Proiectul de lege privind activitatea de prevenire a separării copilului de familie, promovat de Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și asumat de România în PNRR, a fost aprobat în ședința de Guvern de astăzi.
Proiectul reprezintă o premieră în materie de reglementare legislativă în acest domeniu și are ca scop principal crearea mecanismelor de sprijinire a familiilor care provin din comunități vulnerabile sau care trec prin situații sociale, financiare sau medicale dificile să-și poată crește și îngriji copiii acasă, să-i poată trimite la școală și să le asigure cele necesare traiului zilnic și unei dezvoltări normale, evitând astfel momentul în care acești copii ar trebui preluați de stat, în sistemul de protecție specială.
Obiectivul acestei reforme este de a preveni separarea copiilor de familie, în special în cazul familiilor vulnerabile. Reforma va fi realizată prin intrarea în vigoare a unui nou act legislativ care va crea un cadru pentru punerea în aplicare a măsurilor (inclusiv, de exemplu, consiliere și sprijin
pentru părinți și copii, centre de zi pentru copiii expuși riscului de separare de părinți, centre de zi pentru copiii cu dizabilități) astfel încât să se prevină în mod eficace separarea copilului de familie și sprijinirea familiei în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului expus riscului de separare. Actul legislativ va cuprinde: o sursă stabilă identificată de finanțare a măsurilor, un mecanism de guvernanță cu responsabilități clare atribuite autorităților publice la nivel național și local și un mecanism de plată a fondurilor condiționat de realizarea indicatorilor-cheie de performanță asociați obiectivelor de politică. Termenul de îndeplinire a jalonului 378 este 31 decembrie 2022, iar implementarea reformei va fi
finalizată până la 30 iunie 2026. Aceasta va crea un nou cadru pentru punerea în aplicare a măsurilor destinate evitării separării copiilor de familie și sprijinirea familiilor în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului expus riscului de separare, având ca principal rezultat scăderea numărului de copii separați de familie și care intră în sistemul de protecție specială. Evaluările realizate la nivel național, au relevat faptul că activitatea de prevenire a separării copilului de familie continuă să se desfășoare într-un ritm modest, justificat de cele mai multe ori de lipsa resursei umane calificate de la nivelul primăriilor, lipsa resurselor financiare proprii disponibile pentru a fi alocate activității de prevenire, sau lipsa interesului autorităților pentru acest tip de situații, în condiția în care soluția sesizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la nivel județean, pentru preluarea copiilor aflați în situație de risc în sistemul de protecție specială, rămâne cea mai simplă modalitate de rezolvare a unor astfel de cazuri. În lipsa realizării activității de prevenire a separării copilului de familie și a serviciilor destinate prevenirii separării copilului de familie, 32 % dintre copiii care aveau o măsură de protecție specială la sfârșitul anului 2021 au intrat în sistem ca urmare a situației economice precare a familiei. În susținerea celor prezentate, redăm mai jos câteva dintre concluziile studiului “Cartografierea nevoilor, a serviciilor și infrastructurii disponibile pentru copiii expuși riscului de separare de familie, în special în comunitățile vulnerabile”, realizat de Banca Mondială în cadrul proiectului implementat de ANPDCA „PROGRES în asigurarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate”, SIPOCA 577/MySMIS 127380, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.
În România, încă există practici ale unor autorități locale, mai ales din comunitățile mai slab dezvoltate și lipsite de servicii pentru copil și familie, de a separa cu ușurință copilul de familie, pe motiv că familia este săracă, comunitatea neputincioasă, iar copilului i-ar fi mai bine într-un serviciu de tip rezidențial al DGASPC, căci centrele modernizate ar oferi toate condițiile ce îi lipsesc copilului în familie. Atât timp cât aceste practici și credințe sunt
răspândite (la nivelul autorităților, dar și al populației), serviciile de prevenire a separării copilului de familie și cele de suport din comunitate au slabe șanse de a primi atenție și de a fi dezvoltate.
