Lazarev: Ce înseamnă căința? A te căi nu înseamnă câtuși de puțin doar să cerșești sănătate de la Dumnezeu prin rugăminți

”Ce înseamnă căința? A te căi nu înseamnă câtuși de puțin doar să cerșești sănătate de la Dumnezeu prin rugăminți: „Iată, mă căiesc, Doamne, iartă-mă!”. Tocmai o asemenea înțelegere a existat din timpuri străvechi: un om se adresa lui Dumnezeu și se căia de propriile păcate, pentru ca Dumnezeu să nu îl pedepsească ci să-i dăruiască sănătate și bunăstare. Acesta este un punct de vedere cu totul păgân cu care ne-am obișnuit noi toți și în conformitate cu care mulți oameni încearcă să se spovedească și astăzi.

Creatorul nu trebuie personificat. Dumnezeu nu este un bătrân care pedepsește sau iartă.

În Iudaism are loc o anumită personificare a Celui de Sus. Se consideră că Dumnezeu trimite boli pentru faptul că omul păcătuiește. Iar dacă, adresându-se lui Dumnezeu, omul se căiește de propriile păcate, dacă în timpul postului demonstrează că se chinuie, dacă se roagă, având grijă ca toți din jur să vadă acest lucru – atunci și Dumnezeu s-ar putea să vadă și nu îl va pedepsi, și îi va trimite sănătate și diverse bunuri. A te adresa de ochii lumii lui Dumnezeu dovedește dorința de a cerși sănătate și bunăstare. Aceasta reprezintă o oarecare personificare a lui Dumnezeu; în principiu, acest lucru era logic acum câteva mii de ani.

Dumnezeu guvernează totul și voia Divină este primordială. Înseamnă că omul care m-a insultat este, într-un anumit sens, un trimis al lui Dumnezeu. Prin acest om, prin comportamentul său față de mine și prin durere, Dumnezeu încearcă să mă ajute, mă îndeamnă la schimbare.

La nivel extern, eu pot să mă supăr pe un om, să văd că este vinovat de ceva, să-l pedepsesc (a pedepsi vine de la cuvântul „poruncă”), cu alte cuvinte, pedeapsa înseamnă educație. Dar, totul este Divin la nivel interior și, din acest motiv, noi nu avem dreptul să ne supărăm la interior: o supărare interioară reprezintă o supărare pe Dumnezeu.

Dacă înțelegem acest lucru, atunci îl vom putea ierta pe cel care ne-a ofensat și data viitoare deja nu vom mai avea o supărare chiar atât de profundă. Treptat, ne vom supăra tot mai rar, tot mai puțin intens și supărarea nu va mai dura atât de mult timp. Iată, aceasta înseamnă creșterea spirituală….”

S.N. Lazarev