Tunelurile din Bucegi, acasă și în deplasare

Actul I. Acum niște ani, am publicat împreună cu gen. (r) Emil Străinu ”Secretele României subterane” (ajunsă în prezent la ediția a doua). Recenziile de presă au fost șocante: ni se atribuiau afirmații niciodată făcute, nici în literă, nici în spirit. Că România ar sta pe 500 de kilometri de galerii subterane (alții au plusat chiar la 500.000!). În ciuda unor dezmințiri, așa ne-a reținut Internetul. Ni s-au mai pus în cârcă și altele – de la tunelurile lui Ceaușescu, la cele din Bucegi. Din nou, neacoperite de carte, dar câștigă cine țipă mai mult și mai tare. Cine e mai gureș, cum s-ar zice.

De ce am ocolit tunelurile din Bucegi? Pentru că am încercat să ne cantonăm în domeniul datelor istorice, etnografice și al ipotezelor verificabile, nu al fanteziilor sterile. Dar dacă se cere:

Primele teorii despre existența unor goluri masive, naturale, în masivul Bucegi, datează de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Aparțin unor persoane serioase și au fost enunțate pe bază de observații empirice și măsurători primitive. Li s-au adăugat speculații despre lungimea și dezvoltarea peșterilor deja cunoscute (despre peșterea Ialomiței se spunea că ar continua mult și bine în munte). Apoi Vasile Lovinescu (aka Geticus) s-a alintat scriind despre o peșteră lungă de kilometri, în apropierea Vf. Omu, pe care nimeni n-a văzut-o nici înainte de el și nici după. O aiureală patriotardă publicată într-o revistă franțuzească.

În 1968, ajuns în România și în Bucegi, Daniel Ruzo, un peruan ciupit de teorii megalitomane și de o istorie ciclic cataclismică a omenirii, postula existența unui refugiu subteran în Bucegi. Un fel de megabunkăr în care s-ar fi salvat umanitatea precedentă. A postula înseamnă a afirma fără dovadă.

Odată cu Dan Corneliu Brăneanu (care indică Mecetul Turcesc ca ”poartă” de intrare în subteran) se face trecerea de la fizic la subtil și de la natural la paranormal. Ușor-ușor, tunelurile au devenit eterice, energetice, parasensibile, existente în alt plan. Astrale. Având acces (doar) inițiații, clărvăzătorii, suprasensibilii și… extratereștrii.

Una din trompetele noii paradigme? Chioara Valentina din Iași, o escroacă folosită de serviciile de informații în acțiuni foarte mundane.

Paranteză. Dar John, noi știm de tunelurile dacice. Tu vorbești de altceva. Nici vorbă! Nicolae Densușianu a plasat zona rituală sacră a pelasgilor (nu a dacilor!) în Bucegi. Pe filiera lovinesciană s-a făcut o oarecare alăturare, pasageră, între peștera pe care n-a văzut-o nimeni și daci. Însă sintagma ”tunelurile dacice din Bucegi” este foarte recentă și doar o invenție a detractorilor. În realitate, dacomanii cu state vechi n-au bătut niciodată monedă pe direcția asta. Închidem paranteza, revenind la oarba Valentina.

După ce-a dat țării bioenergie, viziuni și profeții, ”Ochișori” a intrat într-un binemeritat con de umbră. Și de cash. Așa că s-a apropiat de un lider de cult, practicant de tantra-yoga, pishu drinking și sex pe apucate-n grup. Nea Gregorian, Grieg pentru apropiații și Scumpi pentru intimi, categorii din care nu facem parte. Și printr-un scribălău netalentat cu arfe-n cap, a apărut cartea ”Viitor cu cap de mort”. Publicată sub pseudonim la o editură de-a lor, cuprinzând reclamă pentru ce făceau ei și nițică glazură bucegistă, momeală pentru fraieri. Și neodaciștii digitali au mușcat-o grav.

Dar ăsta-i doar primul act, național, al grotescului spectacol. Pentru că fraieri de prostit și bani de cules există și pe alte meridiane.

Antract. Două boli sociale moderne:

Monocromatismul. Într-o vreme a device-urilor de înaltă tehnicitate și rezoluție, dispar, paradoxal, nuanțele. Totul este privit în alb și negru, fie bunul cel mai bun, fie răul cel mai rău,

ocolindu-se inevitabila scară a griurilor. Adăugăm tendința de a nu considera niciodată datul, destul: oricât de alb ar fi albul, trebuie clorinat, iar negrul nu e negru suficient, trebuie potențat cu funingine.

