Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

Nedeia din POIANA MUIERII în Parâng a împlinit 540 de ani

Ieri, ne ridicarăm IA,

Sus, în slăvi, în România,

Sus la munte, în Poiană

Ascultară- m și-o jiană

Pentru eroi fost-a pomană

Bucatele de la țurcană

Tocaniță de-aia bună

Laptele de la bâdână.

Un jinars de prună…bun

Oferit de omul bun .

Sus la munte se-adunară

Păcurari din întreaga țară.

Sute de participanți au fost prezenți la Nedeia din Poiana Muierii – Parâng, eveniment cu tradiție seculară a ciobanilor din Ținutul Momârlanilor, ce își întinde rădăcinile la confluența județelor Alba, Sibiu, Gorj, Vâlcea și Hunedoara, respectând cu sfințenie și de această dată ceea ce moșii și strămoșii noștri ne-au lăsat ca o comoară peste veacuri. Anul acesta, la 540 de ani de atestare documentară, Nedeia din Poiana Muierii a avut o semnificație specială, pentru că a marcat și primul hram al noului Schit „Sf. Prooroc Ilie” din Poiana Muierii.

Niciunde nu regăsim de exemplu, urma dacilor precum în aceste tradiții de a prepara laptele și produsele tradiționale , decât acolo sus, în vîrf de munte, în care putem citi demnitatea şi vigoarea neamului.

Iar tradiţiile populare sunt ADN-ul unui popor sănătos spiritual, sunt chiar mai mult decât o seamă de virtuţi, este calea prin care să ne redescoperim demnitatea, prin care, să ne afirmăm valoarea şi prin care, să stăm cu capul sus. Un neam ca al nostru, care deţine o asemenea comoară, nu are voie să fie umil şi aplecat, indiferent de cum ne-ar dori unii, sau alţii.

Nedeia din Poiana Muierii va începe și anul acesta cu sjujba religioasă ținută sus, la troiță, de un sobor de preoți, pe locul în care, în anul 1947, ciobanii, s-au bătut între ei , pentru o femeie. Au rezultat doi morți, bătăușii au înfundat pușcăria pentru ea… femeia, tot ea…

Acolo sus, în imediata apropiere a Drumului Regelui, la nici trei kilometri, pe unde, acum peste 2000 de ani, au mărșăluit și armatele romane, în drumul lor către cetatea dacilor- Sarmisegetusa și Munții Orăștiei- Șureanu.

Numele de „Poiana Muierii” are și el trimiteri legendare, amintind când de o frumoasă „strigoaică” a locului, găsită moartă, când de locul în care, femeile s-au strâns ca niște amazoane pentru a-și elibera bărbații luați la oaste de către turcii invadatori pe la Câmpul lui Neag, dar mai precis, ar fi să dăm crezare acelui obicei legat de nedeia respectivă prin care, locuitorii din varii ținuturi mărginașe, își găseau aici jumătatea, așa cum se întâmpla și la nedeia care are loc pe Muntele Găina, „Poiana Muierii” fiind așadar un loc de întemeiere al căsătoriilor, locuitorii stabilind astfel legături între ținuturi montane, mai apropiate sau mai îndepărtate .

Iată și cam ce rol de liant etnic aveau nedeile organizate pe platouri muntoase, adunând locuitori dintr-o parte și alta a lanțului carpatic, sărbătorile pastorale devenind de socializare și schimburi ale căror obârșie, se pierd mult, în negura vremurilor.

Pe lângă nedeile „din vatra satului” deloc puține, începând de la Jieț, Maleia, Paroșeni, Merișor, Petroșani, Răscoala, Sălătruc, Lupeni, Dealul Babii, Uricani, Crivadia, Plopi, Bănița, trebuie să le nominalizăm, și pe cele care aveau loc în munți: Șureanu, Tulișa, Retezat, Lotru, Parâng, între care se află și cea de la Poiana Muierii, etc.

Mă bucur că am fost părtașă, alături de oamenii muntelui la acest eveniment, am fost ”adoptată ” de localnci,eu, un venetic crescut între patru pereți, la bloc, dar cu rădăcini, tot de la munte… cine spune că sângele apă, nu se face, așa este, chemarea muntelui a fost și este pentru mine, puternică.

Pentru că, nu uit copilăria mea la Cozia, Călimănești, când cutreieream munții alături de bunicul meu și verișoarele mele, acolo unde am aflat pentru prima dată povești despre eroii din războiae, la care au fost părtați strămoșii mei. Și sunt mândră de asta… de originile mele…

Nedeia din Poiana Muierii a început cu sjujba religioasă susținută sus , în troită, pe locul în care in 1947, ciobanii, s-au bătut între ei , pentru o femeie. Au rezultat doi morți, bătăușii au înfundat pușcăria … femeia, tot ea…

S-au împlicat în organizarea nedeii Asociația crescătorilor de animale din Muntele Sterminosu – Poiana Muierii, Parohia Ortodoxă Petrila-Cimpa, Schitul Ortodox Român Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul și Duminica Mironosițelor, și așqa cum e tradiția în Valea Jiului, bucatele servite invitaților, au fost pregătite de bărbați. Au întreținut atmosfera ansambluri artistice din Petrila, Petroșani, etc.

Mulțumim și lui Dumnezeu că ne-a dat o vreme frumoasă.. și mă bucură faptul că tradițiile și obiceiurile păstorale se păstrează încă vii, pentru că ele sunt chintesența neamului românesc și trebuie să fie păstrate neștirbite și de tînîra generație.

Tradiţia este aşadar chiar mai mult decât o seamă de virtuţi, este calea prin care să ne redescoperim demnitatea, prin care să ne afirmăm valoarea şi prin care să stăm cu capul sus. Un neam ca al nostru, care deţine o asemenea comoară, nu are voie să fie umil şi aplecat, indiferent cum ne-ar dori unii şi alţii. Tocmai de aceea, avem nevoie de tradiţii și obiceiuri, ca să ne aşezăm la locul ce ni se cuvine şi care, nu este mai prejos decât cel al altor neamuri. Ba chiar dimpotrivă…