Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

România rămâne neprietenoasă cu refugiații și alți beneficiari ai protecției internaționale

Politicile naționale privind integrarea în societatea românească a refugiaților și a altor beneficiari ai protecției internaționale rămân deficitare, arată evaluarea NIEM, Mecanismul de Evaluare al Sistemelor Naționale de Integrare, un standard dezvoltat cu finanțarea Uniunii Europene.

Studiul prezintă o evaluare comparativă, bazată pe 120 de indicatori, a cadrului de integrare a refugiaților din 14 țări membre UE1. Datele colectate sunt agregate pentru a calcula scoruri pentru etapele și dimensiunile procesului de integrarea a străinilor în societate. Standardul NIEM împarte procesul de integrare în trei etape: stabilirea cadrului legal; crearea cadrului de politici publice; implementare și colaborare.

România: degradare a cadrului de politici de integrare între 2017 și 2019

A doua ediție, care folosește datele din 2019, arată că, față de 2017, în România, în evoluție longitudinală, constatăm o ușoară deteriorare a eficienței politicilor de integrare, cu precădere în ceea ce privește stabilirea cadrului legal:

– Etapa 1 – Stabilirea cadrului legal: România are un scor de 58,9 puncte (din maxim 100), comparat cu 64,8 în 2017; – Etapa 2 – Crearea cadrului de politici publice: 37,2 puncte în 2019, față de 36,9 în 2017; – Etapa 3 –  Implementare și colaborare: 20,3 puncte în 2019, față de 21,7 în 2017.

În evaluarea punctuală, pentru 2019, și pentru cele trei etape ale integrării, România are o poziție acceptabilă în ceea ce privește stabilirea cadrului legal (58,9 puncte din 100), una mediocră în ceea ce privește crearea cadrului de politici publice (37,2 puncte din 100) și foarte slabă atunci când vorbim de implementare și colaborare (20,3 puncte din 100).

„Atunci când analiză în detaliu, pe dimensiuni ale integrării2, constatăm că România performează mai bine pe dimensiunile care necesită mai ales intervenții legislative – spre exemplu, reunificarea familiei sau accesul la cetățenie – dar stă mult mai prost atunci când este vorba de cadrul de politici publice și de implementare, mai ales pe dimensiunile acces la educație și acces la piața forței de muncă. Acest lucru se întâmplă mai ales pentru că ministerele de resort sau autoritățile publice locale refuză să își asume responsabilitățile ce le revin, iar colaborarea inter-instituțională este ca și inexistentă”, arată Ovidiu Voicu, reprezentantul Centrului pentru Inovare Publică, organizația care implementează cercetarea NIEM în România.

  1. Țările participante la proiect: Bulgaria, Cehia, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia, Spania și Suedia. 2 Standardul NIEM evaluează politicile publice pe 12 dimensiuni ale integrării: Mainstreaming (promovarea transversală a integrării), Rezidență, Reunificarea familiei, Cetățenie, Dreptul la locuință, Acces la piața forței de muncă, Formare vocațională, Sănătate, Securitate socială, Educație, Orientare lingvistică și socială, Legături comunitare.

Safe harbour Project co-financed from the Asylum, Migration and Integration Fund

Țările UE se mișcă prea încet pentru a acoperi lacunele din politicile de integrare a refugiaților

Cea de-a doua ediție a studiului NIEM, finanțat de UE arată că, din 2017, au fost realizate progrese fragmentate în atingerea unor standarde ridicate de integrare a refugiaților în Europa. Statele membre UE încă prezintă un ghid de politici și legi incomplete, care nu oferă acces comparabil la integrarea pe termen lung în diferite țări.

