Nedeia de la POIANA MUIERII- la confluență de hotare

Ieri, ne ridicarăm IA,
Sus, în slăvi, în România,

Sus la munte, în Poiană

Ascultară- m și-o jiană

Pentru eroi fost-a pomană.

Bucatele de la țurcană

Tocaniță de-aia bună

Laptele de la bâdână.

Un jinars de prună, bun

Oferit de omul bun .

Sus la munte se-adunară

Gospodari din- treaga țară.

În Poiana Muierii, la confluența a patru județe, Alba, Gorj, Sibiu, Hunedoara de ziua Sfântului Ilie, s-au întîlnit români din toate colțurile țării, păstori, primari, rideri, turiști din toată lumea…

Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă.

Niciunde nu regăsim de exemplu, urma dacilor precum în aceste tradiții de a prepara laptele și produsele tradiționale , decât acolo sus, în vîrf de munte, în care putem citi demnitatea şi vigoarea neamului. Neamul românesc este o comunitate de sânge, tradiţii, spaţiu şi destin… iar individul este încadrat în familie şi neam prin sânge, tradiţie şi destin. Aceste legături nu le poate rupe nimeni decât rupând legile fireşti. Și tradiţiile populare sunt ADN-ul unui popor sănătos spiritual. Tradiţia este aşadar chiar mai mult decât o seamă de virtuţi, este calea prin care să ne redescoperim demnitatea, prin care să ne afirmăm valoarea şi prin care să stăm cu capul sus. Un neam ca al nostru, care deţine o asemenea comoară, nu are voie să fie umil şi aplecat, indiferent cum ne-ar dori unii şi alţii.
Tocmai de aceea avem nevoie de tradiţii și obiceiuri, ca să ne aşezăm la locul care ni se cuvine şi care nu este mai prejos decât cel al altor neamuri. Ba chiar dimpotrivă…
Mă bucur că am fost părtașă, alături de oamenii muntelui la acest eveniment, am fost ”adoptată ” de localnici,eu, un venetic crescut între patru pereți, la bloc, dar cu rădăcini, tot de la munte…

cine spune că sângele apă, nu se face, așa este, chemarea muntelui a fost și este pentru mine, puternică.
Pentru că, nu uit copilăria mea la Cozia, Călimănești, când cutreieream munții alături de bunicul meu și verișoarele mele, acolo unde am aflat pentru prima dată povești despre eroii din războaie, la care au fost părtași strămoșii mei. Și sunt mândră de asta… de originile mele…
Nedeia din Poiana Muierii a început cu sjujba religioasă susținută sus , în troită, pe locul în care in 1947, ciobanii, s-au bătut între ei , pentru o femeie. Au rezultat doi morți, bătăușii au înfundat pușcăria … femeia, tot ea…
Din cronicile vremii, tradiția organizării acestei nedei se pierd în negura timpului de pe la 1490.

Din 2012 s-a reluat organizarea acestei tradiții.
Gazda gospodarul locului Tiric, și-a servit oaspeții cu tocană de oaie și balmoș, pregătit chiar acolo la fața locului.

Și l-au ajutat Primăria și Consiliul local Petrila și primarul Vasilică Jurca. Au fost prezenți la eveniment primarul din Voineasa și Șugag.
Iar formații folclorice din Valea Jiului și de la Novaci au încântat pe toți cei prezenți cu dansuri și cântece pastorale.
Cei mai aplaudați artiști au fost cei pregătiți de profesorii Jana și Tibi Coconeţ.

Dar, toate ansamblurile care au evolut la nedeie merită aplauze pentru că sunt păstrători ai tradițiilor și obiceiurilor milenare, care se păstează încă vii și sunt prezentate de copii și tineri. Ele reprezintă chintesența neamului românesc. Și fără aceste tradiţii nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiţii, care trebuie să reziste, acum în perioada tentațiilor modernității.