paradoxal efortul acesta de popularizare al unei ştiinţe aşa zise secrete (s.n.) .

Dar nu încercăm aici să facem procesul teozofiei şi al Anniei Besant, doctor în filozofie. L-am făcut odată, de mult, l-au făcut şi alţii, mai bine pregătiţi ca noi. Acum, la moartea Preşedintei Societăţii Teozofice, se cuvine să-i arătăm numai binele pe care l-a făcut; şi a făcut mult bine. Dacă n’ar fi să menţionăm decât Hindu College şi biblioteca din Adyar.

Prin moartea Anniei Besant, Societatea Teozofică intră în stadiul decisiv al disoluţiei. Probabil că Preşedinte va fi ales Leadbeater, un fost (sau actual) pastor eretic, în jurul căruia s’au făcut foarte multe scandaluri. Și după Leadbeater?…

Societatea aceasta, care a avut perioada ei de glorie, de viitorul căreia s’au legat atâtea nădejdi, se pregăteşte să intre, sfărâmată şi obosită, în istorie. Poate istoria o va înţelege mai bine ca noi”².

¹Pentru detalii, vezi Julian Strube – ”Doesn’t occultism lead straight to fascism?”, în ”Hermes Explains. Thirty Questions about Western Esotericism”, Amsterdam University Press, 2019; ²Mircea Eliade – ”Annie Besant”, în ”Cuvântul” nr. 3026/27.09.1933, pg. 1.

Musceleanu Vlad-Ionut

Distribuie acest articol Oficial Media