Foarte puține modificări au avut loc din 2017. Persistă cele mai mari lipsuri în politicile care sprijină integrarea și colaborarea între toate părțile implicate. Țările participante sunt mai bine coordonate în asigurarea accesului la drepturi și a unui cadru legal adecvat. Printre principalele rezultatele ale raportului se numără:

  1. Țările care au avut cea mai puternică schimbare pozitivă în toate domeniile sunt Franța și Lituania, urmate de Letonia și Slovenia. Printre țările care au regresat se numără România, Italia și Ungaria. – Domeniile cu cea mai puternică dinamică pozitivă între 2017 și 2019 includ ocuparea forței de muncă, sănătatea și educația. Sectoarele care au cunoscut o dinamică negativă sunt reședința, locuințele și sănătatea. – Inegalitățile dintre refugiații recunoscuți3 și beneficiarii de protecție subsidiară4 nu se estompează, ducând la bariere în calea integrării pentru cei din urmă, legate de unitatea familiei, reședința permanentă și accesul la cetățenie. – Țările oferă doar cu reticență sprijin timpuriu solicitanților de azil5. În cele mai multe țări, învățarea limbilor străine, orientarea socială, formarea profesională și ocuparea forței de muncă sunt domenii în care oportunitățile ratate îngrădesc procesul de integrare.

„Această cercetare oferă guvernelor și factorilor de decizie un instrument prin care să identifice cu ușurință lacunele din cadrul legal și politic al țării lor, să învețe din ceea ce se face în celelalte state membre UE și să ia măsuri pentru îmbunătățirea integrării refugiaților”, declară Carmine Conte, Analist Juridic, Migration Policy Group și unul din cercetătorii care coordonează raportul. „Cei 120 de indicatori evaluați în noul raport pot fi văzuți ca o foaie de parcurs pentru o politică cuprinzătoare de integrare a refugiaților. Prin activitățile de sensibilizare a autorităților, a societății civile și a experților din fiecare țară participantă, rezultatele studiului vor stimula dezbaterea și vor contribui la elaborarea politicilor bazate pe date / dovezi.”

Ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți situația?

În conformitate cu standardele stabilite UE și de legislația internațională, raportul de monitorizare din cadrul proiectului „Mecanismul de Evaluare al Sistemelor Naționale de Integrare (NIEM)” oferă guvernelor modalități concrete de a face față mai bine provocărilor integrării refugiaților, de a utiliza bunele practici existente și de a armoniza politicile acestora.

  1. Refugiatul este cetățeanul străin sau apatridul care îndeplinește condițiile prevăzute în Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, denumită în continuare Convenția de la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991 4 Statutul conferit prin protecție subsidiară constă în forma de protecție acordată persoanelor pentru care, deși nu îndeplinesc condițiile recunoașterii statutului de refugiat, există motive întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, vor fi expuse unui risc serios (de exemplu, condamnarea la executarea unei pedepse cu moartea, tortură, tratamente inumane, amenințarea serioasă la adresa vieții sau integrității). 5 Solicitant de azilul de azil este străinul (sau apatridul) care a solicitat protecția internațională in România și în cazul căruia procedura nu este finalizată.

Safe harbour Project co-financed from the Asylum, Migration and Integration Fund

Pentru România, raportul național de cercetare prezintă în detaliu problemele pe fiecare dimensiune a cercetării și oferă exemple de practici pozitive din alte țări, care pot fi aplicate și în țara noastră.

Raportul identifică și trei probleme structurale ale sistemului actual de politici privind integrarea străinilor, ce trebuie rezolvate pentru a crește eficiența de ansamblu a întregului proces:

– absența armonizării legislative între legile din domeniul azilului și migrației și legile organice care guvernează domenii specifice (educație, sănătate etc.) și legislația secundară (hotărâri de guvern, ordine de ministru, instrucțiuni și normative interne), din cauza căreia beneficiarii de protecție internațională se confruntă adesea cu refuzul oferirii unor bunuri și servicii publice la care sunt îndreptățiți. – evitarea asumării responsabilității de către instituțiile publice centrale și locale, altele decât Inspectoratul General pentru Imigrări. Sunt subliniate în primul rând lipsa de implicare a Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Muncii și Protecției Sociale care, împreună cu instituțiile din subordine, sunt direct responsabile pentru două dimensiuni cheie: accesul la educației și accesul la piața forței de muncă. – lipsa dialogului structurat și, în general, un sistem închis de management al politicilor de integrare, cu implicare pasivă a beneficiarilor, transparență redusă și lipsa datelor care să fundamenteze politicile publice în domeniu.

 

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share