Iorga și ”scrierea dacică” de la Pietrele Rotării

În contemporaneitate, obsesia pentru scrierea dacilor reprezintă punctul de congruență a două linii de eroare:

• • neînțelegerea termenului ”barbar” și interpretarea lui strict și limitat peiorativă;
  • succesele obținute de comuniști în (pseudo)alfabetizarea celor mai paupere grupuri sociale, de unde ideea că a scrie și a citi te validează ca om cult și te plasează în rândul intelectualilor. Acesta este un filon promițător. Dacă permiți unui om să creadă că de la buchia abecedarului la Ideile lui Platon e cale de 10 clase, și alea absolvite Dumnezeu știe cum, e de așteptat ca acesta să rămână cu impresia (falsă) că se pricepe la absolut orice. Ceea ce vedem în societatea românească la fiecare pas.

”Scrierea dacică” de la Pietrele Rotării (Starchiojd, Prahova) a fost cercetată de Călin N. Turcu, unele date fiind publicate ulterior de bunul său prieten, Silviu N. Dragomir (un facsimil, aici).

Nu este tocmai clar cum și cine a ajuns primul la ideea că la Pietrele Rotării ar există o scriere. Cert este că la fața locului există un microtoponim ”La scrisură”, indicând o zonă precisă din pintenul de stâncă.

Silviu N. Dragomir ne povestește întâmplarea:

”La focul de tabără ce atrăsese țărani din Rotarea am aflat câteva detalii. Nicolae Iorga, pe când se afla la Vălenii de Munte, auzise și el de «scrierea» de la Pietrele Rotării. Venit cu birja la fața locului, marele istoric, aflat la o vârstă înaintată, nu a reușit să urce la «scrisură». Atunci, a pus un ciobănaș să-i copieze semnele pe o foaie de hârtie. Transcrierea fusese atât de confuză încât nu s-a putut înțelege nimic. Iorga i-a dat atunci copilului o coală mult mai mare, explicându-i cum să facă o imprimare prin calchierea cu creionul pe lat. Se pare că marele savant și-a dat seama pe loc că nu era vorba de o scriere propriu-zisă, publicând o referire în acest sens în «Neamul Românesc». Din păcate, nu am reușit să dau de articolul cu pricina”¹.

”Din păcate, nu am reușit să dau de articolul cu pricina”. Și asta pentru că el… nu există. Regretatul Dragomir nu a avut niciodată timpul și răbdarea să parcurgă integral colecția revistei ”Neamul Românesc”. Pe noi ne-a ajutat tehnica modernă. Rezultatul, după o căutare completă după multiple combinații de cuvinte-cheie? Zero! Cu o probabilitate de 100%, un astfel de articol nu a apărut niciodată în publicația indicată.

La Pietrele Rotării există un joc al naturii care lasă impresia superficială de scriere:

Poate fi numit un simulacra. O curiozitate, poate, dar o probă arheologică pentru existența scrierii dacice, nicidecum.

¹Silviu N. Dragomir, Enigma de la Pietrele Rotării, în Almanah turistic 1982, pg. 69-71. Fotografiile provin din Fototeca Călin N. Turcu și au fost digitalizate în cadrul C.I.D.

Musceleanu Vlad-Ionut

Distribuie acest articol Oficial Media