Calendarul zilei de 3 septembrie. În 1189 Richard I al Angliei (“Inimă de Leu”) este încoronat la Westminster

• 590: Începutul pontificatului Papei Grigore I.
• 1189: Richard I al Angliei (Richard “Inimă de Leu”) este încoronat la Westminster.
• 1653: Richard Cromwell devine Lord Protector al Angliei.
• 1730: Este ales pentru ultima dată un domn român – Constantin Mavrocordat – de către boieri.
• 1783: Tratatul de pace de la Versailles între Franța și Marea Britanie la sfârșitul războiului american de independență și respectiv dintre Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, vedeți Tratatul de la Paris (1783); Franța obținea teritorii în Marea Caraibilor și restituirea bazelor din Senegal și India, respectiv Regatul Unit al Marii Britanii recunoștea existența Statelor Unite ale Americii.
• 1791: Adunarea Națională adoptă Constituția care transformă Franța în monarhie constituțională.
• 1878: Nava britanică de pasageri SS Princess Alice s-a scufundat într-o coliziune pe râul Tamisa, cu carbonierul Bywell Castle; 640 de oameni au murit. Rămâne până în prezent cea mai mare pierdere de vieți omenești pe Tamisa.
• 1914: Giacomo della Chiesa devine Papa Benedict al XV-lea.
• 1914: Wilhelm, Prinț al Albaniei părăsește țara după doar șase luni, din cauza opoziției la domnia sa.
• 1919: Italia introduce votul pentru femei.
• 1939: Al doilea război mondial: Marea Britanie și Franța declară război Germaniei.
• 1941: La lagărul de exterminare Auschwitz, s-a folosit pentru prima oară gazul Zyklon B, inițial pentru exterminarea prizonierilor de război sovietici.
• 1953: A intrat în vigoare “Convenția Europeană a Drepturilor Omului”. Convenția a fost semnată la Roma, 4 noiembrie 1950.
• 1967: În Vietnamul de Sud, generalul Nguyen Van Thieu câștigă cu 38% din voturi, alegerile la președinția țării.
• 1967: În Suedia are loc devierea traficului de pe stânga pe dreapta (Högertrafikomläggningen).
• 1971: Qatar devine stat independent.
• 1976: Sonda cosmică americană „Viking 2” a atins solul planetei Marte.
• 1987: Într-o lovitură de stat în Burundi, președintele Jean-Baptiste Bagaza este îndepărtat de la putere de maiorul Pierre Buyoya.

Calendarul zilei de 3 septembrie. Nașteri

• 1499: Diane de Poitiers, metresa regelui Henric al II-lea al Franței (d. 1566)
• 1781: Eugène de Beauharnais, fiul lui Alexandre de Beauharnais (d. 1824)
• 1810: Paul Kane, pictor canadian (d. 1871)
• 1813: József Eötvös, politician liberal maghiar (d. 1871)
• 1851: Olga Constantinovna a Rusiei, soția regelui George I al Greciei (d. 1926)
• 1869: Fritz Pregl, chimist austriac, laureat al Premiului Nobel (d. 1930)
• 1875: Ferdinand Porsche, constructor german de automobile (d. 1951)
• 1905: Carl David Anderson, fizician american, laureat al Premiului Nobel (d. 1991)

• 

  Paul Kane, pictor canadian

• 

  Ferdinand Porsche, constructor german de automobile

• 

  Charlie Sheen, actor american

• 1918: Ada Zevin, pictoriță română de etnie evreiască (d. 2005)
• 1926: Irene Papas, actriță greacă
• 1936: Marina Voica, cântăreață din România
• 1937: Maria Ciobanu, solistă de muzică populară
• 1941: Serghei Dovlatov, scriitor rus (d. 1990)
• 1942: Al Jardine, muzician american (the Beach Boys)
• 1965: Charlie Sheen, actor american
• 1967: Valeriu Ștefan Zgonea, politician român
• 1976: Ashley Jones, actriță americană

Decese

• 1467: Eleanor a Portugaliei, soția lui Frederic al III-lea, Împărat Roman (n. 1434)
• 1658: Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei (n. 1599)
• 1747: Christine Louise de Oettingen-Oettingen, bunica maternă a împărătesei Maria Tereza a Austriei (n. 1671)
• 1869: Constantin, Prinț de Hohenzollern-Hechingen (n. 1801)
• 1877: Adolphe Thiers, istoric, politician și jurnalist francez, primul președinte al celei de-a III-a Republici Franceze (n. 1797)

• 

  Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei

• 

  Ivan Turgheniev, dramaturg rus

• 

  Timotei Cipariu, filolog și lingvist român

• 

  Elvira Godeanu, actriță română

• 1883: Ivan Turgheniev, romancier și dramaturg rus (n. 1818)
• 1887: Timotei Cipariu, filolog și lingvist român, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania, întemeietor al Societății “Astra” (n. 1805)
• 1981: Alec Waugh, scriitor englez (n. 1898)
• 1991: Frank Capra, regizor american (n. 1897)
• 1991: Elvira Godeanu, actriță română de teatru și film (n. 1904)
• 2016: Jean-Christophe Yoccoz, matematician francez, laureat Fields (n. 1957)

Sărbători

• Qatar: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței. (1971)

Calendarul zilei de 3 septembrie. 1189: Richard I al Angliei (Richard “Inimă de Leu”) este încoronat la Westminster.

Richard I (n. 8 septembrie 1157, d. 6 aprilie 1199), a fost rege al Angliei în perioada 1189-1199. Era cunoscut și sub numele de Richard Inimă-de-Leu datorită reputației sale de mare lider militar.

