”Gura de Rai” din Bucegi: adevărul

Despre această ”enigmă” bucegistă am scris o carte¹, apărută în anul 2016. Coloana vertebrală a constituit-o documentația oferită de ing. Ioan Olaru: ”Studiu multidisciplinar de evaluare a modalităților optimale pentru dezvoltarea ecoturismului promovat de Complexul hotelier  turistic-agremental Peștera – Romcif S.A., în Parcul Național Bucegi și valea superioară a Ialomiței”, întocmit de Rudan Vasile prin firma sa, Koson – Scientific Investigations în 1999:

Am fost primii care au vorbit public, cu date concrete (inclusiv coordonate GPS) despre acest subiect. Restul au bătut, și încă mai bat, fără grație, câmpii…

Rolul acestui ”studiu” a fost să dea o aparență științifică și un pretext pentru preluarea unor suprafețe de teren în Parcul Natural Bucegi. O dispută teritorială între grupuri de interese. Ca la mafioți? Da, ca la mafioți…

Odată eșuată afacerea, Vasile Rudan a sifonat în presă², prin obedientul jurnalist de casă Sorin Golea, informații fragmentare și distorsionate, menite să-i contureze o aură de operator paranormal. Modul ambiguu de prezentare a detaliilor (inclusiv cele legate de locație) a fost compensat de Rudan prin afirmații extravagante despre zona în cauză și fantasticele sale proprietăți. Articolul lui Golea (mult timp unica sursă publică la prima mână) oferă un dozaj atent, bazat pe o bună cunoaștere a psihologiei publicului-țintă: acolo unde interesul există și concretul lipsește, imaginația umple cu de la sine putere golurile marelui puzzle.

În ”Studiul” menționat, Rudan introduce în clar o direcție de dezvoltare, cheie a unor enigme trecute (așa-zisa ”Țară a Luanei” din Munții Buzăului), dar, după cum vom vedea, și (la acel moment) viitoare (Apa de la 7 Izvoare):

”În perspectiva dezvoltării economice, este necesar ca un complex hotelier de categoria hotelului Peștera să beneficieze, în paralel cu existenţa unei zone adiacente cu un bogat potenţial turistic, şi de o reclamă subliminală vizând unele fenomenologii paranormale sau din domeniul frontierelor cunoaşterii, cu impact sigur, verificat în practică, în masa potenţialilor turişti autohtoni şi străini. În acest sens, se cultivă diverse mituri despre zona respectivă, se semnalează «existenţa» unor enigmatice peşteri în zonă, în care «au loc» fenomene paranormale, se vorbeşte despre «existenţa» unor tezaure fabuloase în unele grote, despre animale preistorice vii, etc. Bineînţeles că, din când în când, se invită câte un ziarist pentru câteva zile la hotel pentru a scrie şi a difuza prin  massmedia aceste lucruri”³.

Tristă siguranța că se vor găsi sufucienți naivi și prostănaci printre români, gata să creadă povești de adormit copiii. ”Impact sigur, verificat în practică”. Tristă, dar adevărată!

Nicolae Minovici era convins în 1938 că ”În nici o parte a lumii nu se poate specula naivitatea omenească cu atâta ușurință ca în țara aceasta (România – n.n.)”⁴. Rudan Vasile vine doar să confirme evidența.

Dar nu trebuie să vă convingem noi; vă puteți convinge și singuri, la fața locului:

De la Telecabina Peștera se merge pe traseul triunghi roșu care pleacă de la Hotel Peștera (1610 m) și trece prin Șaua Bătrâna (2181) și Poiana Guțanu (1460), pentru a ajunge în Moieciu de Sus (950 m). Poteca urmează albia Văii Doamnele, marcată din loc în loc de cascade care dau o notă de pitoresc peisajului, deși sunt lipsite de spectaculozitate. Excursia este lejeră și nu necesită o condiție fizică deosebită.

”Panta” menționată este plasată pe partea dreaptă a traseului și la stânga Văii (pârâului) Doamnele. Este încadrată de traseul triunghi roșu (amintit anterior) și traseul bandă albastră care începe de la Peștera și conduce prin Valea Obârșiei Ialomiței la Cabana Omu (2505 m).

Din punctul N45°24.887’ E25°25.802’ (elev. 1931m) traversăm pe dreapta văii, ajungând la ”Gura de Rai”. În mare aceasta este delimitată de pârâul Doamnele în aval, de o prelungire a Culmii Doamnele în amonte, de o cărare pastorală în stânga și de valea din dreapta.

În final, să vă spunem ce se presupune că veți simțiți acolo.

Teoretic, modificări pozitive (optimizări) ale funcțiilor fiziologice vitale (respirație, puls, tensiune arterială și temperatură) măsurabile obiectiv, cu aparatură medicală clasică. Mai nou și cu un banal smartwatch.

Practic, ”energii”, ”stări, trăiri și senzații”, ”armonizări cu universul”. Adică gargară. Dar, dacă prindeți o zi frumoasă, merită o ieșire în natură. Aer curat, mișcare sănătoasă și peisaje. Frumos, elegant. Cât de cât.

N.B. Știm că ne batem gura de pomană, pentru că discuția nu se poartă pe dovezi și argumente, ci pe afecte și credințe. Când omul nu mai crede în Dumnezeu, ajunge în degenerarea morală de a crede infinite baliverne, Gura de Rai din Bucegi fiind doar una dintre ele. Sau cum zicea băiatul ăla mult mai deștept, G. K. Chesterton : ”Când oamenii aleg să nu mai creadă în Dumnezeu, întâi nu mai cred în nimic, apoi devin capabili să creadă în orice”.

¹Vlad-Ionuț Musceleanu – ”«Gura de Rai» din Bucegi: dosarul (in)complet al unei enigme celebre”, ed. C.I.D., Bucureşti, 2016; ed. II-a, revăzută și rectificată, ed. C.I.D., Bucureşti, 2019; ²Sorin Golea – ”În Bucegi a fost descoperită o «Gură de Rai»”, în ”Libertatea”, 12.04.2001, p. 10-11. Cu modificări nesemnificative, materialul a fost republicat  în ”Ziua”, 30.04.2007, p. 1 și 3; ³Vlad-Ionuț Musceleanu – Op. cit., p. 53 și urm.; ⁴Nicolae Minovici – ”Pericolul social al practicării ocultismului”, ed. C.I.D., București, 2017.

Musceleanu Vlad-Ionut

Distribuie acest articol Oficial Media