La STÂNA ȘTEFANU pe Transalpina va avea loc NEDEIA DE SFÂNTA MARIA MARE

Prin organzarea acestui eveniment, joi 15 august, se promovează și mai mult turismul cultural în zona Novaci – Rânca – Transalpina și are ca scop păstrarea și dezvoltarea legăturilor de prietenie cu comunitățile păstorești situate pe toți versanții Munților Parâng.

Nedeia din Stefanu are menirea de a promova Ruta turistică „Drumurile transhumanței ciobanilor novăceni în Munții Parâng, pe Transalpina”, rută inclusă în rutele turistice naționale și regionale de către M.A.E.T.

”Vă așteptăm alături de noi pentru a ne bucura împreună de splendoarea muntelui, de aerul curat si de gustul deosebit al produselor ciobănești, pe care vi le pregătesc cu atâta dragoste”a ținut să transmită Marioara Băbu.

De la Stâna din Ștefanu,..
De pe vârful munților
Îți transmit, lume frumoasă,
Dragostea și al meu dor!
Mulțumind cu plecăciune ,
Vă cuprind cu sufletul
Și trimit un gând de bine
În lume la tot omul.
Din ce Domnul a lăsat
Pe pământul plin de toate
Cu mult drag am preparat
Cele mai bune bucate.
Celor ce îmi calcă pragul,
Cu mult drag le pregătesc
Ca să simtă toată lumea
Gustul nostru Românesc.

Un real aport în organizarea acestei nedei îl au Punctul Gastronomic Local „Stâna Ștefanu” și Casa de Cultură Novaci, prin Ansamblul Folcloric „Nedeia”.

În cadrul evenimentului va avea loc și o lansarea de carte, ale căror personaje sunt cei care au dat viață Stânei Ștefanu, scrisă de vărul Mărioarei Băbu, dr. Dumitru Gălățan- Jieț.

Tradiția transhumanței este veche de mii de ani, fiind o practică importantă în timpul Imperiului Roman și în Evul Mediu. S-a diminuat mult începând cu secolul XIX. Drumurile de transhumanță, erau corect marcate pe hărţi și depășeau graniţele României.

În faţa evoluţiilor sociale și agricole ale secolului al XXI-lea, transhumanţa este în declin. Cu toate acestea, în ţară mai sunt oieri care nicidecum nu ar renunţa la oierit și la viaţa la stână

Pe teritoriul României, tradiția preparării tocanului are o vechime mai mare de 50 de ani, ciobanii din Mărginimea Sibiului fiind des pomeniţi în lucrări etnografice ca fiind maeștri în prepararea lui. Și în județul Hunedoara, tocanu se prepară de mai bine de 200 de ani, el fiind o mâncare tradițională a momârlanilor, acesta servindu-se la agape, la nunți și înmormâtari, el fiind nelipsit și de la nedei.

Acesta se prepară din minimum o jumătate de oaie, tocată mărunt, pusă la fiert în seul ei, topit în prealabil; se prepară CU OS (oaia nu merge în cârjă; osul îi dă savoare); se adaugă apă de izvor la fierbere și sare grunjoasă, dar fără a amesteca: se lasă ca sarea să pătrundă în voie; fiind preparat în seu propriu, la răcire se sloiește (de aceea trebuie mâncat repede).

Ciobanii îl transportau în transhumanţa de iarnă pe măgar, în burduf (pielea de oaie atent curăţată); când le venea foame, tăiau o bucată (precum toba de porc) o încălzeau sau o mâncau așa rece (aveau nevoie de proteine: mergeau și câte 30 de km pe jos zilnic cu oile iarna). Nu i se adaugă alte condimente, fiindcă ciobanii nu aveau condimente la stână pe atunci, plus că adăugând condimente, acestea l-ar fi făcut să se altereze repede. Familia Băbu, cei care dețin Stâna Ștefanu l-a înscris în familia Produselor Tradiţionale.

Stâna de pe Transalpina este cunoscută și tranzitată de mii de turiști, acolo s-au filmat și difuzat diferite emisiuni și multe personalități i-au trecut pragul, iar MUNTELE ne oferă tot ceea ce putem cere vieții: spațiu, măreție, liniște, asprime, frumusețe, prietenie.