Despre cea mai mare putere a lumii: presa!

În politică, presa poate înălța un partid sau îl poate ”îngropa”, la fel cum se întâmplă și în cazul politicienilor. Mass-media îi poate ridica la rang de semizei sau îi poate scoate din circuitul politic pentru totdeauna.

Cine crede că poate trece de mass-media, cine are impresia că a exercitat independent o acțiune de succes, se înșeală amarnic. În momentul de faţă informaţia reprezintă o forţă şi un factor care modifică politica, economia şi strategia socială în cadrul cărora se produce o schimbare. Este suficient să priviți scena politică românească din ultimii 10 ani și veți detecta influența mediatică din fiecare campanie electorală. Cine a fost susținut cu majoritatea mijloacelor de informare în masă, a câștigat fie ca individ, fie ca grupare politică.

Majoritatea electorală = majoritatea mass-media

Astăzi ca să ai majoritatea electorală trebuie să ai de partea ta majoritatea mass-media. Dacă în anii 80-90 televiziunea avea cea mai mare pondere mediatică, acum internetul oferă o gamă extinsă a instrumentelor de comunicare.

Facebook nu mai este doar o platformă socială. El oferă alternative politice și sociale prin diseminarea articolelor de presă sau a mesajelor unor lideri de opinie. Deși nu intră la categoria ”presă”, platforma socială poartă un atribut superlativ în mass-media. Sugestiv, termenul „mass-media” asociază cuvântul din limba latină „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass” (masă, număr foarte mare de oameni). Vezi și diferența dintre semnalele emoționale autentice și codurile strategice!

Vei avea atâtea voturi câte mâini arată presa că ai strâns

Aud adesea un citat electoral, cum că ”vei avea atâtea voturi câte mâini ai strâns”. În mare parte este fals. Dacă presa nu a scris despre asta, dacă nu există imagini diseminate de către mijloacele media, nu contează miile de mâini strânse. În acest caz este posibil să te voteze doar familia ta. Dar dacă factorul mediatic evidențiază textual și vizual că ai stat printre câteva zeci de cetățeni, acele zeci se pot transforma în zeci de mii. Prin diseminare, prin persuasiune și influență, totul se multiplică, în raport cu  gradul de susținere al grupurilor mass-media sau/si al liderilor de opinie neafiliați politic.

Presa este percepută ca o sită care cerne adevărul de fals

Sociologia comunicării ne învață că mentalul colectiv este racordat la ”a patra putere în stat”. Asta se datorează faptului că cititorul uzează de mass-media ca de o sită care cerne realitatea de fals. Presa este considerată că nu preia aceste mesaje aşa cum au chef guvernanţii, parlamentarii, sau alţii care le produc. Media le filtrează, le evaluează, le selectează, le ierarhizează şi, nu în ultimul rand, le sancţionează. Vezi:  STRATEGIE IDIOATĂ http://oficialmedia.com/psd-dambovita-campanie-haotica-strategie-idioata/

Sigur că aici se poate interpreta pe un spațiu extrem de larg despre manipularea cu efect pozitiv și cea cu efect negativ. Însă materialul de față nu emite verdicte și nu gestionează măsurile și direcțiile BINE-RĂU. În comunicarea de control domină ”a vrea” și începe de fapt relația comunicațională de manipulare pentru atingerea unui scop. Mesajul dintre emițator și receptor este o propagandă sau o publicitate.

Misterele comunicării

Vezi -la nivel mondial- campania despre bombardarea Liublianei urmată de independența Sloveniei.  De asemenea, atacul asupra turnurilor gemene și mesajele emoției create, urmat de ”invadarea” unor țări arabe. La nivel național, vezi mineriadele, mesajele despre comunism, incendiul Colectiv, protestele de la 10 august. Mai nou – descrierea proprietăților lui Liviu Dragnea. Mesajele cu imaginea de dictator a acestuia, urmată de condamnarea într-un dosar fad, pe baza emoției receptate anterior. Noi avem și un proverb în acest sens: ”dacă trei oameni îți spun că ești beat, te duci și te culci”. Nu a luat nimeni în considerare că individul nu este beat, ci doar faptul ca asta s-a afirmat de 3 ori. Persuasiunea mass-media poate fi extrem de dură în atingerea țintei.

Receptorul are nevoie de sunet și culoare. Are nevoie să-și încarce egoul cu propriul crez sau propria nevoie, fapt care duce lesne la răspunsul favorabil transmis de emițător. Putem vorbi despre o acțiune sau un individ, despre o traiectorie emisă prin diverse mesaje. În speță, instalarea unui guvern sau a unui președinte. Publicul țintă nu distinge realitatea de fals ci aplică teoria majorității.

Într-un articol recent subliniam capcanele în care cade o parte din consumatorii media, referitor la cele enunțate mai sus: ”Este de ajuns să-i urmăriți cum se luptă între ei scoțând la iveală amante, orgii sexuale, mașini de zeci de mii de euro, case cât casa poporului* -care e tot a lor, dixit!-, afaceri ilegale. Dar știți ai cui sunt banii lor? Ai voștri. Iar voi stați cu telecomanda seara la știri apărând câte una din găști de parcă v-ați uita la Barcelona cu Real Madrid.” Articolul integral îl puteți citi aici: Suntem condusi de niste zănatici…http://oficialmedia.com/suntem-condusi-de-niste-zanatici-care-au-supt-tot-ce-se-putea-de-la-tara-asta-politicianul-dambovitean/

Presa – Câinele de pază al democrației?

Majoritatea conflictelor politice și/sau manifestaţiilor, stările tensionate din rândul diverselor categorii sociale, toate sunt însoţite de elementul informațional. Nu degeaba presei I se mai spune și ”câinele de pază al democrației”. Mass-media joacă un rol important, prin utilizarea anumitor modalităţi, de mediere şi rezolvarea situaţiilor de criză, dar există și companii media care creează situații de criză. Despre acestea din urmă nu știm dacă au ca scop paza democrației, a libertății și a drepturilor esențiale ale omului.

În comunicarea de masă, transmiterea mesajelor se realizează cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii prin intermediul mass-media: ziare, reviste, broşuri, afişe, prospecte, radio, televiziune şi nu în ultimul rând, însă cu cea mai mare eficienţă şi cu cel mai pronunţat impact la public, Internetul. Acum este suficient să ai un blog de autor, să fii un ”influencer”, ca să amplifici un mesaj de o mie de ori. Așadar presa instalează președinți sau dărâmă guverne.  Nu contează câte mâini ai strâns ci câte a spus massmedia că ai strâns. Cine deține majoritatea instrumentelor de comunicare, cine deține majoritatea volumului de informare în masă, deține de fapt, puterea.

Cristi Iordache

călător pe la reviste pe la câteva edituri “…spunea mama: fluturii făceau curte florilor şi-atunci am mişcat prima dată, apoi zi de zi pântecu-i zvâcnea aşa cum ţi se zbate ochiul stâng. când m-am născut căzuse bruma. eu n-am vrut sa ucid fluturii” în rest, căţărare liberă

Distribuie acest articol Oficial Media