TreKulture cu IARBA FIARELOR – muzică neaoșă

TreKulture Mix 12 e altfel. Cei care au participat la edițiile anterioare vor spune (pe bună dreptate) că fiecare ediție a fost altfel, dar ediția următoare e și mai altfel!
În primul rând, nu e de vineri până duminică, ci de miercuri până vineri. În al doilea rând, vom avea ca protagonist nu un solist, nu un duo sau un trio ca până acum, ci o trupă de 5! Iar în al treilea rând, de data aceasta vom explora o zonă muzicală foarte greu de încadrat într-un gen, o fuziune între rock și folclor arhaic trasnilvănean în care se regăsesc topite cântece străvechi de dragoste și de blestem, bocete și descântece, doine și jocuri haiducești.
Iarba Fiarelor se autodefinește ca o trupă de ”muzică neaoșă”, care folosește în mod neconvențional chitara, bass-ul și tobele, instrumente care îmbină acordurile tradiționale și elementele de percuție cu sunete din lumea înconjurătoare. Muzica neaoșă își extrage ritmurile și melodicitatea din cântecul păsărilor și din sunetele onomatopeice ale fiarelor băștinașe, de aici schimbările bruște de tempo și ruperile de ritm ori pasajelele monotematice sau chiar îngânate pe o singură notă, asemenea unei mantre.
Formația poartă numele unei ierbi de legendă, căreia mitologia populară îi atribuie puterea miraculoasă de a deschide orice lacăte sau încuietori, dar și porți către alte tărâmuri, unde cel ce o posedă capătă comori neprețuite precum și abilitatea de a înțelege limba animalelor și a plantelor.
Nu știm dacă dacii își înfășurau pe deget iarba fiarelor pentru a nu fi atinși de săgețile dușmanilor, dar știm că planta miraculoasă crește pe versanții stâncoși care protejează cetatea Piatra Roșie, iar despre ea și celelalte ierburi rare care se întâlnesc pe aici,  ne va povesti miercuri seara cea care le-a învățat deja graiul în cei 10 ani de când trăiește în mijlocul lor, Aurora Pețan, istoric și președinte al Fundației Dacica. Tot atunci, membrii trupei ne vor spune istoria lor și a albumului ”Desculț” pe care îl vor lansa în ziua următoare, iar prilejul va fi numai bun pentru a degusta cele două  soiuri de mied născocite de noi, o băutură străveche în care se regăsesc aromele unora dintre ierburile și fructele sălbatice din țara dacilor.
Joi dimineață pornim cu toții într-o drumeție spre un loc ireal de frumos, un sat risipit pe crestele unui deal de unde ni se va deschide la picioare o perspectivă largă către centrul lumii dacice, cu cetatea Piatra Roșie în prim-plan și vârful Godeanu, socotit de mulți drept muntele sfânt al dacilor, pe fundal. Din Ursici, satul fără curent electric unde oamenii trăiesc ca acum 2000 de ani, se pot zări atât crestele Retezatului cât și ale Parângului. Aici vom lua prânzul, gătit la ceaun de oamenii locului, iar bucatele vor fi – cum altfel? – cât se poate de neaoșe!
Pentru că Mixul este despre fiare, avem un invitat special care se pricepe foarte bine să le îmblânzească și să le transforme în săbii, pumnale, vârfuri de sulițe și săgeți. Nu vă speriați, nu este vorba de fiare sălbatice ci de metalul pe care Komakiza, fierarul dac, îl prelucrează cu tehnicile și instrumentele din străvechime. Fierăria va fi în funcțiune pe tot parcursul Mixului pentru cei care vor să-și testeze abilitatea de a mânui barosul și foalele. Iar pentru cei care au ritmul în sânge, membrii trupei iarba Fiarelor vor susține un workshop de percuție cu instrumente variate, care vor concura cu ciocanele lui Komakiza. Sunteți încurajați să veniți de acasă cu tobe sau orice alte instrumente de percuție!

Joi seara ritmurile se mută pe terasa pensiunii, care va deveni scena concertului. Vom cânta, fredona, fluiera și dansa, vom da din cap, din mâini și din picioare în jurul focului de tabără, și suntem convinși că, pe dealurile care ne înconjoară, vor ciuli urechile la noi și fiarele pădurii.
Vineri dimineață cei care mai au energie vor putea urca la cetatea Piatra Roșie, pe unde va mai răsuna încă ecoul cântărilor din noaptea precedentă.
Vom avea, așadar, un Mix neaoș, cu ierburi și fiare și multe lucruri de făcut, văzut și experimentat.