Conform legendei, o să avem o primăvară timpurie

Ziua ursului este sărbătorită în România și de către alte popoare europene la 2 februarie, la aceiași dată cu Ziua marmotei, marcată în zone din Statele Unite ale Americii și Canada.

Cei opt urşi bruni de la Grădina Zoologică din Târgu Mureş nu şi-au văzut umbra, vineri, după ce au ieşit din bârlog, de Ziua Ursului, semn că primăvara este aproape.

În ziua de 2 februarie este ziua ursului. Legenda spune că, la ieșirea din templu, Sfânta Fecioară Maria a fost speriată de un păstor care, urcat într-un pom cu coarne, imita ciripitul cucului. Aceasta i-ar fi ursit ciobanului să se transforme în urs, celebrei pasări să rămână veșnic solitară, iar pomului să înflorească primul și să dea rod ultimul.

Tradiţia spune că părinţii îşi ungeau copiii cu untură de urs ca aceştia să fie puternici şi sănătoşi, fiind convinşi că puterea ursului îi este dăruită pruncului.

De Stretenie iese ursul din bârlog. Se zice că dacă ursul îşi vede umbra. înseamnă că va mai dura până se va încălzi, aşa că se reîntoarce în culcuşul lui.

Bătrânii povestesc că puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului neobişnuit al ursului, numit Al Mare sau Martin.

Se zice că Sî-Martinii ar fi trei  la număr: Martinul de mijloc, cel Mare, pică mereu de praznicul Întâmpinării Domnului. În zilele Martinilor – din ajunul acestei zile sfinte până pe 3 februarie – țăranii nu muncesc pentru ca vitele să le fie ferite de gurile hulpave ale lupilor și urșilor. Fiindcă, nu-i așa?, românii îl numesc pe urs „Moș Martin”. Ursarii, de exemplu, odinioară colindau satele și îl îndemnau să joace, cântându-i: „Joacă bine,/Mă, Martine,/Că-ți dau pâne/Cu măsline,/Și inele,/Și mărgele,/Să te-mpodobești cu ele”.

Pe alte meleaguri, românii nu îi serbau pe Martini, ci pe Filipi: între 25 ianuarie și 2 februarie nici bărbații, nici femeile nu lucrau,  pentru a-și proteja vitele de primejdia lupilor.

Pentru a câştiga simpatia şi bunătatea ursului, oamenii puneau pe poteci vase cu miere şi bucăţi de carne. Puterea acestui animal este transmisă asupra oamenilor, în special asupra copiilor.

Tot în această zi , are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În Transilvania, bărbaţii merg să taie şi să lege via. Din crenguţele de viţă îşi împodobesc pălăriile şi fac o petrecere la care dezgroapă o sticlă de vin din anii trecuţi.

  Dacă noi românii îl avem pe Ăl mare, americanii îl cinstesc pe Phil, o marmotă

În fiecare an, pe 2 februarie, mii de oameni coboară pe Gobbler’s Knob din Punxsutawney, Pennsylvania, pentru a-l urmări pe Phil,  rozătoarea gigantică, ce face previziuni meteo  anuale în zorii zilei,  cu ajutorul „cercului său interior” – un grup de demnitari local, i care sunt responsabili cu planificarea evenimentelor , dar se ocupă de hrănirea și îngrijirea lui Phil însuși.

Phil nu și-a văzut umbra, anul acesta.  Asta înseamnă, conform legendei, că avem o primăvară timpurie.

Se crede că tradiția marmotei își are originea în anii 1800 și, de-a lungul timpului, a devenit un element de bază în cultura Americii.

Angella Dumitrascu

Distribuie acest articol Oficial Media