Doctor Crina Vereș: De ce apare cancerul la copii? Legătura dintre șocurile emoționale și boală
Doctor Crina Vereș: De ce apare cancerul la copii? Legătura dintre șocurile emoționale și boală. Doctor Crina Vereș este unul dintre principalii promotori ai Noii Medicini Germanice din România, fondată de medicul Ryke Geerd Hamer, susținând cursuri și seminarii despre autovindecare și legătura dintre șocurile emoționale și boală.
- Șocul Biologic (DHS): Ideea că orice boală este declanșată de un conflict emoțional neașteptat și traumatizant.
- Cele 5 Legi Biologice: Susțin că boala nu este o eroare a naturii, ci un „program biologic cu sens” menit să ajute individul să supraviețuiască unui conflict.
- Faza de vindecare: Multe simptome (cum ar fi inflamația sau febra) sunt interpretate ca semne că organismul se vindecă după rezolvarea conflictului psihic.
Extras din interviul acordat de medicul Crina Vereș. De ce apare cancerul la copii?
În mod normal nu ar trebui să apară la aceste ființe care nu au personalitate. De ce apare cancerul? Pentru că la adulți funcționăm în baza unor legi. Prima lege de medicină germanică spune că ar trebui să existe un conflict înainte să apară o boală, un cancer. Acest conflict de fapt este între așteptările noastre și felul în care deja se manifestă realitatea.
Cancerul este o manifestare la nivelul corpului a unor programe. De fapt un cancer este un program biologic cu sens. Ce înseamnă asta? Că el este comandat de creier să se adapteze la realitate. Mai exact, ca să apară un cancer trebuie să existe o contradicție între ce aștepți tu de la realitate și ce se manifestă de fapt. În 40 de secunde din momentul în care tu ești în contradicție cu realitatea și nu poți să accepți realitatea așa cum este ea. De exemplu, femeia este părăsită de bărbat, este foarte dificil uneori să se împace cu această idee. Ne moare o ființă dragă, pierdem pe cineva, pierdem un examen, avem anumite așteptări, anumite frici, pe care nu reușim să le gestionăm. În momentul în care nu reușim să le gestionăm și se întrunesc 3 criterii, să presimțim acest lucru în solitudine, adesea cancerul este făcut de către persoanele care nu reușesc să-și exprime aceste conflicte, nu reușesc să vorbească despre ele, nu consideră că există o rezolvare relevantă, adică ei nu au resurse să facă față acestei situații și apare brusc și pe nepregătite. Nu ne așteptam ca o astfel de situație să apară, o criză în viața noastră.
Când aceste 3 criterii, solitudine, bruschețe și lipsa rezolvării relevante se întrunesc, ceea ce este posibil când omul are o anumită personalitate deja structurată, putem vorbi despre formarea unui releu la nivelul creierului. Acest releu are rostul de a ne ajuta să rezolvăm acest conflict, tocmai ca să devenim adaptați la realitate.
Cum face asta? În funcție de conținutul a ceea ce se găsește în psihicul nostru, noi vom avea un anumit organ afectat și un anumit releu în creier. De exemplu, în raport cu aceeași situație, 10 oameni dați afară de la serviciu, fiecare dintre ei va face un cancer la un organ diferit pentru că percepția lor asupra evenimentului este diferită. Unul zice ”nu pot să diger așa ceva”, va face un cancer de stomac, unul face resentimente și va face un cancer renal. Cineva se teme că va muri de foame și atunci va face un cancer hepatic, că nu mai are cu ce să-și hrănească familia. Toate astea nu sunt întâmplătoare. Dacă de exemplu jobul era unul de familie și apar resentimente și certuri între membrii familiei din cauza acestui serviciu, se poate face un cancer pancreatic, mai ales când apare și o stare de lehamite față de ceilalți membri ai familiei care nu s-au ridicat la înălțimea aștepărilor noastre. Ei bine, așa apare cancerul. Acel releu care să ne adapteze. Din punct de vedere medical noi numim cancer apariția la microscop a unor celule pe care noi le numim celule maligne sau modificate genetic. Ei bine, o să vedem că modificarea genetică nu este întămplătoare. Ea este la solicitarea creierului.
