Iubirea față de Dumnezeu înseamnă chiar învingerea agresivității

Un om este mai puțin agresiv atunci când sufletul său este pe primul loc căci, în acest caz, Dumnezeu este cel mai important pentru el.

Iubirea față de Cel de Sus înseamnă chiar învingerea agresivității. Cu cât noi îl iubim mai puțin pe Dumnezeu, cu cât ne închinăm mai mult la idoli, cu atât agresivitatea subconștientă devine mai puternică și, în consecință, aceasta lovește în sănătate și destin.

Prima poruncă biblică spune că Dumnezeu este unic și pe El trebuie să-L iubim mai mult decât orice altceva, pentru că El este tot ceea ce noi vedem, iar iubirea pentru Dumnezeu înseamă iubirea pentru tot, înseamnă unitatea absolută a tuturor lucrurilor. În acest caz, agresivitatea nu apare, pentru că ea apare atunci când eu protejez ceva de altceva. Prin urmare, agresivitatea înseamnă separare, concurență, lupta contrariilor, dar atunci când există un sentiment, o unitate interioară absolută, nu are loc distrugerea, ci colaborarea și dezvoltarea.

Prima poruncă spune că Dumnezeu este unic și totul vine de la Dumnezeu. Dacă eu știu că Cel de Sus este unic, atunci eu înțeleg că și binele și răul sunt de la Dumnezeu și atunci nu voi mai simți ură în momentul în care apare o anumită problemă, nu voi mai blama destinul dacă voi începe să am multe neplăceri, nu mă voi urî pe sine dacă voi greși cu ceva, deoarece Dumnezeu este unic și totul vine de la El, ceea ce înseamnă că nu este permis nici să-i urăști pe ceilalți, nici pe sine.

Înțelegerea corectă a poruncilor reduce agresivitatea. În momentul în care omul uită de prima poruncă, de faptul că iubirea față de Dumnezeu este mai presus de toate, acesta începe să se închine idolilor. Mai întâi, el se închină, de exemplu, la zeii păgâni, apoi la anumite valori și, în cele din urmă, începe să se închine corpului său și dorințelor sale, asemenea unui animal.

Cu cât o persoană uită mai mult de Dumnezeu, cu cât mai mult se închină la diverși idoli, cu atât mai repede sufletul său se umple de agresivitate și cu atât mai repede încep problemele.

De ce se spune în Vechiul Testament: „Să nu-ți faci chip cioplit”? În momentul în care Dumnezeu este unic pentru mine, atunci El este pe primul loc, iar eu și conștientul meu suntem pe locul al doilea, iar subconștientul, sufletul – pe primul loc. În acest caz, orgoliul nu mă va înăbuși și nu va naște agresivitate.

Însă, dacă există mulți zei, atunci eu încep să mă închin acelora dintre ei care corespund dorințelor mele. Dacă, de exemplu, eu vreau să cumpăr sau să vând ceva, atunci mă închin zeului comerțului; dacă doresc să fiu puternic, atunci mă închin zeului frumuseții și al puterii. Cu alte cuvinte, de fapt, eu nu mă închin zeilor, ci propriilor dorințe, iar rugăciunea mea către acești zei păgâni devine un mijloc de a mă întări și de a fi fericit.

Iată de ce închinarea la idoli este un cult religios, în care omul se află întotdeauna pe primul loc, iar abia apoi zeul căruia el i se închină. În religiile păgâne, omul este primordial, iar zeul este secundar. Deși omul îi recunoaște puterea și influența, el se pune pe sine și propriile sale interese pe primul loc, se roagă și aduce zeilor sacrificii, doar pentru a se îmbunătăți și a se întări pe sine, pentru a căpăta bunăstare, în aceasta fiind chiar esența idolatriei.”

S.N. Lazarev

Fragment carte ”Sănătatea omului”