Oficial Media

Știri din Târgoviște, Dâmbovița, România.

„Hamlet Mortuus Est” la Festivalul Babel: O reinventare îndrăzneață a lui Shakespeare în adâncurile psihicului uman (by Dieter Topp)

Un alt proiect nou al companiei independente ARTE FACTUM din Timișoara, România, a stârnit speranțe pentru ceva interesant și deosebit de neobișnuit după aclamatele „Monologuri ale Singurătății” din anii trecuți.

De data aceasta, echipa formată din Mona Donici (text) și Levente Kocsárdi (concept/regizor) s-a aventurat într-o nouă realizare shakespeariană.

După ce interpretările One Man/One Woman au făcut înconjurul lumii cu aclamații frenetice, echipa consacrată oferă ceva profund nou cu „Hamlet Mortuus Est” în acest program cultural extins și spațios al BABEL 25.

După intrarea în auditoriu, un coridor șerpuitor și spațios îi conduce pe vizitatori într-o adâncime subterană.

Aici îl întâlnim deja pe protagonist sub forma lui Levente Kocsárdi, aflat într-o căutare.
El rătăcește prin întuneric, bâjbâind fără să recunoască nimic anume. Apariția sa excentrică, plină de fragmente din ceea ce a trăit, continuă în spectacolul următor (în scenografia minimalistă a lui Mihai Donici), când el, și el gropar, scotocește prin rămășițele celor cufundați în istorie și își dă seama că un vierme și-a putut croi drum prin rămășițele oricui, bun, rău, cinstit sau dictator.

Ceea ce rămâne este pământul, un pământ lut cu care cei (ne)morți de mai târziu încearcă să-și umple găurile din corpurile lor. Fără succes. Kocsárdi se strecoară în rolurile celor care l-au modelat.

Mona Donici merge chiar mai departe, transferând și „uneori amintind de Beckett – mai puțin de Godot decât de ultima casetă a lui Krapp”. „Kocsárdi mânuiește două perechi de pantofi și ofrande votive în mijlocul recuzitei eclectice principale a unui sicriu, în timp ce jelește greșelile și oportunitățile ratate din viața sa”, potrivit criticului englez Jeremy Malies (Plays International & Europe, 1.2.2024).

„Dictatori ai trecutului și ai prezentului, Alexandru cel Mare sau Hitler, zac în mormintele lor, în timp ce dictatori precum Kim Jong Un, Erdogan, Orban, Lukașenko… sunt proiectați pe pereți ca un avertisment asupra exemplelor vii.

Mapping-ul video al lui Sebastian Hamburger pare să închidă actorii și spectatorii în curbura spațiului și să-i unească în acțiune: un Hamlet contemporan care (făcând aluzie la Rosencrantz și Guildenstern) vorbește despre obraznicia funcționarilor publici.

Împletirea multistratificată a textului lui Donici și a spectacolului/conceptului lui Kocsárdi este la fel de fascinantă, atrăgând publicul în acțiune cu inspirație.

Sergiu Cătană țese o tapiserie de zgomot cu sunet și muzică live, inundând piesa cu spațiu și timp.

„Producția este presărată cu… idei originale și, fără îndoială, am ratat multe altele. Dar ceea ce am prins a fost o piesă captivantă. Un Hamlet cu un singur personaj mai interesant decât ultima reprezentație a lui Eddie Izzard. Aici, cu un procent din buget și fără complicații, o lumină cu totul nouă este aruncată asupra piesei”, se entuziasmează Jeremy Malies (vezi mai sus).

Fie ca un răspuns larg din partea mass-media să ajute această piesă să ajungă în atenția festivalurilor internaționale. Merită!

Distribuie acest articol Oficial Media
Share