01/11/2020

“O bună politică în favoarea calităţii vieţii înseamnă să întăreşti aşteptările oamenilor”

Miercuri, 29 ianuarie a.c., Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Academia Română (ICCV) a organizat ceremonia dedicată împlinirii a 30 de ani de la înființarea instituției, în 2 ianuarie 1990.

La evenimentul aniversar ICCV-30 de ani, care s-a desfășurat în Aula Academiei Române, au participat personalităţi de marcă ale vieţii publice şi intelectuale, membri ai Academiei Române, cercetători ştiinţifici, cadre universitare, doctoranzi şi studenţi, precum şi reprezentanţi ai mass-media.

„Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii este cea mai importantă instituţie de cercetare ştiinţifică dedicată calităţii vieţii şi politicilor sociale din România şi una dintre cele mai semnificative în acest domeniu din lume. Cu un colectiv format din peste 50 de cercetători ştiinţifici şi asistenţi de cercetare, doctori sau doctoranzi în sociologie, ICCV este unul din cele mai mari institute de cercetare în domeniul social din România”, au menționat oficialii instituției, în comunicatul referitor la eveniment.

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a remarcat miercuri nemulţumirea şi confuzia care se instalează în societatea românească şi a îndemnat la întoarcerea la om în privinţa creşterii calităţii vieţii.

Acesta a participat la o sesiune aniversară dedicată împlinirii a 30 de ani de la înfiinţarea Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei, alături de membri ai conducerii acestui for şi de numeroşi cercetători.

“Mă gândesc acum, după 30 de ani, la un paradox. Deşi calitatea vieţii, în mod obiectiv, aşa cum sociologii demonstrează şi cei care se ocupă mai ales prin acest institut, în mod categoric, în ultimii 30 de ani, s-a îmbunătăţit, creşte nemulţumirea. Deci o calitate a vieţii creşte, nemulţumirea oamenilor faţă de calitatea vieţii pe care o trăiesc creşte şi ea. Şi semnalele care se primesc din societate duc la o stare tot mai mare de nemulţumire, aproape o cultură a nemulţumirii. Ceea ce pare oarecum ciudat şi greu de înţeles. De aceea, cred că, pe lângă măsurarea tuturor parametrilor care desemnează calitatea vieţii, ar trebui să ne gândim şi la acest fenomen şi la confuzia care se instalează în societatea românească, să ne întoarcem la om”, a spus fostul președinte,  în Aula Academiei.

Şi Petre Roman, fost prim-ministru al României, a susţinut că “o bună politică în favoarea calităţii vieţii înseamnă să întăreşti aşteptările oamenilor”. “Oamenii au aşteptări. Trebuie să le întăreşti acele aşteptări care soluţionează problemele lor, care rezolvă conflictele dintre cerinţele unora şi nevoile altora, dintre diferitele revendicări. Prin urmare, a transforma aşa încât aceste aşteptări să devină stabile. Acelaşi lucru şi cu privire la încredere. Noi suntem confruntaţi permanent, în toată perioada de tranziţie, cu aşteptări mari, încredere foarte scăzută. Lipsa de încredere macină orice fel de demers politic. Asta ar trebui să facă politica – să ne aducă la un nivel de încredere stabil. Am sentimentul, dincolo de evaluări politice, că răul actual al ţării noastre e lipsa de exemplaritate, dezinteresul faţă de calea de a-i urma pe cei mai buni. În asta continuăm să fim şi provinciali şi cam periferici, particularizaţi şi înconjuraţi adesea de mediocritate. Programul pentru o Românie viitoare, pentru o calitate a vieţii aşa cum am încercat să spun acum este acela împărtăşit cu adevărat de cetăţenii săi”, a spus Petre Roman.Fostul premier Adrian Năstase, care a invocat cartea lui Thomas Piketty “Capital şi ideologie”, a afirmat că “elementul esenţial care pare, în momentul de faţă, să marcheze societăţile moderne, inclusiv cele care trec sau au trecut prin tranziţie, este elementul inegalităţii”. “În urma unei cercetări realizată pe o perioadă de 100 de ani, autorii, pentru că e vorba de un grup de 100 de cercetători, ajung la concluzia că, de fapt, în ultimii 30 de ani, nivelul inegalităţii sau percepţia despre inegalitate este cea care determină nemulţumirile masive, în condiţiile în care comunicarea este mult mai facilă, transparenţa situaţiilor financiare ş.a.m.d., percepţia despre inegalitate este cea care determină, dincolo de situaţia personală a fiecăruia, prin raportare la ceilalţi, gradul de nemulţumire socială”, a explicat Năstase. El a accentuat că “valoarea cercetărilor în acest domeniu, valoarea lucrărilor publicate sau transmise de către Institutul de Cercetare în domeniul Calităţii Vieţii, toate acestea depind de felul în care ele vor fi preluate, receptate la nivelul politicilor publice de către factorul guvernamental”.

“Nu ştiu cum se mai întâmplă lucrurile acum, bănuiesc că mult mai bine decât în trecut, dar dacă nu, atunci sigur că ar trebui o anumită sensibilizare a factorilor de decizie, care să preia din aceste concluzii şi să încerce să modifice unele dintre acţiunile care generează o nemulţumire care adeseori vine din frustrări mici, acumulate în decenii şi care, la fel cum s-a întâmplat în cazul referendumului din Marea Britanie, se revarsă pe un anumit subiect, politizat într-un anumit moment, pentru o anumită raţiune”, a arătat Adrian Năstase.

Profesorul Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie, membru al Secţiei de ştiinţe economice, juridice şi sociologie a Academiei Române, a îndemnat la luarea în considerare a câtorva “avertismente care se desprind din analizele de diagnoză longitudinală pe care ICCV le oferă”.

“Ele ne arată o dinamică, o devenire alarmantă. Standardul de viaţă pare, într-adevăr, dacă-l evaluăm prin anumiţi indicatori, pare să crească, dar, în acelaşi timp, constatăm un lucru paradoxal. Imediat după schimbarea politică din 1989, capitalismul vine foarte repede, bunăstarea foarte încet. Am fost înclinat să spun ‘bunăstarea nu vine’. Lucrul acesta este atestat, este confirmat şi de ceea ce colegii noştri de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii ne descoperă prin analiza decalajelor pe perioade lungi 100 şi 150 de ani. Decalajul, foarte ciudat, este redus într-o anumită perioadă în România, pragul maxim de reducere a decalajului, de pildă între românul estic şi vestic şi occidental, pragul maxim de reducere este cam prin 1973. După care sunt oscilaţii, pentru ca, de exemplu în 2017, să ajungem la decalajul din 1850. Trebuie să gândim, să medităm, să vedem despre ce este vorba”, a spus Bădescu.

În opinia acestuia, care a invocat consideraţiile directorului ICCV, acad. Cătălin Zamfir, amfitrionul întâlnirii, această stare de fapt s-ar explica prin patru factori: privatizarea distructivă; statul mic; contracţia economiei româneşti în favoarea unui mondialism gol şi ruptura discursului politic de limba ţării.

Cu un colectiv format din peste 50 de cercetători ştiinţifici şi asistenţi de cercetare, doctori sau doctoranzi în sociologie, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) este unul din cele mai mari institute de cercetare în domeniul social din România. În cei 30 de ani de activitate, ICCV a coordonat editarea a peste 3.000 de studii, 280 de cărţi şi 300 de rapoarte sociale

 

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share