În total, la 1 ianuarie 2022, erau înregistrate în SPREV un număr de 724 de centre de zi, aflate în 344 de localități din țară. SPAS-urile din 217 de UAT-uri au raportat existența unui centru de zi pe raza lor teritorială, iar alte 127 localități au raportat peste 2. Dintre municipii, 78% dispun de cel puțin un centru de zi, dintre care 57% au între 2 și 22 centre, cu un total național de 322 de centre de zi. Dintre orașe, 70% nu au niciun tip de centru de zi, 21% dispun de un singur centru, iar 9% au între 2 și maximum 5 centre, cu un total național de 99 de centre de zi.
Dintre comune, 93% nu beneficiază de niciun tip de centru de zi, 6% dispun de un singur centru și 1% au între 2 și 7 centre pe comună, cu un total național de 254 de centre de zi. Dintre cele 992 de comune cu zone marginalizate, circa 8% (sau 80) dispun de un centru de zi.
Analiza serviciilor și infrastructurii disponibile pentru copiii expuși riscului de separare de familie arată că nevoia de intervenție este redusă la nivelul municipiilor. Municipiul București, alături de 81% dintre municipiile din țară, dispune deja de resursele necesare activităților de prevenire a separării. În schimb, nevoile sunt mult mai mari la nivelul orașelor și comunelor. Din total orașe, doar 30% au resursele esențiale (centre de zi și specialiști) pentru prevenirea separării copilului de familie. Aproape jumătate dintre orașe (48%) dispun de specialiști, dar nu și de centre de zi. În 16% dintre orașe este disponibil un singur tip de specialist, spre exemplu un asistent social sau un asistent medical comunitar sau un consilier școlar, iar 6% dintre orașe fac parte din categoria zonelor albe de servicii, care nu au nici specialiști și nici servicii. Din total comune, numai 7% au resursele esențiale (centre de zi și specialiști) pentru prevenirea separării copilului de familie. Aproape trei sferturi dintre comune (74%) dispun
de unul sau mai mulți specialiști din unul sau mai multe tipuri, cel mai adesea, asistent social și AMC. 20% dintre comunele din țară se încadrează în categoria zonelor albe de servicii, care nu au nici specialiști și nici servicii. Zonele albe de servicii includ 570 de localități, dintre care 12 orașe și 558 comune. Aceste UAT-uri au tendința de a se grupa în formațiuni continue în teritoriu, situate în special la granițele între județe. Acest fapt reconfirmă o constatare a studiilor anterioare care arată că, cu cât o comună este situată mai departe de centrul administrativ al județului (mai ales în cazul comunelor care de-a lungul timpului au trecut de la un județ la altul), cu atât mai mari sunt șansele ca acea comună să fie subdezvoltată.
Pe cale de consecință, la nivelul autorităților centrale responsabile cu protecția și promovarea drepturilor copilului a devenit din ce în ce mai evidentă nevoia reglementării acestui domeniu de activitate și punerea pe baze noi a modului în care activitatea de prevenire a separării copilului de familie poate fi realizată de către autoritățile administrației publice de nivel local. Alocarea prin Planul Național de Redresare și Reziliență a unor resurse financiare importante dedicate înființării unor servicii de zi, al căror scop primordial este acela de a oferi o soluție viabilă menită să realizeze prevenirea separării copilului de familie, a rezultat în asocierea cu această măsură a unei obligații complementare ce a vizat elaborarea și promovarea unui nou cadru legal, dedicat, în baza căruia să fie realizată prevenirea separării copilului de familie.