De exemplu cineva face o frică de moarte. Din releul din creier care controlează plămânul, o să solicite celulelor pulmonare, atunci când ele mor, să genereze noi celule pulmonare dar mult mai adaptate. Celule care să știe să obțină de până la 30 de ori mai mult oxigen. În natură asta este evident, dacă pisica aleargă după soricel, el știe că în 5 minute dacă îl prinde pisica îl mănâncă și gata. Dacă scapă, se alege practic cu un mic cancer pe care reușește să-l gestioneze. Nu știe soricelul că face cancer, însă biologicul lui, ca să-l adapteze la realitate, fuga de pisică, are nevoie de mai mult oxigen, are nevoie de mai mult sânge. Ce face? Solicită pompa cardiacă să-i producă mai mult sânge, adică necrozează brusc coronarele tocmai ca să obțină mai mult sânge. La nivelul pulmonar, solicită acele celule care fac de 30 de ori mai mult oxigen. Cum să înțelegem asta, este că fiecare celulă din corpul nostru, fiecare organ, are o anumită durată de viață. Celulele de intestin trăiesc 3 zile, hematiile 120 de zile, celulele din piele 28 de zile. Se numește moarte celulară programată. O vedem încă în perioada intrauterină, când pe la patru-cinci luni încep să se resoarbă acele interdigitații pe care le avem și care ne-ar fi adaptat la un mediu acvatic. Dar atâta timp cât noi suntem oameni și trăim într-un mediu terestru, prin moarte celulară programată ele se resorb. Ei bine, corpul știe de această moartă celulară programată și în cele 5 minute cât fuge pisica după șoarece, plămânii lui vor genera celule noi, timp de 5 minute, care să facă de până la 30 de ori mai mult oxigen. Aceste celule nu apucă să crească cum se întâmplă în cazul omului care generează o frică de moarte, o frică de un diagnostic. Și ele cresc foarte mult și ajung să stranguleze bronhiile, ceea ce noi vedem din punct de vedere medical ca si noduli pulmonari, adică acel cancer pulmonar.
Asta este valabil atâta timp cât suntem într-o situație conflictuală doar pentru organele care sunt răspunzătoare de digestie, de respirație și de reproducere. Acele organe care se ocupă de protecția noastră, de imaginea noastră personală, de sexualitate și de teritoriul nostru, vor face cancer abia după ce noi am rezolvat situația conflictuală.
Un cancer osos apare atunci când cineva face o devalorizare de sine
Un cancer osos la nivelul genunchiului la un sportiv, nu apare la faza în care el este în conflict. Dacă pierde echipa un meci de fotbal din cauza lui, osul începe să se demineralizeze și să mănânce celulele de la nivelul genunchiului. În momentul în care următorul meci este câștigat datorită lui, diferența între așteptări, nu se aștepta nici să câștige, nici să piardă meciul, din cauza lui, în momentul în care se câștigă meciul, el își rezolvă acel conflict de stimă de sine, de nivel de performanță, care afectează genunchiul și practic începe osul să aducă tot mai multe celule. Dar asta se face cu durere, deoarece se decolează periostul, e structură foarte bine inervată care dă dureri mari și abia atunci merge omul la medic și zice. ”mă doare foarte tare genunchiul”. Și dacă medicul îi face o radiografie și constată că periostul este decolat, zice ”aha”, ai cancer la genunchi. Și de acolo, începe să-i facă amputație, citostatice, raze, protocolul pe care îl știm cu toții.
Însă, dacă am lăsa în pace acest copil, această persoană care tocmai și-a rezolvat un conflict de devalorizare de performanță, se poate merge până la o impotență funcțională. Adică, dacă conflictul a fost foarte mare, rezolvarea a fost câștigarea meciului, a creat o discrepanță foarte mare între cele două realități. Începe să se simtă foarte bine, foarte grozav și atunci natura îi face un genunchi mult mai adaptat, adică mult mai mare. Dar pentru că osul este foarte puțin vascularizat, are nevoie de mai multe vase de sânge și atunci împrumută sânge de la structurile din jur, mușchi, și la un moment dat se creează ca un fel de amalgam și zicem că de acolo nu mai alege nimeni nimic. Însă natura este foarte inteligentă și în timp, în jur de 9 luni jumate, îi va reface toate structurile înapoi, după ce își termină de generat acea masă conflictuală. El a generat o masă conflictuală când a făcut devalorizarea de sine, generează o rezolvare, un os mult mai puternic care să fie adaptat la cele două realități, la o stimă de sine scăzută și la o imagine foarte înaltă.
La același eveniment putem să ne uităm în feluri diferite ca si indivizi diferiți. Însă, în raport cu aceeași situație, pierderea unei ființe dragi, putem să generăm cancere multiple și ăsta a fost și cazul soției doctorului Hamer care a descoperit aceste legi.
În momentul în care fiul lor a fost împușcat, a generat cancere multiple și a decedat în scurt timp. A făcut un cancer de sân pe conflict de pierdere, cancer ovarian, multiple cancere, deoarece fiul reprezenta motivația sa de a trăi. Dacă reușim să ne adaptăm la realitate, prcatic intrăm într-o fază de rezolvare a conflictului, ceea ce nu înseamnă neapărat rezolvarea cancerului, pentru că așa cum spuneam, cancerele legate de imagine personală, de stimă de sine, teritorialitate și sexualitate, sunt cancere care apar după ce am rezolvat conflictul.