Simplificarea. Societatea actuală, caracterizată de postumanism, devine din ce în ce mai complexă. Nu neapărat în sine, ci la nivel de percepție generată de accesul facil și aproape nelimitat. Tendința de sampling și cherry picking, căutând o ordine superioară în haosul informațional este naturală, chiar dacă în final este o capcană cognitivă.

Și efectul lor concret.

Anii din urmă au adus în lumina reflectoarelor un concept specific lumii marginalilor: Teoria Conspirației. Nu mai ai loc de ea în mass-media; e peste tot. Și ar fi un vector al propagandei rusești.

Realitatea este diferită și este așa de aproape 100 de ani. Românii știu limbi occidentale, predominant engleză, franceză, mai rar germană. Nu rusă. Și preiau materiale din Vest, le traduc și le publică. În interbelic, ”Ziarul Științelor și Călătoriilor”, amesteca într-o veselie popularizarea științelor cu ocultismul, spiritismul și magia. Nebunelile New-Age ne-au invadat după 1990 via Ungaria. Principalele site-uri fringe românești sunt ținute de traducători. Fie că vorbim de discurs de dreapta sau de stânga extreme, prea puține idei sunt autohtone. Tot din Vest vin.

În mare, situația este cunoscută, dar cum nucleele de luptă antifake sunt în simbria Occidentului, se tace și se redirecționează în fals ținta. Situația poate fi verificată simplu: luați ultima balivernă care vă apare în feed-ul Facebook, selectați câteva cuvinte-cheie și căutați-le în engleză. Veți găsi articolele originale, vechi nu de prea multe zile.

Actul II. Însă importul nu este unidirecțional. Exportăm și noi.

După ce-a tantrizat Bucureștiul și provincia, cultul lui Guru-Guru a dat nas în nas cu organele. Doar Armata a lipsit de la scandal, restul Poliția, Jandarmeria, DIICOT, SRI, Procuratura, toate au fost pe problemă. Împachetați în țară, piș(c)ăcioșii au făcut purici peste hotare.

Ei și literatura lor. Peter Moon, un conspiraționist de duzină, a girat seria ”cu cap de mort”, ediția străină.

Petrea Lunaticu’ e o figură. Scrie despre călătorii spațio-temporale. Și despre cum stăpânii lumii au trimis un commando la Ierusalim, în timp, în timpul Răstignirii, să-L sugă de sânge pe Iisus Hristos și din probă să-I extragă ADN-ul, pentru a-L clona și… Și mai departe ne-am pierdut, că n-avem răbdare cu toți pacienții. Oricum, ceva cu military vampires și Oculta Mondială.

Reluând. Peter Moon este un good guy de peste Ocean, păcat că îl strică ideile năstrușnice. Și anturajul. Și tocmai pentru că este băiat bun este un invitat frecvent al taberelor Atlantykron. Insula aia unde copii de ștabi se întâlnesc pentru a se cunoaște, împrieteni și șogori. Bine măcar că cineva se gândește la viitorul României: actualii stăpâni îi pregătesc pe cei viitori, copiii lor. Așa se școlesc caracterele și se formează elitele: ba o conferință despre arhitectura moleculară ținută de Prințesa atlantă cu părul strâns în coc de tip G5 antenna, mai un scurt prin boscheți, ba un Mironov, ba un Peter Moon…

E careu de masonerie pe insula Atlantykron (poate vine și apa mare, că numele taberei e predestinat). Iar dacă vă întrebați cum de masonii români îl invită, pe nervii lor și banii statului român, pe dulăul ferventului antifrancmason Bivolaru să le vorbească despre călătorii în timp, tuneluri dacice și Guru Guru, aflați că nici noi nu știm răspunsul. Ne-a zis un amic cum că românii, în medie, au cel mai mare coeficient de inteligență. Mondial. Să ne fie cu iertare că o dăm cotită; nu putem să invocăm prostia în stare pură chiar din scurt.

Nota Bene Acest grupaj a apărut inițial în Almanahul Trepanatsii 2023, o publicație de satiră postironică. De aici și stilul scriiturii, care va place unora și-i va mira pe alții.

Am considerat oportună republicarea lui în contextul unor dezvoltări recente. Elena Danaan și Michael Salla, newageiști de talie intercontinentală, colindă mai nou Bucegii în căutate de anomalii paranormale, tuneluri ancestrale și laboratoare anunnaki. Dacă există cerere, detaliem și ”traseul” celor doi, nu de alta, dar personaje de felul lor sunt luați în primire de cum trec granița…

Musceleanu Vlad-Ionut

Distribuie acest articol Oficial Media