Traian de pe Coștila și Omul

Ideea că o întreagă creastă de munte a fost modificată antropic pentru a semăna cu ”ceva” este demențială (în sensul restrâns al cuvântului, acela de boală psihică gravă). Și totuși, un titlu din ”Flacăra” o sugerează: ”Sculpturi antropomorfe gigantice în Bucegi!?”. În schimb articolul, semnat de Ioan Petrescu din Azuga, este mai rezervat:

”După Sfinxul din preajma Babelor şi figura megalitică de lângă Omul, se pare că Bucegii ne relevă încă şi alte surprize: însă de data aceasta la scară gigantică.

Cine trece prin Azuga întârziind cu privirea peste impunătoarele creste ale versantului estic al Bucegilor şi mai precis, peste Coştila (2490 m) va fi surprins de a descoperi «profilul unui cap omenesc» de dimensiuni colosale, culcat, cu privirea aţintită spre nemărginirile cerului. Zilele cu atmosferă clară, specifică toamnei târzii şi iernii în munţi, şi mai ales către orele înserării, vor evidenţia şi mai pregnant izbitoarea asemănare a siluetei care se detaşează net pe cer, ca o figură bizară din alte lumi, cu profilul statuar al anticilor. Un profil de o rară frumuseţe bărbătească, a cărui puritate a liniilor pare că a fost uşor alterat de scurgerea mileniilor.

Privit din unghiuri puţin diferite, de exemplu din Buşteni sau Predeal, frumuseţea acestui profil se modifică simţitor, până capătă contururi groteşti. Acelaşi fenomen poate fi observat şi în plan vertical. Aceasta ar demonstra că totul nu este decât un joc de perspectivă, o întâmplătoare şi nebănuită suprapunere de planuri succesive, un simplu însă spiritual renghi jucat de natură. In orice caz, el va rămâne un remarcabil şi autentic monument al ei, cât şi un atractiv şi mai accesibil punct turistic […]”¹.

Brâna Mare a Coștilei (credit foto: Daniel Morar)

Alăturarea vizuală nu este nici pe departe singulară sau nouă. Sub pana lui Nestor Urechia, este formulată încă din anul 1906:

”[din Bușteni, dincolo de râul Prahova, pe pajiștile Zamurei – n.n.] Cei doi prieteni stau acum cu privirea pironită la minunata desfășurare a Bucegilor. Pe muntele Coștila ei zăresc acel profil roman îndreptat spre cer, desemnat de creastă, profilul împăratului Traian”².

Desigur, Urechia nu sugerează nici pe departe o posibilă origine antropică, de altfel total improbabilă.

De unde însă legătura cu Traian? Cu siguranță nu putem ști, deoarece indicațiile documentare lipsesc. Suntem însă tentați să facem o legătură cu versurile unioniste ale lui Cezar Bolliac din ”Acvila străbună”. Scrisă la Paris în 25 martie 1856, poezia îl plasează pe împăratul roman pe înălțimea Omului din Bucegi:

”Că Traian plin de ardoare/ Stă pe Omul în picioare”.

N.B. Unii se vor mira poate că dacistul Cezar Bolliac îl prețuia pe Împăratul Traian. Nu e nimic de mirare – Boliac era un pionier și un partizan al dacismului, nu un dacopat incult și slab de minte.

¹Ioan Petrescu – ”Sculpturi antropomorfe gigantice în Bucegi!?”, în ”Flacăra”, an XX, nr. 827/ 10.04.1971, pg. 33; ²Nestor Urechia – ”Dans les Carpathes roumaines (les Bucegi)”, Ed. Plon-Nourrit, Paris, 1906. La citate s-a folosit antologia Nestor Urechia – ”Vraja Bucegilor”, Ed. Sport-Turism, București, 1979, pg. 34.

Musceleanu Vlad-Ionut

Distribuie acest articol Oficial Media