Luca Novac, un taragotist „forte” al Banatului.

Folclorul bănăţean de la Luţă Ioviţă, la Luca Novac, este în continuare poleit în aur. Virtuosul taragotist a pornit pe urmele lui Ioviţă să ducă mai departe „taragotul bănăţean”.

Născut în satul Var, comuna Obreja, în 15 septembrie 1941, Luca Novac a deprins gustul şi tainele muzicii populare bănăţene în acelaşi sat al lui Luţă Ioviţă, Dalci, situat la vreo 8 kilometri de Caransebeş.

Când s-a născut Luca Novac, satul natal a lui Ioviţă avea  deja o “academie populară de muzicanţi”, în care bunicul Luca , zis „al bătrân”, era clarinetist în taraful lui Luţă Ioviţă, iar tatăl lui Luca Novac cânta la saxofon. Alţi trei fraţi ai lui Luca Novac cântau şi ei la diverse instrumente: Cornel era acordeonist, Silviu cânta la saxofon, iar Gheza Novac a devenit un virtuoz al trompetei, pe urmele celebrului Nana Florea.

Crescând într-un mediu muzical propice, şi de mic fiind alături de tatăl şi bunicul lui, a fost “lovit” şi el de această “boală” a muzicii populare.

Încă de mic copil a început să cânte la fluier, clarinet, saxofon, ocarină şi, evident, taragot, instrument care l-a făcut cunoscut ca un mare virtuoz. Ştefan Isac, un prieten al artistului, consemnează: „Melodiile lui Luca vin din minunatul Banat de Munte, zonă plină de folclor de calitate şi de artişti autentici. El se alătură unor înaintaşi de renume din zonă, ca Luţă Ioviţă, Nicolae Arapu, Vasile Horea şi, nu în ultimul rând, tatăl său. Se face cunoscut încă din copilărie: la nici 16 ani, în 1957, era laureat al Concursului Naţional de Muzică Instrumentală, tot în 1957, precum şi în 1966 fiind laureat al concursurilor de amatori din România, iar în 1964 – al Festivalului Balcanic. În 1964 a fost angajat ca solist instrumentist la saxofon, în cadrul Orchestrei Populare de stat „Lazăr Cernescu” din Caransebeş, devenită apoi „Doina Banatului”. După pensionarea lui Petrică Vasile-Capdecal de la acest ansamblu, la indicaţia lui Nicolae Perescu, Luca a îmbrăţişat taragotul, care l-a făcut celebru, colaborând cu ansambluri din ţară şi din străinătate, alături de naistul Radu Simion şi de colegii lui, excelenţi instrumentişti, printre care îi amintim pe Ion Drăgoi, Ion Lăceanu, Alexandru Ţitruş sau Nicolae Bob Stănescu”.

Face înregistrări la „Electrecord” ,  imprimări la radio şi televiziune, iar din 1970, Luca Novac devine unul dintre instrumentiştii de bază ai Ansamblului Profesionist „Banatul” din Timişoara, în cadrul căruia a activat până la pensionare, în 1994.

Cu Orchestra Radu Simion, a străbătut ţările precum: Italia , Elveţia, Franţa, Olanda, Finlanda şi SUA. În repertoriul său din acea vreme se distingeau următoarele melodii: Cât îi Banatul de mare, Doina fraţilor Novac, Hora de la Oraviţa, Doiul „Furtuna”, Doiul gugulanilor, Hora miresei de la Ţerova, Zice mierla-n cuib, Lăsai puşca ruginită, Balada Gosnei, Cântecul lui Pătru Mantu, Doina oilor etc. A mai cântat sub bagheta unor mari dirijori romţni precum: Victor Predescu, Ionel Budişteanu, Constantin Arvinte, Paraschiv Oprea şi George Vancu.

Pe lângă marii jurnalişti ai Banatului care au scris despre Luca Novac,cuvinte elogioase a spus  şi Marioara Murărescu, pe unul din nenumăratele sale discuri: „Şi astfel, de-a lungul anilor, frumuseţea de neasemuit a doinelor şi virtuozitatea scăpărătoare a jocurilor bănăţene au primit lumini aparte în interpretarea lui Luca Novac, atât în înregistrările la radio şi „Electrecord” şi emisiuni TV, cât şi pe scenă, în concerte şi spectacole, fiind o nouă dovadă a talentului său şi mai ales a faptului că timpul sporeşte valoarea cântecelor de odinioară”.

Luca Novac,  nu este un kitsch, ci el reprezintă folclorul curat şi creaţia autentică şi nealterată a muzicii populare bănăţene, chiar şi după ieşirea la pensie rămânând încă un reper major al tezaurului folcloric din Banat.

Stejărel Ionescu

Stejarel Ionescu

Jurnalist, scriitor, editor, terapeut

Distribuie acest articol Oficial Media