pentru părinți și copii, centre de zi pentru copiii expuși riscului de separare de părinți, centre de zi pentru copiii cu dizabilități) astfel încât să se prevină în mod eficace separarea copilului de familie și sprijinirea familiei în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului expus riscului de separare. Actul legislativ va cuprinde: o sursă stabilă identificată de finanțare a măsurilor, un mecanism de guvernanță cu responsabilități clare atribuite autorităților publice la nivel național și local și un mecanism de plată a fondurilor condiționat de realizarea indicatorilor-cheie de performanță asociați obiectivelor de politică. Termenul de îndeplinire a jalonului 378 este 31 decembrie 2022, iar implementarea reformei va fi
finalizată până la 30 iunie 2026. Aceasta va crea un nou cadru pentru punerea în aplicare a măsurilor destinate evitării separării copiilor de familie și sprijinirea familiilor în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului expus riscului de separare, având ca principal rezultat scăderea numărului de copii separați de familie și care intră în sistemul de protecție specială. Evaluările realizate la nivel național, au relevat faptul că activitatea de prevenire a separării copilului de familie continuă să se desfășoare într-un ritm modest, justificat de cele mai multe ori de lipsa resursei umane calificate de la nivelul primăriilor, lipsa resurselor financiare proprii disponibile pentru a fi alocate activității de prevenire, sau lipsa interesului autorităților pentru acest tip de situații, în condiția în care soluția sesizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la nivel județean, pentru preluarea copiilor aflați în situație de risc în sistemul de protecție specială, rămâne cea mai simplă modalitate de rezolvare a unor astfel de cazuri. În lipsa realizării activității de prevenire a separării copilului de familie și a serviciilor destinate prevenirii separării copilului de familie, 32 % dintre copiii care aveau o măsură de protecție specială la sfârșitul anului 2021 au intrat în sistem ca urmare a situației economice precare a familiei. În susținerea celor prezentate, redăm mai jos câteva dintre concluziile studiului “Cartografierea nevoilor, a serviciilor și infrastructurii disponibile pentru copiii expuși riscului de separare de familie, în special în comunitățile vulnerabile”, realizat de Banca Mondială în cadrul proiectului implementat de ANPDCA „PROGRES în asigurarea tranziției de la îngrijirea în instituții la îngrijirea în comunitate”, SIPOCA 577/MySMIS 127380, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.
În România, încă există practici ale unor autorități locale, mai ales din comunitățile mai slab dezvoltate și lipsite de servicii pentru copil și familie, de a separa cu ușurință copilul de familie, pe motiv că familia este săracă, comunitatea neputincioasă, iar copilului i-ar fi mai bine într-un serviciu de tip rezidențial al DGASPC, căci centrele modernizate ar oferi toate condițiile ce îi lipsesc copilului în familie. Atât timp cât aceste practici și credințe sunt
răspândite (la nivelul autorităților, dar și al populației), serviciile de prevenire a separării copilului de familie și cele de suport din comunitate au slabe șanse de a primi atenție și de a fi dezvoltate.
În total, la 1 ianuarie 2022, erau înregistrate în SPREV un număr de 724 de centre de zi, aflate în 344 de localități din țară. SPAS-urile din 217 de UAT-uri au raportat existența unui centru de zi pe raza lor teritorială, iar alte 127 localități au raportat peste 2. Dintre municipii, 78% dispun de cel puțin un centru de zi, dintre care 57% au între 2 și 22 centre, cu un total național de 322 de centre de zi. Dintre orașe, 70% nu au niciun tip de centru de zi, 21% dispun de un singur centru, iar 9% au între 2 și maximum 5 centre, cu un total național de 99 de centre de zi.
Dintre comune, 93% nu beneficiază de niciun tip de centru de zi, 6% dispun de un singur centru și 1% au între 2 și 7 centre pe comună, cu un total național de 254 de centre de zi. Dintre cele 992 de comune cu zone marginalizate, circa 8% (sau 80) dispun de un centru de zi.