Din asta ne dăm seama că există două faze ale fiecărei boli. Faza când suntem în conflict și faza de rezolvare a conflictului. Cum ne dăm seama în care fază suntem?
În faza activă avem extremitățile reci, nu putem dormi, nu avem poftă de mâncare, pentru că natura se străduie să ne ajute, să rezolvăm cât mai repede conflictul pentru că nu putem supraviețui la nesfârșit cu aceste conflicte. Cum ziceam, pentru șoricel este adaptativ să fugă 5 minute după pisică, pentru că deși 600 de milioane de celule mor în fiecare secundă și 600 de milioane se nasc, la un moment dat acea frică de moarte ajunge să genereze un nodul care strangulează bronhiola. Dacă tot plămânul este plin de astfel de noduli, la un moment dat nu mai ai masă pulmonară care să respire eficient. Chiar dacă tu zici ”mi-e frică de moarte”, apropo de un diagnostic de cancer, pe care îl luam ca pe o sentință la moarte. Noi nu încetăm să ne mai temem de moarte din acel moment. Nu mai avem 5 minute cât stă șoricelul în ipostază de frică de moarte, ci avem zile în sir, luni de zile, ani până când nu mai avem masă pulmonară capabilă să respire.
Practic după ce afli diagnosticul de cancer, generezi din cauza fricii, celule pulmonare specializate care să facă de până la 30 de ori mai mult oxigen și practic asta generează cancer în continuare. Și în momentul în care tu încetezi să te mai temi de moarte, culmea, proliferarea celulelor încetează și atunci începe faza de vindecare în care apar microbii, mănâncă tumoarea, expectorezi, vin bacilii tuberculoși pe care noi dacă suntem vaccinați nu prea îi mai avem și atunci nodulii rămăn pe loc din păcate, sau ai nevoie de vitmaina B17, adică de sâmburi de caise, sau orice plantă foarte amara, pentru că ele nu fac decât să genereze o otrăvire a tumorilor. Și practic ele se prăbușesc, și dacă tușești și expectorezi, se colabează pereții la caverna care s-a creat și ai din nou masă pulmonară. Altfel aerul ăla acolo nu te lasă să respiri normal. Asta pentru cancerul pulmonar.
Dar la copii, ei pot să facă o frică de moarte în diverse situații când părintele îi spune ”dacă nu faci cutare lucru, te omor”, sunt foarte mulți copii bătuți de părinți, care ajung în urgențe foarte traumatizați, nu de leziunile fizice, cât de limbajul pe care îl au părinții. Sunt mulți copii care fac cancere pulmonare când părinții îi sperie că îi omoară.”
Date de Contact
Scurte date biografice:
Dr. Crina Veres – Terapeut si Conferentiar International, are experienta in autovindecare in urmatoarele afectiuni:
* Leucemie acuta (1998), Anemie feripriva grava(1999), Spasmofilie si crampe extrem de dureroase(2000)
* Fractura de coloana vertebrala lombosacrata, Paralizia membrelor inferioare si traumatism craniocerebral post accident rutier grav(2003), Sinuzita cronica(2003)
* Bronsita cronica(2004), Alergie cu edem facial si glotic/soc anafilactic repetat(2007), adenocarcinom rectosigmoidian cu metastaze ganglionare inghinale si axiale, hepatice si osoase(2007). IN ACESTI ANI S-A AUTOVINDECAT DEFINITIV SI SE BUCURA DE O STARE DE SANATATE DEPLINA.
EXPERIENTA DR. CRINA VERES
* Peste 12 ani de conferinte interne si internationale cu sustinere de lucrari pe teme de vindecare si sanatate;
* Peste 13 ani de studiu si practica in cancer si boli grave;
* Peste 15 ani de studiu si practica in domeniul nutritiei si fitoterapiei (cu multiple atestate internationale, universitare si nu in ultimul rand de la vindecatori autohtoni sau de medicina samanica);
* Peste 18 ani de studiu si practica in medicina alopata;
* Peste 19 ani de studiu si practica in terapie sistemica de cuplu si copii;
* Peste 25 ani de studiu si practica ,stiluri externe si interne bazate pe disciplina mintii si a trupului;
—
”Oamenii ar vrea ca binele să li se întâmple, să li se ofere de-a gata, fără ca ei sa facă ceva pentru el. Ori așa ceva nu se poate! Nimic nu se face fără noi, fără participarea noastră. Starea de bine apare abia după ce am experimentat starea de rău. Abia după ce am văzut ce nu ne place, ce ne doare, ce ne face să suferim, abia atunci înțelegem că nu mai vrem și începem să ne căutam binele. Insă binele îl găsim doar în legatura noastră cu creatorul, cu Dumnezeu.” http://oficialmedia.com/de-ce-au-oamenii-nevoie-de-repere/
