Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

MĂNĂSTIREA ,,IZVORUL MIRON” DE LA ROMÂNEŞTI, BIJUTERIA BANATULUI CU APĂ TERMALĂ ŞI LAC DE NUFERI

Mănăstirea “Izvorul Miron” se află pe drumul Deva-Timişoara,la  doar câţiva kilometri de Coşava spre Româneşti.

Cu toate că ani buni a fost o mănăstire de călugări, la ora actual este mănăstire de călugăriţe, având Hramul Sf. Ilie.

Accesul spre  mănăstire : DN 68 A Lugoj – Traian Vuia (21 km) – Făget (15 km) – Coşava (11 km) ramificaţie la dreapta DL 108 spre Româneşti (5 km). Lăcaşul monahal este ridicat la 3 km spre sud de Margina unde este gara, lângă satele Româneşti şi Curtea.

Ridicarea acestei mănăstiri este strâns legată de numele episcopului Miron Cristea în 1910, ce a fost Patriarhul României între 1925-1939.

Cum s-a întâmplat totuşi ca această mănăstire să se construiască pe aceste meleaguri. Miron Cristea, imediat după ce a fost numit episcope, s-a gândit să  cunoască “Marea Grădină a lui Dumnezeu”, ce i-a fost dată spre păstorire.

Cu această ocazie a început o vizită prin parohiile din zona Româneşti, şi a rămas profund impresionat de frumuseţea locurilor de acolo, hotărând pe loc construirea unei mănăstiri în zona respectivă. Pe acele timpuri , acele meleaguri erau sub stăpânire austro-ungară, dar nu la deranjat acest lucru, cu toate că existau anumite şicane cu monarhia austro – ungară , ce se împotrivea înfiinţării lăcaşurilor de cult ortodoxe.

La 15 iulie 1911 dr. Elie Miron Cristea (fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe a României) a sosit la Făget pentru a sfinţi biserica din această localitate. Între 17 – 23 iulie a început o vizită canonică în eparhie, iar la 23 iulie a săvârşit liturghia în aer liber în faţa a 10.000 de credincioşi la Balta Caldă, aflată în actuala incintă a mănăstirii. Impresionaţi de acest eveniment, locuitorii din zonă au botezat izvorul de apă caldă în amintirea zilei şi a vizitei episcoplui cu numele de Izvorul Miron.

Construcţia bisericii a fost posibilă datorită unei donaţii făcută de surorile Glava din satul Româneşti şi cu contribuţia parohiei din localitate. Lucrările au început în 1912, terminându-se în mare parte în 1915, când a început şi ridicarea aşezământului monahal.

Din cauză războiului lucrările au fost încetinite, astfel că terminarea acestora s-a făcut abia în 1929, iar sfinţirea în 1931 de către  Romul G. Ancuşa, protopresbiter consilier eparhial, ca delegat al episcopului Caransebeşului, Iosif Traian Badescu,  cu care ocazie i s-a dat şi hramul acestei mănăstiri, adică Sfântul Ilie, la 20 iulie. Primul monah al mănăstirii a fost Tarasie Marcu, originar din Lipova.

Biserica a fost pictată abia în 1985, până atunci pe pereţii acesteia erau şablonate doar cruci. Biserica este acoperită cu pictură şi în interior , şi în exterior, în tehnică clasică de frescă.

Primele chilii au fost construite abia în anul 1929, unde primul monah a fost  călugărul Tarasie Marcu, olar din Lipova, căruia de-a lungul timpului i-au urmat alţi monahi.

Între anii 1960 – 1977 mănăstirea a avut statut de paraclis şi a fost administrată de mireni, dar au vieţuit aici şi ieromonahi, ca preoţi slujitori .

Lucrări de restaurare la aşezământul monahal au început în 1980, iar în 1985 a fost repictată biserica, în 1987 se construieşte un paraclis pentru slujbele de iarnă, în 1991, biserica este înzestrată cu mobilier sculptat, cu ocazia sărbătoririi hramului, ocazie cu care a fost şi resfinţită.

În 2003 a fost sfinţit noul paraclis, iar în august 2006 în obştea mănăstirii se aflau 3 călugări, cu stareţul ieromonah Rafael Mutrescu, iar din octombrie 2009 stareţ al mănăstirii este părintele ieromonah Nectarie.

Începând din 2015, viaţa mănăstirii cunoaşte o mare schimbare dar şi un avânt deosebit, an în care a fost înscăunat şi  Înaltpreasfințitul Părinte Ioan Selejan, ca Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului, ocazie cu care a crescut şi ritmul de viaţă al mănăstirii, numărul călugăriţelor ajungând la 20, sub oblăduirea maicii stareţe Harisa Cruceanu.

Locul pe care este construit aşezământul monah, este unul deosebit, ales cu deosebită grijă de către  Miron Cristea, de o linişte profundă şi o frumuseţe aparte.

Mănăstirea mai este numită şi “Voroneţul Bănăţean”, fiind un loc deosebit pentru momentele de reculegere, în acest loc duhovnicesc, ce confer linişte sufletească întro atmosferă duhovnicească încărcată de spiritele luminii.

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share