Analiza serviciilor și infrastructurii disponibile pentru copiii expuși riscului de separare de familie arată că nevoia de intervenție este redusă la nivelul municipiilor. Municipiul București, alături de 81% dintre municipiile din țară, dispune deja de resursele necesare activităților de prevenire a separării. În schimb, nevoile sunt mult mai mari la nivelul orașelor și comunelor. Din total orașe, doar 30% au resursele esențiale (centre de zi și specialiști) pentru prevenirea separării copilului de familie. Aproape jumătate dintre orașe (48%) dispun de specialiști, dar nu și de centre de zi. În 16% dintre orașe este disponibil un singur tip de specialist, spre exemplu un asistent social sau un asistent medical comunitar sau un consilier școlar, iar 6% dintre orașe fac parte din categoria zonelor albe de servicii, care nu au nici specialiști și nici servicii. Din total comune, numai 7% au resursele esențiale (centre de zi și specialiști) pentru prevenirea separării copilului de familie. Aproape trei sferturi dintre comune (74%) dispun
de unul sau mai mulți specialiști din unul sau mai multe tipuri, cel mai adesea, asistent social și AMC. 20% dintre comunele din țară se încadrează în categoria zonelor albe de servicii, care nu au nici specialiști și nici servicii. Zonele albe de servicii includ 570 de localități, dintre care 12 orașe și 558 comune. Aceste UAT-uri au tendința de a se grupa în formațiuni continue în teritoriu, situate în special la granițele între județe. Acest fapt reconfirmă o constatare a studiilor anterioare care arată că, cu cât o comună este situată mai departe de centrul administrativ al județului (mai ales în cazul comunelor care de-a lungul timpului au trecut de la un județ la altul), cu atât mai mari sunt șansele ca acea comună să fie subdezvoltată.
Pe cale de consecință, la nivelul autorităților centrale responsabile cu protecția și promovarea drepturilor copilului a devenit din ce în ce mai evidentă nevoia reglementării acestui domeniu de activitate și punerea pe baze noi a modului în care activitatea de prevenire a separării copilului de familie poate fi realizată de către autoritățile administrației publice de nivel local. Alocarea prin Planul Național de Redresare și Reziliență a unor resurse financiare importante dedicate înființării unor servicii de zi, al căror scop primordial este acela de a oferi o soluție viabilă menită să realizeze prevenirea separării copilului de familie, a rezultat în asocierea cu această măsură a unei obligații complementare ce a vizat elaborarea și promovarea unui nou cadru legal, dedicat, în baza căruia să fie realizată prevenirea separării copilului de familie.
Prin această lege, se pun bazele rețelei naționale a celor 150 de centre de zi pentru care, după cum știți, așteptăm cereri de finanțare până pe 9 februarie 2023. Pot depune proiecte autoritățile locale din toată țara, individual sau în parteneriat cu organisme private. Este foarte important ca toți primarii să știe că fondurile vin pentru construcții de la zero sau pentru modernizarea unor clădiri existente, dar și pentru funcționarea acestor centre o perioadă. Avem peste 50 de milioane de euro, fonduri asigurate prin PNRR.
Observatorul Național al Copilului, parte a noului Sistem Național Informatic, este o premieră. Cu sprijinul și implicarea autorităților locale, vor fi identificați și înregistrați toți copiii aflați în situație de risc de separare de familie, astfel încât ne va fi mult mai ușor pe viitor să intervenim rapid și eficient acolo unde este nevoie de sprijin imediat.
Modul de colectare a datele în Observator va fi inedit. În fiecare localitate, va exista o structură comunitară consultativă, căci comunitatea locală este și cea care cunoaște cel mai bine situația celor care au nevoie de ajutor. Din ea pot face parte de la directorul școlii, polițist de proximitate sau preot, până la medicii de familie sau membri ai societății civile, reprezentanți ai ONG-urilor etc. Munca celor care vor face parte din această structură va fi plătită, iar indemnizația de ședință este egală cu 1% din salariul primarului.
Te ajutam sa faci bagajul!
URMARITI OFICIAL MEDIA PE CANALELE NOASTRE
AUTORII OFICIAL MEDIA
De ce ne sperie o VIATA NOUA? - Oana Grigore
Ce mai poti citi
UVT, singura universitate din Regiunea Vest care câștigă trei proiecte în Programul Educație și Ocupare (MIPE)
Apa din rețea nu este pentru udatul grădinilor!
Zilele patrimoniului de la Povergina: Sărbători culinare în miezul verii