Oficial Media

Echipa unui ziar nu este formata doar din redactori, ci mai ales din cititorii săi!

Di Trevis- Richard al III-lea- Teatrul Tony Bulandra Targoviste (partea a II-a)

di5

Partea a II-a

OM: Am remarcat din ce ați spus mai devreme, că pentru dumneavoastră Richard nu este un om rău, ci este un om care se apără prin atac. Am dreptate?

DT: Este un om rău, însă nu este malefic. În atac, el găsește o modalitate de a se apăra, de a supraviețui. În fond, există unele persoane care consideră că singura modalitate de a se apăra este prin a ucide. De asemenea, de fiecare dată când am sugerat să se facă Richard al III-lea, eram întrebată cum pot să fac Richard al III-lea, în condițiile în care a doua scenă prezintă momentul în care el seduce o femeie pe al cărui socru și soț i-a ucis în bătălie. Așadar, mă întrebau cum pot face Richard al III-lea, pentru că nimeni nu ar crede că poți seduce o femeie care suferă atât de mult. Dar se întâmplă să stiu, pentru ca am o prietenă care a trecut printr-o situație similară; si o femeie care se află într-o cruntă suferință este foarte vulnerabilă în fața erotismului. Și, de asemenea, cunosc eu însămi cât de puternica poate fi atracția sexuală pentru o persoană pe care nu o consideri foarte atractivă.

VARIANTA IN ENGLEZA

OM: Ne-ați putea povesti despre o situație care v-a întristat foarte tare, ce v-a făcut foarte mult să suferiți în experiența de lucru cu piesa Rchard al III-lea, la Târgoviște? Ce demoni ies la iveală în timp ce lucrați la piesă?

DT: Nu, demonii nu apar în momentul în care lucrez. Aș avea demoni dacă nu aș lucra. Nu pot avea drame, pentru că eu îndemn oamenii să joace în propriile mele drame. Aceasta este sarcina mea.

OM: Atunci ne puteți spune un moment care v-a făcut foarte fericită în colaborarea cu Teatrul din Târgoviște?

DT: Aș putea spune că iubesc să lucrez cu toți actorii mei și am foarte bune relații cu toate tinerele femei cu care lucrez și cu întreaga companie, desigur. În cazul de față, starea de fericire nu a fost atât de pregnantă și cred că a fost influențată de prezența temelor reflectate în piesă: teme dificile, întunecate și așa mai departe. Dar a fost o încântare enormă să colaborez cu actorul care joacă acest lung și dificil rol. Am făcut piesa pentru actor. Când l-am întâlnit pe Liviu (Pintileasa) am simțit că este un posibil extraordinar Richard al III-lea. Am trăit cu un actor pentru o perioadă îndelungată de timp și ar fi putut fi un Richard al III-lea minunat, dar a decis să urmeze calea filmului la Hollywood. Însă am simțit că pot realiza cu adevărat Richard al III-lea cu Liviu și aceasta este așa o relație de intimitate. Nu una de natură sexuală, sau una erotică, ci o relatie a minții. Și acest tip de relație este minunata cu un actor. Atunci nu doar actorul are șansa să joace rolul, dar tu reușești să fii parte a unei minunate și creative conversații care se derulează pe o perioadă îndelungată de timp. Și relația dintre un regizor și un actor este foarte complexă, nu? Se asemănă cu iubirea, am putea spune că este o iubire impersonală, dacă ne-am putea imagina că există un asemenea tip. Aceasta este ca relația dintre un analist și un pacient. Este impersonală.

di trevis teatru

OM: Conform spuselor dumneavoastră, ați făcut piesa pentru Liviu?

DT: Bineînțeles că am fost încântată de toți actorii. Iar Liviu nu poate juca piesa pe cont propriu, fără ceilalți actori. Dar oricum, el este un foarte mare actor și va fi un foarte mare actor român, dacă si românii îi vor permite. Face parte dintr-o minunată clasă de actori. M-ați întrebat dacă este un moment care și-a lăsat amprenta asupra mea în timpul piesei, însă vă voi lăsa să ghiciți. Este un moment în Richard al III-lea când Liviu pur și simplu se uită la cineva, cu o secundă mai mult decât ai privi în mod normal o persoană. Și este un moment de o așa genialitate, încât de fiecare dată când îl urmăresc spun „Nu este un actor minunat? Ai văzut cum s-a uitat?”
De asemenea, în Richard al III-lea am inserat o scenă care nu aparține lui Shakespeare, ci unui scriitor apărut mai târziu după Shakespeare, pentru că sunt fascinată de această relație erotic-sexuală pe care un bărbat precum Richard o poate avea, și este o scenă în care el întreține relații sexuale cu Anne. Așadar, pentru această scenă am făcut două exerciții cu actorii. Un exercițiu consta în susținerea greutății corpului unul altuia, neștiind când va cădea partenerul. Am făcut exercițiul, însă fără a vorbi. Prin al doilea exercițiu, actorul trebuia să ridice trupul partenerei și să îl așeze la loc. Și a mai fost rostogolirea. Doi oameni care nu se cunosc absolut deloc și te gîndești oare cum aș putea crea scena? Deci i-am pus să se rostogolească, precum doi copii, fără a aduce în discuție vreun cuvânt legat de sex. Nu sunt interesată să văd scene de sex pe scenă.

OM: Dacă se întâmplă să existe în piesă o stare de fericire și de tristețe, sunt ele tratate armonios, ca un echilibru?

DT: Nu, ele nu se află în armonie. De altfel, sunt de părere că oricine este cu adevărat creativ nu se află într-o stare de echilibru.

OM: Cu toate acestea, nu ne-ați oferit răspunsul concret cu privire la momentele de fericire/ de tristețe pe care le-ați experimentat pe parcursul pregătirii piesei, ceea ce mă duce cu gândul că vă aflați într-o zonă de echilibru.

DT: Există în japoneză un cuvânt încântător care înseamnă “nici nu, nici da.” De fapt, un prieten bun de-al meu obișnuia să-mi spună că pentru a trăi, o persoană nu trebuie să fie prea disperată sau prea extaziată, ci trebuie să încerce să găsească acel punct de luciditate și să se mențină pe acea direcție, iar mie mi-a luat destul de mult timp să înțeleg acest lucru. Eram actriță și atât de pasională, aveam ceea ce se poate numi „darul lacrimilor” și puteam fi foarte, foarte tristă, foarte depresivă, foarte în agonie și alte stări asemănătoare. Dar sunt atâtea lucruri pe care le poți face în viață și în loc să mă aflu pe scenă să le joc, am obținut o imagine intelectuală a acestor trăiri pe care, în calitate de regizor, încerc să le transpun în piesele mele. În acest mod îmi găsesc echilibrul.

Citeste si PARTEA I

Cristi Iordache & Oana Grigore

Traducere: Roxana Iordache

 

Distribuie acest articol Oficial Media
Share