A fost al treilea fiu al regelui Henric al II-lea și al Eleonorei de Aquitania, fostă regină a Franței. Richard a fost fratele mai mic al lui William, Contele de Poitiers, Henric cel Tânăr și al Matildei a Angliei. Era, de asemenea, fratele mai mare al lui Geoffrey al II-lea, Duce de Brittany, Leonora a Angliei, Ioan Plantagenet și Ioan, Conte de Mortain (Ioan fără de Țară), care i-a succedat ca rege. Richard era fratele vitreg al Mariei de Champagne și al lui Alix a Franței. Adesea era descris ca fiind preferatul mamei sale, Eleanor de Aquitaine.

Primii ani

Deși născut la Palatul Beaumont, Oxford, Anglia, la fel ca și ceilalți Plantageneți, Richard a fost jumătate englez jumătate francez. Cînd părinții lui s-au despărțit, el a rămas cu mama sa în Franța. A moștenit ducatul de Aquitania în 1168 și comitatul Poitiers în 1172. În 1170, fratele său mai mare Henric a fost încoronat rege al Angliei ca Henric al III-lea în timpul vieții tatălui său. Istoricii l-au numit Henric cel Tânăr ca să nu fie confundat cu Henric al III-lea al Angliei, care a fost nepotul său.

Ca și frații săi, Richard a contestat frecvent autoritatea tatălui său. În primăvara anului 1174, la vârsta de 16 ani, Richard s-a alăturat fraților săi Henric și Geoffrey, într-o revoltă împotriva tatălui lor, încercînd să-l detroneze. Henric a trecut în Normandia și a invadat Poitou și Aquitaine, domeniile mamei lui Richard, pe care a luat-o prizonieră.^[2]

Richard s-a concentrat asupra rezolvării problemelor legate de revoltele nobililor din Aquitaine, în special pe teritoriul Gascogne. Domnia sa din ce în ce mai crudă a condus la o mare revoltă în 1179. Sperând să-l detroneze pe Richard, rebelii au solicitat ajutor de la Henric și Geoffrey. Punctul de cotitură a venit în primăvara anului 1179 la Valea Charente. Cetatea Taillebourg era bine apărată și considerată impenetrabilă. Castelul era înconjurat de o faleză pe trei laturi și de un oraș pe cea de-a patra latură. Locuitorilor cetății le era atât de frică de Richard încât au renunțat la siguranța castelului și l-au atacat pe Richard. În două zile, Richard a reușit să cucerească castelul și a câștigat o reputație de comandant militar.

Irascibil, schimbator și generos, Richard își caută modelele în vechea cavalerie. Richard a fost viteazul cavaler care lipsea creștinătății devenite cinică și calculată. Cu el, cruciada și-a redobândit strălucirea, în lipsa unei victorii durabile.

El a devenit un exemplu pentru toți fiind primul care a devenit cruciat după anunțarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Richard nu se simte deloc englez. El este, înainte de toate, un cavaler normand care știe să mânuiască lancea pe câmpul de luptă. În realitate, el nu a petrecut în Anglia decât câteva luni, spre sfârșitul domniei sale. Pentru moment, datoria îl cheamă spre Țara Sfântă. El îl convinge pe prietenul și rivalul său Filip al II-lea, rege al Franței, să pornească în cruciadă. Împăratul Germaniei, Frederic Barbarossa, nu poate să facă altceva mai bun decât să devină, la rândul lui, cruciat.

Încoronat rege la treizeci de ani, Richard conduce, în mod firesc, cea de-a treia cruciadă: Filip nu are decât douăzeci și trei de ani, iar Frederic Barbarossa s-a înecat în mod stupid într-un râu din Turcia. Richard ahtiat după mașini de război și expert în atacuri asupra locurilor întărite, cucerește într-o săptămână Saint-Jean-d’Acre, pe când Filip al II-lea bătuse pasul pe loc timp de șase luni. Conducerea cruciadei îi revine în întregime atunci când regele Frantei, dezamăgit că nu dobândise nici un laur din această aventură cavalerească, se retrage și se întoarce în țara sa, pretextând că ar fi fost bolnav.

Richard a recucerit coasta Palestinei, dar nu și Ierusalimul. Saladin, generos, acordă liberă circulație pelerinilor în Orașul Sfânt. Supărat că nu s-a putut acoperi de glorie în Palestina, la fel ca Richard, Filip al II-lea îl ajută pe Ioan fără de Țară să-i ia coroana lui Richard, luat prizonier în Germania pe când se întorcea din Țara Sfântă. Contra unei răscumpărări adunate în urma presiunii exercitate de popor, în fruntea căruia s-a aflat Robin Hood (zis și “Robin al Codrilor”), Richard își reia tronul și îl atacă imediat pe regele Franței. După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges. La ultimul asediu din viața sa, Richard este lovit de o săgeată. Rana nu era mortală dar a fost prost îngrijită și după o săptămână s-a instalat septicemia care a provocat moartea. A fost îngropat la catedrala din Rouen dar revoluționarii francezi i-au distrus mormântul în 1789. În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie, inima lui Richard Inimă de Leu. Proprietățile lui Richard au fost de fapt proprietățile Angliei din Franța și au constituit unul dintre motivele războiului de 100 de ani.

După cunoscuta legenda a lui Robin Hood, se spune că Robin ar fi luptat 5 ani (1187-1192) în garda personală a regelui la Acra.

wikipedia.org

Oficial Media

Distribuie acest articol Oficial Media